Anulare act administrativ fiscal. Decizia 761/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.761
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19 iunie.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "" împotriva sentinței civile nr.170/08.02.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele - intimate AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - AGENȚIA C - S și AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ B, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat, pentru pârâtele - intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului ca fiind întemeiat, iar pe fond admiterea acțiunii, arătând că instanța de fond avea obligația de a verifica legalitatea caietului de sarcini și a celor două adrese contestate; că intimata a obligat-o pe reclamantă să-și însușească un caiet de sarcini care produce efecte juridice în mod retroactiv și că pârâta a susținut că a modificat caietul de sarcini conform dispozițiilor legale, dar a uitat să comunice noul caiet de sarcini reclamantei.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1180 lei, arătând că a fost invocată excepția lipsei de interes întrucât societatea reclamantă a câștigat licitația și efectuează acest traseu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.170 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta "" în contradictoriu cu AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ și AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ- AGENȚIA C - S și a obligat reclamanta, față de pârâte, la plata sumei de 1256,40, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea adresată inițial Tribunalului C-S, reclamanta "" a chemat în judecată Autoritatea rutieră Română - și Agenția C-S a, solicitând:
1. Anularea ui de sarcini emis la data de 27.06.2006 și comunicat la data de 08.0.8.2006 prin adresa nr. 1190 de Autoritatea Rutieră Română - C-S, prin care le-au fost impuse ca puncte de plecare-oprire, în tranzit și sosire din Autogara;
2. Anularea Adresei nr. 1307 din data 28.08.2006, emisă de Autoritatea
Rutieră Română - Agenția C-S, prin care le-a fost comunicat faptul că în temeiul dispozițiilor art. 59 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005, au obligația de a încheia contract de autogară cu Autogara.
3. Anularea Adresei 1341 din data de 01.09.2006 emisă de Autoritatea Rutieră Română - Agenția C-S, prin care le-a fost comunicat faptul că în temeiul dispozițiilor art. 65 lit. g din Ordinul 1987/18.11.2005, li se va retrage Licența de traseu -Reșița.
Susține netemeinicia și nelegalitatea actelor atacate pe motivele următoare:
La data de 1.07.2005, societatea a primit Licența de execuție pentru traseul -Reșița - transport rutier de persoane prin servicii regulate atribuindu-li-se calitatea de operator de transport rutier la data de 30.06.2005, fiindu-i eliberată și vizată licența de traseu -Reșița pentru anul 2006, chiar de către Agenția C-S, cu avizul Consiliului Local Reșița și Primăria Orașului, conform ui de sarcini pentru servicii regulate de transport persoane, emis la data de 30.06.2005, cu plecare din din stația 1 Centrul și cu plecare din Reșița de la parcarea Reșița.
Licența de traseu, însoțită de de sarcini a fost eliberată societății de către Agenția C-S, după prezentarea de către operatorul de transport rutier - "" - a avizului emis de către administrația locală pentru punctele de plecare, oprire în tranzit și sosire.
În de sarcini emis la data de 30.06.2005, sunt menționate la litera C, punctele de plecare-oprire în tranzit și sosire, cu plecare din de la stația 1, Centrul și plecare din Reșița de la parcarea din fața Reșița, fără a se menționa obligația de a încheia contract de autogară cu Autogara din Reșița, așa cum dorește pârâta să impună printr-un nou de sarcini, cu punctele de plecare-oprire în tranzit și sosire, din Autogara.
Consideră că însăși fundamentul tehnico-judiciar (art. 59 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005) în baza căruia s-a emis adresa nr. 1307 din data de 28.08.2006 și un nou de sarcini emis la data de 27.06.2006 și comunicat tardiv cu efecte retroactive societății la data de 08.08.2006, nu subzistă datorită gravelor erori de fapt în care se află pârâta și a neconcordanțelor dintre conținutul acestei adrese și mențiunile exprese din de sarcini, intrat în vigoare la data de 30.06.2005, apreciind că a respectat întrutotul dispozițiile art. 63 pct. 5 și 6 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005 potrivit căruia plecarea-oprirea în tranzit și sosirea se efectuează numai în stațiile prevăzute în graficul de circulație din de sarcini al licenței de transport pe traseul -Reșița emis la data de 30.06.2005.
