Anulare act administrativ fiscal. Decizia 745/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.745
Ședința publică din data de 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR S
GREFIER
.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva sentinței civile nr.620/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul - B - Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02.03.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 09.03.2009 și apoi la 16.03.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că Prin sentința civilă nr.620/5.10.2007, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Primăria sectorului 3 B și -. SRL, a anulat autorizația de construire nr.962/17.08.2005 emisă de pârâta Primăria sectorului 3, și a respins capătul de cerere având ca obiect despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin autorizația de construire nr.962/17.08.2005, eliberată în favoarea -. SRL s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru supraetajarea și recompartimentarea spațiului existent pentru funcțiunea de alimentație publică - restaurant fast food-.
Autorizația se referă la spațiul existent situat în nr.1 în suprafață de 160,75 mp, și cota indiviză aferentă de 151,48 mp, proprietatea -. SRL conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.166/14.05.1995 din ale cărei clauze reiese că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului din nr.1, în suprafață de 160,75 mp și 151,48 mp, în indiviziune cu -
A reținut prima instanță că potrivit art.41 al.1, din Norma metodologică de aplicare a Lg.50/1991 rep. solicitantul autorizației de construire poate fi orice persoană fizică sau juridică deținătoare a unui titlu asupra imobilului care atestă dreptul de proprietate sau a unui contract de concesiune, contract de concesiune, de comodat, etc.
Art.2 din anexa 2, Lg.50/1991 rep. definește dreptul de executare a lucrărilor de construcții ca fiind dreptul reclamantului sau după caz dreptul de creanță privind imobilul care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente autorizație de construire sau desființare.
S-a arătat că întrucât în cazul coproprietății în indiviziune sau pe cote părți conform regulii umanității, nici un act nu poate fi înfăptuit cu privire la bun fără acordul unanim al copărtașilor efectuarea lucrărilor de către pârâtă -. SRL, pe terenul aflat în indiviziune cu reclamanta este de natură a aduce o atingere a dreptului de proprietate a acesteia din urmă.
Față de împrejurarea că autorizația de construire a avut în vedere nu doar spațiul în suprafață de 160,75 mp, aflat în proprietatea exclusivă a pârâtei -. SRL, și cel deținut în indiviziune cu reclamanta, în suprafață de 15,48 mp, reiese (astfel cum s-a menționat de altfel și în avizul eliberat de Inspectoratul de Stat în Construcții) că autorizația de construire trebuia emisă doar în condițiile existenței acordului autentificat al reclamantei.
Totodată, potrivit certificatului de urbanism nr.504/25.02.2005, emis de Primăria sector 3, la cererea pârâtei -. SRL, cererea de emitere a autorizației de construire trebuia însoțită de avizul proiectantului inițial, aviz care nu exista.
Totodată, potrivit art.41 al.3 lit.b) din Ordinul nr.1943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg.50/1991, în forma în vigoare la data emiterii autorizației, solicitantul autorizației trebuia să facă dovada înregistrării imobilului ca bun privat în Cartea Funciară, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Expertiza tehnică în construcție întocmită în cauză la cererea reclamantei a concluzionat că lucrările autorizate pot pune în primejdie Complexul Comercial pe timpul acțiunilor seismice din cauza suprapresiunii adusă de supraetajare, suprapresiune ce va acționa pe tălpile fundațiilor clădirii complexului și care produce tasări diferențiate ale fundațiilor ce pot afecta structura de rezistență a clădirii.
Prima instanță a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor solicitate în raport de disp.art.1169 civ.
Împotriva acestei sentințe,a formulat recurs recurenta-pârâtă -. SRL, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Tribunalul a stabilit în mod eronat situația de fapt atunci când a decis că era necesar acordul explicit al coproprietarei - ca element distinct de validitate a autorizației de construire.
Prima instanță a interpretat greșit disp.art.18 al.2 din Lg.10/1995 apreciind absoluta necesitate a acordului proiectantului inițial ca element de sine stătător al validității autorizației de construire și a dedus în mod eronat în economia aspectelor de drept ale cauzei faptul că recurenta nu a reușit la data emiterii autorizației de construire să-și înregistreze bunul în sistemul bazat pe cărți funciare al publicității imobiliare.
Totodată tribunalul a încălcat disp.art.129 al.5 cod pr.civ. refuzând să admită cererea avocatului recurentei de a se cere opinia - B SA în calitatea sa de proiectant inițial al magazinului pentru a se verifica în ce măsură lucrarea preconizată a fi realizată are influență asupra structurii de rezistență a clădirii vecine, proprietatea intimatei reclamante.
Prin decizia civilă nr.1303/19.05.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a constatat nulitatea recursului declarat de, apreciind în raport de disp.art.98 și 306 cod pr.civ. că recurenta a depus motivele de recurs cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art.306 cod pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 2529/17.11.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.1303/19.05.2008 pe care a anulat-o, dispunând rejudecarea recursului declarat de decizia civilă nr.1303/19.05.2008 împotriva sentinței civile nr.620/5.10.2007 a Tribunalului București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru pronunța această decizie, Curtea a reținut că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale în sensul art.318 al.1 cod pr.civ. întrucât, potrivit disp.art.301 cod pr.civ. recursul declarat de contestatoare a fost depus la 7.01. 2008 cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În fața instanței de recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, depunându-se la dosarul cauzei avizul acordat de - B SA nr.3198/4.10.2007, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.166/14.05.1997 încheiat între - SA în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0055/31.03.1994, extras de carte funciară, alte înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de disp.art.3041cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Autorizația de construire nr.962/17.08.2005 a fost eliberată de pârâta-intimată Primăria sector 3 B pentru supraetajarea, recompartimentarea spațiului existent situat în nr.1 în suprafață de 160,75 mp și cota indiviză aferentă de 151,48 mp pentru funcțiunea de alimentație publică-restaurant.
