Anulare act administrativ fiscal. Sentința 76/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (NUMĂR ÎN FORMAT 1285/A/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 76
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 28 februarie 2008, privind judecarea acțiunii formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 28 februarie 2008, care face parte din prezenta sentință.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Reclamantul a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reîncadrarea sa în armată pe o funcție corespunzătoare gradului și pregătirii de specialitate, precum și achitarea veniturilor salariale, conform soldei de grad și funcție, avute la data trecerii sale în rezervă, până la soluționarea cauzei.
În motivarea acțiunii se arată că a fost trecut în rezervă conform Ordinului 143/27.02.2004, hotărârea fiind luată de Consiliul de Judecată ce a funcționat în baza Ordinului comandantului Corpului de Armată Teritorial nr.5/22.01.2004, iar judecata s-a făcut cu încălcarea art.89 din Legea 80/1995 și art.1 din 8, întrucât a avut loc la 19.02.2004, după ce deja începuse urmărirea penală, astfel că măsura administrativă drastică a devansat rezultatul cercetării penale care nu s-a finalizat.
Se mai arată că printr-o adresă emisă de cu nr.8815/10.08.2005 se afirmă că se face vinovat de faptul că nu a raportat despre începerea anchetei penale și că Parchetul Militar nu a înștiințat unitatea militară, lucru neadevărat, întrucât el s-a prezentat la Parchet în urma ordinului primit, și nu din proprie inițiativă, astfel că unitatea știa.
Reclamantul arată că la Consiliul de Judecată a fost acuzat de abuz în serviciu, delapidare, distribuire de materiale din depozit, fără acte legale, deși la 18.02.2003 depozitul a fost sigilat în urma controlului efectuat de Corpul de Control al N și nu a mai putut acționa decât în prezența comisiei, iar dacă ar fi distribuit materiale fără forme legale s-ar fi constatat lipsă în gestiune.
Precizează reclamantul că nu se puteau desfășura concomitent două proceduri, una disciplinar administrativă și una penală, întrucât regulamentul 8 obligă la netrimiterea în fața Consiliului de Judecată a cazurilor infracționale,iar dacă cele două acțiuni se desfășurau în paralele se impunea ca cea administrativă să fie stopată și să fie pus la dispoziția unității până la stabilirea adevărului.
În ceea ce privește faptele imputate, reclamantul arată că nu au bază legală, nu sunt dovedite și sunt contrazise de unele înscrisuri, precum adresa emisă de N din 02.03.2004, care lămurește situația celor două autoturisme 461 și, înregistrate în evidența contrabilă a unității, cu indicarea aparținătorilor, dar și situației tablei aflate în stoc în număr de 58 din care s-au consumat 50 și au rămas 8.
Se arată că potrivit adresei nr.1244/18.01.2005 i s-a permis ridicarea garanției materiale în numerar și dobânda aferentă, întrucât nu mai era gestionar și nu a cauzat pagube unității și că unitatea militară i-a eliberat nota de lichidare la 18.01.2005, cu semnăturile tuturor compartimentelor fără nicio obiecție cu privire la datorii bănești, lipsuri în gestiune sau orice altceva.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Se arată că reîncadrarea subofițerului nu se poate realiza decât în două variante, respectiv reîncadrare prin anularea ordinului de trecere în rezervă și reîncadrarea prin rechemarea în activitate, iar în ceea ce privește cea de-a doua variantă, aceasta este un act de oportunitate și nu de legalitate condiționat exclusiv de calitățile persoanei respective și de nevoile concrete și obiective ale
În ceea ce privește reîncadrarea ca urmare a anulării ordinului de trecere în rezervă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, nefăcând dovada formulării unei cereri de revocare a ordinului de trecere în rezervă.
Pârâta a mai invocat și excepția tardivității acțiunii, în raport de dispozițiile art.11 alin.2 și alin.5 din Legea nr.554/2004, arătând că acțiunea reclamantului a fost introdusă la mai mult de 1 an de la data trecerii în rezervă, care s- făcut prin Ordinul 4.143/27.02.2004, ordin ce a fost comunicat imediat reclamantului, care de altfel a și predat funcția pe care o îndeplinea.
Cu privire la fondul cauzei se arată că reclamantul a fost trecut în rezervă în temeiul art.85.1 lit.j din Legea 80/1995, întrucât a comis abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau dea lte dispoziții legale.
Se arată că trecerea în rezervă s-a făcut la propunerea consiliului de judecată, constituit în scopul judecării reclamantului și că întreaga procedură de judecată, precum și cea de trecere în rezervă s-a desfășurat conform legii, nefiind încălcată vreo condiție de formă sau de fond în emiterea ordinului.
Pârâta precizează că faptele săvârșite de reclamant sunt grav și reies din măsurile dispuse de parchet, iar începerea urmăririi penale pentru faptele care au determinat trecerea în rezervă reprezintă prin ea însăși o confirmare și un argument important în stabilirea caracterului grav al acestora.