În de sarcini pentru servicii regulate de transport persoane pe care îl deține societatea nu este menționat nici unde că plecarea-oprirea în tranzit și sosirea se efectuează în Autogara din Reșița așa cum fără temei legal susține pârâta în Adresa nr. 1307/28.08.2006, atacată.
Conform dispozițiilor art. 61 pct. 1-2-3 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005. licența de traseu se eliberează pe o perioadă de trei ani fără a depăși valabilitatea programului de transport și este valabilă în condițiile vizării anuale, după prezentarea de către operatorul de transport rutier a documentului de plată al tarifului de eliberare și după verificarea respectării condițiilor care au stat la baza eliberării acesteia. Ca atare constatările și măsurile dispuse prin Adresa nr. 1307/28.08.2006 nu sunt întemeiate, susține reclamanta, pentru că a primit viza anuală 2006 chiar de la pârâtă, în urma verificării respectării condițiilor care au stat la baza elaborării acesteia și după prezentarea documentului de plată a tarifului de eliberare și vizare anuală și i s-a eliberat licența de traseu pentru o perioadă de 3 ani.
Licența de traseu se eliberează conform art. 49 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005, pentru traseele, respectiv cursele cuprinse în programele de transport rutier de persoane prin servicii regulate însoțite de de sarcini al acesteia, iar, administrația locală va acorda avizele necesare pentru punctele de plecare, oprire în tranzit și sosire, pentru operatorii de transport rutier cărora li s-au atribuit trasee sau curse care au stații pe teritoriul administrativ al localității respective, conform dispozițiilor art. 50 pct. 2 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005.
Conform dispozițiilor art. 52 pct.1 și 3 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005 programele de transport se întocmesc pe o perioadă de 3 ani, iar modificarea programelor de transport se poate efectua anual cu până la 60 de zile înainte de viza anuală a de traseu.
Pârâta, la data de 30.06.2006 a vizat licența de traseu conform ui de sarcini, care a intrat în vigoare la data de 30.06.2005 deși, acum, printr-un artificiu tehnic, pârâta încearcă să susțină că a respectat întrutotul dispozițiile art. 52 pct. 3 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005, respectiv că s-a încadrat în termenul de 60 zile de modificare a programului de transport înainte de viza anuală a de traseu, "uitând" să comunice în termenul legal noul caiet de sarcini pe care susține că l-a emis la data de 27.06.2006, pentru a se putea încadra în dispozițiile prevăzute de art. 52 pct. 2 din Ordinul nr. 1987/18.11.2005.
Societatea are deja încheiat contract de închiriere cu Consiliul Local al Municipiului Reșița, pe o durată de 3 ani (contract de închiriere nr. 3/10.01.2005) cu începere de la data de 01.01.2005, până la data de 31.12.2007, a unui teren cu destinație de parcare publică amenajată și la data de 29.09.2006, societatea a primit Avizul sanitar nr. 2/26, emis de Agenția de Sănătate Publică - Direcția de Sănătate Publică, Unitatea Teritorială T, din subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, de reamenajare punct de lucru - transport terestru călători în Reșița, str. - -, - 9,.1,.2.
Dispoziția unilaterală de voință a pârâtei de a obliga societatea să încheie un contract de autogară, cu o societate agreată de pârâtă și prin emiterea unui nou de sarcini, care nu face parte integrantă din Licența de traseu nr. -/27.06.2006, implică efectuarea de cheltuieli suplimentare cauzate cu acest nou contract, acordarea unor despăgubiri prin denunțarea unilaterală a Contractului de închiriere nr. 3/10.01.2005, A în derulare, cheltuieli ocazionate pentru obținerea de noi avize, făcând afacerea societății neprofitabilă.