Din conținutul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.166/14.05.1997 reiese că suprafața construită deținută în indiviziune cu reclamanta-intimată de către recurentă este constituită în fapt din căi de acces în spațiul aflat în proprietatea exclusivă a recurentei.
În consecință, în raport de obiectul autorizației de construire, respectiv supraetajare și recompartimentare a spațiului existent pe suprafața avută exclusiv în proprietate de recurentă, care exclude prin esență afectarea cotelor indivize, și având în vedere dispozițiile Lg.50/1991 modificară și rep. în forma în vigoare la data emiterii autorizației de construire, Curtea reține că lipsa acordului coproprietarului suprafețelor deținute în indiviziune nu afectează legalitatea autorizației de construire.
Această concluzie se impune pe de o parte având în vedere conținutul actului administrativ contestat, pe de altă parte constatările cuprinse atât în rapoartele de expertiză efectuate în cauză, cât și cele expuse de Inspectoratul de Stat în Construcție ca urmare a controlului efectuat și în urma căruia s-a arătat că executarea lucrărilor de către recurentă nu afectează suprafața aflată în cotă indiviză.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate al autorizației de construire reținut de prima instanță ca urmare a lipsei acordului proiectantului inițial, Curtea reține din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză (185 dosar Tribunalul București ) că în cele două clădiri aparținând recurentei-pârâte, respectiv intimatei reclamante sunt executate în perioade de timp diferite, lucrările inițiale de extindere a spațiului deținut de intimata-reclamantă fiind avizate favorabil de - B SA la 30.06.1992 (fila 5 dosar Tribunalul București ).
Astfel cum reiese din procesul verbal de avizare a lucrării din 30.06.1992 calitatea de șef de proiect al lucrărilor de extindere a magazinului (ce ulterior au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare dintre care - și ) a avut-o arhitect, acordul său în calitate de proiectant inițial al lucrării fiind exprimat la 7.07.2005, anterior eliberării autorizației de construire, astfel cum reiese din înscrisul existent la fila 83 din dosarul de fond.
În consecință, instanța de control judiciar apreciază că tribunalul a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, reținând lipsa acordului proiectantului inițial la executarea de către recurentă a lucrărilor autorizate prin actul administrativ contestat.
În ceea ce privește sistemul constructiv, prevăzut în autorizația de construire și asupra căruia expertiza tehnică (însușită în totalitate de instanța de fond) a concluzionat că lucrările autorizate pot pune în primejdie Complexul Comercial, Curtea reține următoarele:
Astfel cum reiese din constatările expertului tehnic construcții civile și industriale, suprapresiunea adusă de lucrările autorizate prin actul administrativ contestat apasă pe fundațiile alăturate ale spațiului proprietatea intimatei-reclamante (fila 185 dosar).
Pe de altă parte același expert reține în răspunsul la obiecțiuni formulat că rezervele de capacitate portantă ale fundațiilor clădirii complexului Comercial și capacități la portante ale fundațiilor acesteia sunt cunoscute numai de către proiectantul inițial al clădirii Institutul B care poate compara aceste date, respectiv rezerva de capacitate portantă cu mărimea suprapresiunilor aduse de clădirea nouă supraetajată propusă de recurentă.
Totodată, în cuprinsul expertizei tehnice efectuate, deși se arată în mod explicit că cele două clădiri sunt executate în perioade de timp diferite și pe fundații separate, se concluzionează în sensul că suprapresiunea adusă de supraetajarea clădirii proprietatea recurentei va acționa pe tălpile fundațiilor clădirii Complexului Comercial și care produce tasări diferențiate ale fundațiilor, tasări ce pot afecta structura de rezistență a clădirii.
Curtea apreciază în raport de constatările contradictoriii ale raportului de expertiză efectuat în cauză că se impune reverificarea obiectivului expertizei tehnice dispuse în cauză prin elucidarea modalității în care poate fi afectată structura de rezistență a imobilului proprietatea reclamantei-intimate de lucrările de extindere a unei clădiri având o fundație proprie, în considerarea opiniei ce urmează a fi solicitată - B SA referitoare la rezervele de capacitate portante ale fundațiilor clădirii Complexului Comercial.
În consecință, urmează ca, având în vedere înlăturarea celorlalte motive de nelegalitate ale autorizației de construire reținute de prima instanță în considerarea disp.art.315 al.1 cod pr.civ. rap. la art.305 cod pr.civ. instanța de rejudecare să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză după solicitarea punctului de vedere al - B SA, având ca obiectiv modalitatea în care este afectată structura de rezistență a Complexului Comercial proprietatea intimatei reclamante prin efectuarea lucrărilor autorizate în favoarea recurentei prin autorizația de construire contestată în cauză.
Opinia proiectantului inițial al lucrării în sensul aprecierii asupra rezervelor de capacitate portantă a fundațiilor clădirii Complexului Comercial urmează a fi comunicată expertului tehnic ce va fi desemnat în cauză în vederea experimentării unui punct de vedere de specialitate care să aibă la bază întreaga documentație necesară justei soluționări a cauzei.
În considerarea celor expuse anterior, în baza art.312 al.3 cod pr.civ. rap.la art.305 cod pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă. împotriva sentinței civile nr.620/5.10.2007, pronunțată de Tribunalul - B - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă. și intimata - pârâtă PRIMĂRIA SECTORULUI 3
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Severin
S
GREFIER
Red.
EF/2ex.
12.05.2009
Tr.-9
Jud. BP
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Severin
