Anulare act administrativ fiscal. Decizia 752/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 752
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 2: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 3: Ion Eugenia
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, prin ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr.1014/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ ""
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 09.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la 16.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr-, reclamanta Societatea Agricolă "" a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 146/23.06.2008 emisă de I, anularea Raportului de inspecție fiscală nr. -/14.03.2008 și Deciziei de impunere nr. 217/14.03.2008, în ceea ce privește obligațiile de plată în valoare de 111.348 lei referitoare la impozitul pe dividende și TVA, cu majorările de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 05-14 martie 2008, organele de control fiscal au verificat activitatea societății în perioada 01.01.2003 - 31.12.2007 și au emis Raport de inspecție fiscală nr. -/14.03.2008 și Decizia de impunere nr. 217/14.03.2008.
Dintre constatările organului de control fiscal, reclamanta considerat că cele de cap. III.2 privind impozitul pe veniturile din dividende și cele de la Capitolul III.3 privind TVA sunt nelegale și netemeinice, întrucât s-a făcut o apreciere eronată situației de fapt, apreciere care este în afara reglementărilor din Codul fiscal.
Reclamanta menționat că are ca asociați persoane fizice-proprietari de teren agricol, că obiectul său de activitate este cultura cerealelor, iar situația sa nu poate fi încadrată în cea reglementată de disp. art. 33 din OG nr. 7/2001 pentru anul 2003 și de disp. art. 65 alin. 1 lit. a) coroborate cu cele ale art. 67 alin. 1 din Codul fiscal.
Astfel, reclamanta a precizat că a primit un aport de la asociați reprezentat de bonurile valorice ori cupoanele acordate de stat proprietarilor de terenuri, în baza OUG nr. 61/2004 și OUG nr. 117/21005, că acest aport fost restituit acestora sub forma de produse agricole ori alte produse, operațiunile fiind reflectate în contabilitate și nu au nicio legătură cu profitul societății ori cu contul de profit și pierderi.
În ceea ce privește perioada de după intrarea în vigoare Codului fiscal, reclamanta a susținut că dispozițiile invocate de organul de inspecție fiscală nu pot conduce la concluzia că ar trebui să se considere că produsele acordate în urma aportului adus de asociați prin bonurile valorice sunt venituri și că trebuie supuse impozitului pe dividende.
În concluzie, s- apreciat de către reclamantă că, prin raportare la disp. art. 69 alin. 1 lit. a) și art. 71 alin. 1 din Codul fiscal, în formularea inițială, devenite ulterior art. 65 alin. 1 lit. a) și art. 67 alin. 1, este evident că produsele primite de asociați urmare a depunerii aportului lor la societate, sub forma bonurilor valorice sau a cupoanelor, nu pot fi asimilate dividendelor și, în concluzie, nu trebuiau să fie impozitate și supuse TVA.
Prin întâmpinarea formulată la data de 18.11.2008, pârâta solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că, pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2005 (perioada supusă reverificării), organul de inspecție fiscală constatat că operatorul economic a acordat drepturi în natură membrilor asociați, pentru dreptul de folosință asupra terenului agricol care este evaluat și înregistrat în capitalul sociale, drepturi în natură ce se constituie în venituri din dividende ale membrilor asociați.
Pârâta precizat că pentru anul 2003, dividendul se impozitează conform art. 33 din OG nr. 7/2001, iar pentru anii 2004, 2005, 2006, conform Titlului III, Impozit pe venit, Cap. V-venituri din investiții, art. 65 alin. 1 lit. a) coroborat cu prevederile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, republicată.
Pârâta invocat, în susținerea punctului său de vedere cu privire la tratamentul fiscal aplicabil venitului realizat de către persoană fizică prin aducerea în folosința unei societăți agricole a unei suprafețe de teren agricole, Adresa nr. -/18.12.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor, în care se precizează că, în cazul în care dreptul de folosință asupra terenului agricol se evaluează și se înregistrează în capitalul social sub formă de părți sociale atunci venitul realizat, în calitate de asociat, constituie venit din dividende și se impozitează în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele cuprinse la Capitalul - venituri din investiții.