Mai mult, nu este o autogară autorizată de Consiliul Local al Municipiului și de Consiliul Județean C-S și nu este de interes public, mai susține reclamanta.
Pârâta Autoritatea Rutieră Română - depune întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cererii. Totodată, susține că acțiunea este inadmisibilă pentru că actele atacate nu sunt acte administrative - cum acestea sunt definite de dispozițiile art. 2 (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, nefiind în măsură să producă prin ele însele efecte juridice.
Doar emiterea unei decizii prin care s-ar aplica și prevederile art. 65 lit. c din T nr. 1987/2005 ar face obiectul contenciosului administrativ, însă cele două adrese sunt simple atenționări ale reclamantei, asupra consecințelor nerespectării unei prevederi legale. În ce privește caietul de sarcini, susține pârâta că, nici acesta nu este act administrativ, ci, unicul act ce dă dreptul operatorului de transport de a executa un traseu este licența de traseu, potrivit dispozițiilor art. 48 din nr. 1987/2005 și art. 3 (1) pct.18 din OUG nr. 109/2005.
Pe fondul cauzei, în situația respingerii excepțiilor, solicită respingerea acțiunii, pe următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 48 din nr. 1987/2005, licența de traseu însoțită de caietul de sarcini, se eliberează pentru traseele cuprinse în programele de transport rutier de persoane prin servicii regulate.
Programele de transport, conform dispozițiilor art. 34 din OUG nr. 109/2005 modificată și completată prin Legea nr. 102/2006 privind transporturile rutiere se aprobă de Consiliile Județene, în speța dedusă judecății de către Consiliul Județean C-
Astfel, Consiliul Județean C-S a aprobat prin Hotărârea nr. 93/14.04.2006 ca traseul -Reșița să aibă drept stație Autogara din localitatea Reșița, dovadă Hotărârea Consiliului Județean Reșița nr. 93/14.04.2006.
De asemenea, învederează faptul că dispozițiile legale în materia transporturilor rutiere, prevăd fără echivoc, obligația operatorilor de transport ca plecările/sosirile în cazul traseelor județene să se facă din/în autogări.
Astfel, conform dispozițiilor art. 45 din OUG nr. 109/2005 cu modificările și completările ulterioare, în cazul transportului public de persoane prin servicii regulate în trafic județean, plecările și sosirile se realizează numai din/în autogări.
Legiuitorul a prevăzut, doar ca excepție, acea ca plecările/sosirile să fie realizate din alte locuri, dar numai în cazul localităților în care nu există autogări și, numai după obținerea avizului autorității competente și conform programului de transport aprobat.
Or, în speță, în localitatea Reșița, există Autogară - respectiv Autogara, autogară cu care, de altfel, reclamanta, cunoscând dispozițiile legale, a încheiat contractul nr. 62 din data de 28.06.2006, contract încheiat pentru perioada 01.07.2006 până la data de 30.06.2008.
Pârâta consideră că în speța dedusă judecății nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Lega nr. 554/2004, că reclamantei nu i-a fost vătămat nici un drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis de instituția pârâtă.
Constatând întemeiată excepția de necompetență materială, Tribunalul C-S a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA, prin sentința civilă nr. 3230/15.12.2006.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin sentința civilă nr. 46/21.02.2007, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției C-S, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română -, în contradictoriu cu reclamanta "" și excepția inadmisibilității acțiunii; a admis în parte acțiunea reclamantei, în sensul că a dispus anularea caietului de sarcini pentru Servicii regulate de transport persoane emis la data de 27.06.2006 de pârâta Agenția - Reșița pentru reclamantă, ca operator de transport, de la data de emiterii până la finele anului 2006 - când a expirat viza anuală pentru licența de traseu pe care o însoțea caietul de sarcini în cauză, respingând în rest, acest petit; dispunând totodată și anularea adreselor Autorității Rutiere Române pârâte, cu nr. 1307/28.08.2006 și nr. 1341/1.09.2006.