S-au depus la dosar copiile următoarelor acte: adresa 9/P/2004 a Parchetului Militar Craiova, adresa nr.3/02.03.2004 a UM.01136 C, adresa nr.8815/10.08.2005 a UM.02490 "G", Ordinul comandantului Corpului 1 Armată Teritorial nr.5/22.01.2004, adresa 44/18.01.2005, emisă de UM.01136 C, nota de lichidare, memoriu formulat de reclamant la 15.05.2005, livret militar, sentința nr.45/28.01.2005 a Curții de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, memoriu reclamant din13.02.2006, adresa P 75/08.03.2004, adresa 11142/30.03.2004 a, adresa nr./2004, emisă de UM.- "G", borderoul nr.223/29.09.2004, adresa nr.34/P/2005 a Parchetului Militar Timișoara, dosarul cauzei privind chemarea în fața consiliului de judecată a reclamantului (cuprinde: referat, proces verbal de ședință, 3 note explicative ale reclamantului, fișa postului, hotărârea din 19.02.2004 a consiliului de judecată, ordinul nr.5/22.01.2004), ordonanța Parchetului Militar Timișoara în dosarul 481/P/20007, adresa 459/05.02.2008 a N, Ordinul 143 din 27.02.2004, raport 127/20.01.2006, OG 58/1988, normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata Română, 8/1995.
Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța reține:
Excepția inadmisibilității invocate de pârât ca urmare a neîndeplinirii plângerii prealabile este neîntemeiată.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Prin adresa nr.8815/10.08.2005 emisă de UM. 02490 "G" (fila 5), pârâta îi comunică reclamantului că motivul de nelegalitate a măsurii de trecere în rezervă, invocat de acesta din urmă printr-un memoriu adresat ministrului apărării naționale, nu are temei legal.
Adresa mai sus menționată reprezintă un răspuns la solicitarea reclamantului( printr-un memoriu), ca ordinul de trecere în rezervă să fie revocat din motive de nelegalitate, astfel ca instanța apreciază că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de lege.
În ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, instanța, de asemenea, o apreciază neîntemeiată.
Din adresa nr.J 459/05.02.2008 a Ministerului Apararii Nationale reiese ca nu au fost gasite documente din care sa rezulte modalitatea comunicarii a ordinului de trecere in rezerva a reclamantului.
Mai mult Ordinul 143/27.02.2004, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă s-a depus la dosarul cauzei după ce instanța a emis mai multe adrese de înaintare a acestui ordin si numai dupa ce a fost declasificat.
Susținerea pârâtei că a comunicat ordinul imediat și că reclamantul a avut cunoștință de el, predându-și funcția pe care o îndeplinea, nu poate fi reținută.
Ordinul de trecere în rezervă a fost considerat secret de serviciu și declasificat, așa cum s-a mai precizat abia la 12.01.2008 și avand in vedere ca actele considerate secretele de serviciu au un regim special si nu se aduc la cunostinta persoanelor interesate precum si faptul ca pârâta recunoaște că nu poate dovedi comunicarea acestuia către reclamant,instanta apreciaza ca acest ordin nu a fost comunicat niciodata iar reclamantul a promovat actiunea in termen.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că prin Ordinul 143/27.02.2004 reclamantul a fost trecut în rezervă prin aplicarea art.85 alin.1 lit.j și alin.2 din Legea 80/1995.
Reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată, prin Ordinul Comandantului Corpului 1 Armată Teritorial nr.5, pentru dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale, iar prin hotărârea nr./828 din 19.02.2004 s-a propus trecerea acestuia în rezervă.
Din referatul întocmit în dosarul privind trimiterea reclamantului în fața consiliului de judecată rezultă că acesta la ordinul comandantului sau a șefilor direcți a distribuit bunuri materiale din depozit fără documente legale, iar evidența materialelor nefacturate ce erau introduse în depozit era ținută pe un carnețel personal, după care erau distribuite în atelierele unității, existând și cazuri în care materialele erau achiziționate de compartimentul aprovizionare fără documente, fiind distribuite direct fără a intra în depozit și se întocmeau ulterior documente legale pentru a putea fi scăzute și că adesea a introdus materiale în depozit, fără ca acestea să fie recepționate.
Aceleași fapte au fost reținute și de Consiliul de judecată în hotărârea prin care s-a propus trecerea în rezervă a reclamantului.
Prin Ordonanța din 14.08.2007 a Parchetului Militar Timișoara din dosarul nr.48/P/2007 s-a dispus față de reclamant scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.248 Cod penal cu aplicarea art.41, art.215 Cod penal și art.35 din Legea 22/1969, întrucât nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina sa și nici existența vreunei pagube certe la inventarierea patrimoniului unității ca și element material, atât al infracțiunii de abuz în serviciu, cât și al infracțiunilor de delapidare și înșelăciune.