În situația în care dreptul de folosință asupra terenului agricol nu se evaluează și nu se înregistrează în capitalul social sub formă de părți sociale, pârâta a precizat că veniturile obținute de persoanele fizice în cauză sunt venituri din cedarea folosinței bunurilor, iar impunerea lor se realizează potrivit Cap, VI - venituri din cedarea folosinței bunurilor, din Legea nr. 571/2003.
Cu privire la contestarea sumei de 22875 lei ce reprezintă TVA, pârâta a susținut că predarea produselor în natură către asociați, cât și subvențiile primite conform OG nr. 65/2006 acordate cultivatorilor, dar predate la societate constituie livrare de bunuri, în sensul art. 128 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, republicată, operațiune cuprinsă în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul Ialomița pronunțat Sentința civilă nr. 10147/08.12.2008, prin care dispus: admiterea acțiunii, anularea Deciziei nr. 146/23 iunie 2008, emisă de I și, în consecință, admiterea contestației formulată de reclamanta Societatea Agricolă și desființarea Raportului de inspecție fiscală nr. -/2008 și Deciziei de impunere nr. 217/2008, în ceea ce privește obligațiile fiscale în valoare de 111.348 lei referitoare la impozitul pe dividende și TVA, cu majorările de întârziere aferente.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
este noțiune de natură comercială, definită în art. 67 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și reprezintă cota parte din profit ce se plătește fiecărui asociat, în funcție de titlul de valoare pe care îl deține la acea societate.
O definiție asemănătoare se regăsește și în art. 7 alin. 1 pct. 12 din Codul fiscal.
Or, un membru asociat la o societate agricolă care aduce în folosință o suprafață de teren și care nu intră în capitalul sau patrimoniul societății în schimbul unor acțiuni sau părți sociale, nu se poate susține cu temei legal că produsele oferite la sfârșitul unui an agricol au natura juridică unor dividende.
Aportul membrului asociat este numai folosința terenului, nu și proprietatea acestuia, iar produsele primite sunt în raport de suprafața de teren cedată în folosință și nu în raport de părți sociale sau acțiuni, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a fi în prezența dividendelor și a se calcula impozit pe acestea.
În acest sens, tribunalul făcut trimitere la jurisprudența, potrivit Deciziilor nr. 580/11.03.1999 și nr. 523/11.02.2003.
Referitor la TVA, tribunalul reținut că produsele în natură acordate membrilor asociați reprezintă profitul obținut de aceștia de pe urma exploatării în asociere terenurilor, operațiunea de acordare a acestor drepturi neputând fi încadrată în noțiunea de livrare de bunuri sau prestare de servicii pentru fi suspusă TVA.
Împotriva Sentinței civile nr. 1014F/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a declarat recurs pârâta I, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat acțiunea formulată de reclamantă a fost admisă.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât nu a fost avut în vedere cadrul legislativ invocat în întâmpinare și care susține legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate.
De asemenea, s-a arătat că motivarea instanței de fond este eronată, deoarece societatea a acordat drepturi în natură membrilor asociați, pentru dreptul de folosință asupra terenului agricol, care a fost evaluat și înregistrat în capitalul social, iar veniturile realizate constituie venituri din dividende ale membrilor asociați care se impozitează conform prevederilor Titlului VII, Capitolul V - Venituri și investiții, art. 65 alin. 1 lit. a) coroborate cu prevederile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 republicată.
Cu privire la plata unor creanțe bugetare reprezentând TVA de către Societatea Agricolă, recurenta a apreciat că instanța de fond a reținut eronat inexistența temeiului legal, deoarece potrivit art. 126 alin. 1 Cod fiscal, din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată, sunt operațiuni impozabile cele care constituie sau sunt asimilate cu livrare de bunuri sau prestări de servicii, ori unitatea a făcut livrări de produse pentru care întocmit facturi, produse la care a fost percepută taxa pe valoare adăugată.
În acest sens, recurenta invocat disp. art. 128 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, republicată, care definesc livrarea de bunuri ca fiind orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acesteia.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii și menținerii actelor administrativ-fiscale atacate.