Principiul legalității, principiu general al oricărei formă de răspundere juridică, potrivit caruia răspunderea nu poate opera decât în condițiile și cazurile prevăzute de lege, în forma și limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfășurate de organele special instituite în acest sens, corelat cu principiul justeței sau proporționalității, potrivit cu care se impune corelarea răspunderii (sancțiunii) cu gravitatea faptei săvârșite prin raportare la normele încălcate, impun ca orice act de sancționare disciplinară să cuprindă în concret normele încălcate prin faptele săvârșite de persoana vinovată.
În speță, se constată că atât actele prealabile emiterii Ordinului de trecere în rezervă (Ordinul de trimitere în fața consiliului de judecată, referatul, hotărârea consiliului de judecată), cât și Ordinul nr. U,143/27.02.2004 al Ministerului Apărării Naționale reproduc dispoz. art. 85 alin. 1 lit. j din Legea nr. 80/1995, respectiv "comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale" fără a se individualiza în concret dispozițiile legale încălcate sau normele militare nerespectate de către reclamant prin faptele comise.
În raport de dispoz. art. 1 alin. 2 din Regulamentul consiliilor de judecată (RG(/1995) potrivit cu care "cadrele militare sunt trimise în fața consiliilor de judecată numai dacă faptele comise nu constituie infracțiuni, sau, deși acestea au caracter infracțional, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare sau nu s-a finalizat (lipsa plângerii prealabile, a sesizării comandamentului sau a pericolului social, înlocuirea răspunderii penale, părțile s-au împăcat) Curtea constată că Ordinul de trimitere în fața consiliului de judecată este nelegal având în vedere că la data de 26.11.2003 s-au declanșat cercetări penale de către Parchetul Militar Craiova cu privire la faptele pentru care reclamantul a fost trimis în fața consiliului de judecată, fără însă a se fi pronunțat o soluție legală de către organele de urmărire penală.
Pentru a se analiza legalitatea trimiterii în fața consiliului de judecată potrivit art. 1 alin. 2 din /1995 este necesară, în cazul declanșării unei cercetări penale, pronunțarea unei soluții de către organele de urmărire penală sau de către instanța de judecată, aceste din urmă organe fiind singurele abilitate să se pronunțe dacă faptele constituie sau nu infracțiuni sau dacă, deși au caracter infracțional, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare sau nu s-a finalizat.
Trimiterea în fața consiliului de judecată anterior adoptării unei soluții de către organele de urmărire penală este prematură încălcând dispozițiile art. 1 alin. 2 din RG 8/1995, făcând posibilă aplicarea a două sancțiuni pentru aceeași faptă (penală și administrativă).
Analizând raportul dintre gravitatea abaterii săvârșite, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea aplicată, Curtea constată că Ordinul nr. TU 143/27.02.2004, emis de Ministerul Apărării Naționale încalcă principiul proporționalității răspunderii administrative.
Astfel, prin Ordonanța din 14.08.2007 a Parchetului Militar Timișoara din dosarul nr.48/P/2007 nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina sa și nici existența vreunei pagube certe la inventarierea patrimoniului unității iar la data predarii functiei reclamantul a intocmit fisa de lichidare fara ca vreunul din compartimente sa consemneze existenta unui prejudiciu in sarcina reclamantului.
Mai mult unitatea militara prin adresa nr.44/18.- eliberata catre Bank a permis reclamantului sa ridice garantia in numerar si dobanda aferenta intrucat acesta nu mai indeplinea functia de gestionar si nu a cauzat pagube unitatii.
De asemenea, în raport de atitudinea sinceră a reclamantului pe parcursul procedurii prealabile, de circumstanțele personale ale reclamantului așa cum rezultă din aprecierile de serviciu,precum și de lipsa sancțiunilor disciplinare anterioare, Curtea apreciază că măsura trecerii reclamantului în rezervă este excesivă.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază întemeiată acțiunea reclamantului urmând aoa dmite, va anula Ordinul nr. TU 143/27.02.3004, emis de Ministrul Apărării, iar ca efect al anularii ordinului de trecere in rezerva va dispune reincadrarea reclamantului pe o functie corespunzatoare gradului si pregatirii sale de specialitate, precum si achitarea catre acesta a veniturilor salariale, conform soldei de grad si functie ce la data trecerii in rezerva si pana la data reincadrarii efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C, B- - I, -.D,.23, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
Anulează Ordinul nr.TU 143/27.02.2004, emis de Ap.
Dispune reîncadrarea reclamantului pe o funcție corespunzătoare gradului și pregătirii sale de specialitate, precum și achitarea către acesta a veniturilor salariale, conform soldei de grad și funcție de la data trecerii în rezervă și până la data reîncadrării efective.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2008
Presedinte, JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
Grefier,
Red.Jud.
LF/ 4 ex./12.05.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