Intimata nu formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză, însă a solicitat, prin concluziile orale, formulate în ședința publică din data de 09.03.2009, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
În mod eronat instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 67 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și art. 7 alin. 1 pct. 12 din Codul fiscal pentru fi în prezența dividendelor și pentru a se calcula impozit pe acestea, pe motiv că situația dedusă judecății este aceea în care un membru asociat la societate agricolă aduce în folosință suprafață de teren, care nu intră în capitalul sau patrimoniul societății în schimbul unor acțiuni sau părți sociale, iar produsele primite sunt în raport de suprafața de teren cedată în folosința și nu în raport de părți sociale sau acțiuni.
Astfel, în Raportul de inspecție fiscală nr. -/14.03.2008 întocmit de I, Capitolul II - Date despre contribuabil, s-a reținut că Societatea Agricolă este constituită în baza Legii nr. 36/1991, are un capital social subscris și vărsat de 216.016 lei (constituit astfel: 20.948 lei aport în natură, respectiv terenuri și utilaje agricole și 195.068 lei de repartizarea profitului aferent anului 2004) și 414 membri asociați cu o suprafață totală de 1.122 ha teren.
Prin urmare, dreptul de folosință cu privire la suprafața de teren aparținând membrilor asociați fost evaluat și înregistrat în capitalul Societății Agricole, astfel că veniturile realizate și repartizate asociațiilor constituie venituri din dividende, care se impozitează conform prevederilor Titlului III - Impozit pe venit, Capitolul V - Venituri din investiții, art. 65 alin. 1 lit. a) și art. 67 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată.
Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte situația reținută în considerentele sentinței atacate, aceea potrivit căreia membrii asociați au adus în folosința suprafețele de teren deținute în proprietate, care nu au fost evaluate și incluse în capitalul Societății Agricole, astfel că produsele agricole primite nu ar avea natura juridică dividendelor și, pe cale de consecință, nu ar fi supuse impozitării.
De asemenea, deși sarcina probei revine reclamantei, potrivit disp. art. 1161 Cod civil, aceasta nu a administrat probatorii în cauză din care să rezulte modalitatea în care societatea agricolă primit un aport de la asociați reprezentat de bonuri valorice și cupoane acordate de stat proprietarilor de terenuri în baza OUG nr. 61/2004 și OUG nr. 117/2005 și cum au fost reflectate în contabilitate aceste operațiuni.
Simpla susținere, în sensul că produsele acordate sunt în directă legătură cu valoarea bonurilor valorice ori cupoanelor aduse în societate și că nu există nicio legătură cu profitul societății sau cu contul de profit și pierderi nu este relevantă sub aspectul legalității actelor administrativ-fiscale contestate.
Reclamanta afirmă că aportul sub forma de produse restituit membrilor asociați nu poate fi asimilat dividendelor, astfel cum acestea sunt definite de dispozițiile legale, însă nu precizează și nu dovedește care este natura juridică a acestui aport, precum și a veniturilor repartizate membrilor asociați în funcție de acest aport.
În aceste condiții, în mod legal, organele de control fiscal au reținut, pe baza documentelor puse la dispoziție de către contribuabil, că drepturile în natură acordate asociaților, pentru dreptul de folosință asupra terenurilor agricole evaluate și înregistrate în capitalul social al societății agricole, constituie venituri din dividende, supuse impozitării.
Referitor la suma de 22875 lei reprezentând TVA, reținută de organul fiscal și contestată de reclamantă, Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurentei, întrucât predarea produselor către asociați reprezintă o livrare de bunuri, astfel cum aceasta este definită de disp. art. 128 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și, din punct de vedere fiscal, operațiune impozabilă, potrivit disp. art. 126 alin. 1 din Codul fiscal.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul art.312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va dispune admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ, împotriva sentinței civile nr.1014/08.12.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ "".
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că, respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.EI
Tehnored.CB
2 ex.
15.04.2009
Tribunalul Ialomița
Judecător fond:
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Niculescu Monica, Ion Eugenia