Împotriva sentinței nr. 46/21.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, a declarat recurs Autoritatea Rutieră Română Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3091/15.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul C-S, unde a fost înregistrată sub nr-.
Procedând cu prioritate la soluționarea, conform dispozițiilor art. 137 al. 1Cod procedură civilă, a excepțiilor invocate de Autoritatea Rutieră Română, tribunalul reține următoarele:
Excepția de necompetență materială a tribunalului a fost soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia civilă nr. 3091/15.06.2007 a stabilit că Tribunalul C - S este instanța competentă în soluționarea litigiului de față.
Cu privire la excepția lipsei capacității de exercițiu și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română - Agenția C - S, tribunalul reține următoarele:
de sarcini emis la data de 27.06.2006, cât și adresele nr. 1307/28.08.2006 și nr. 1341/01.09.2006 au fost emise de Autoritatea Rutieră Română - Agenția C -
Agențiile județene ale Autorității Rutiere Române sunt autorități publice de nivel județean, în sensul art. 2 al. 1 lit. b din Legea Contenciosului Administrativ și au capacitatea de a sta în nume propriu în instanță, întrucât în materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea administrativă a instituției publice, în sensul de a emite acte administrative în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, iar nu dacă au sau nu personalitate juridică.
Ca atare, față de considerentele de fapt și de drept, mai sus enunțate, tribunalul a respins excepțiile invocate.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii față de petitul privind anularea adreselor nr. 1307/28.08.2006 și nr. 1341/01.09.2006, tribunalul a admis excepția invocată, având în vedere următoarele:
Examinând conținutul adreselor mai sus menționate (fila 25-26 dosar nr-), tribunalul reține că prin aceste adrese se comunică reclamantei obligațiile ce îi revin în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Ordinul nr. 1987/2005 și, respectiv, să comunice agenției dacă a reziliat sau nu contractul de autogară încheiat cu Autogara Reșița.
Ca atare, tribunalul apreciază că cele două adrese reprezintă o simplă corespondență administrativă între reclamantă și pârâtă și nu un act administrativ (care să dea naștere ă modifice sau să raporturile juridice dintre părți) în sensul art. 2 al. 1 lit. c din Legea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei,tribunalul reține următoarele:
Prin caietul de sarcini emis de Autoritatea Rutieră Română - Agenția C - S, la data de 27.06.2006 au fost stabilite graficul de circulație pe traseul - Reșița, condițiile pentru asigurarea traficului și au fost nominalizate contractele pentru utilizarea autogărilor și a stațiilor.
Tribunalul apreciază că acest caiet de sarcini întrunește caracteristicile unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 al. 1 lit. teza ultimă din Legea contenciosului administrativ, fiind un act încheiat de o autoritate publică locală în vederea organizării și executării dispozițiilor legale în materia transporturilor rutiere, act ce produce efecte juridice, fiind emis în baza licenței de traseu și respectiv a licenței de transport a reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 34 al. 3 din OUG nr. 109/2005, transportul rutier public de persoane, prin servicii regulate în trafic județean și interjudețean se efectuează pe baza programelor de transport, perioada de valabilitate a acestora fiind de trei ani, iar programele de transport se aprobă de consiliile județene.
Tribunalul reține că, inițial, conform caietului de sarcini eliberat la data de 30.06.2005(fila 27-28 dosar nr-) pentru traseul - Reșița, plecarea din Reșița a operatorului," era din parcarea BRD Reșița, avizată de Primăria Reșița.
Ulterior, prin anexa la hotărârea nr. 93/14.04.2006 Consiliul Județean C - S (fila 13 și 16 dosar nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA ) a aprobat ca traseul - Reșița să aibă ca stație autogara din Reșița, pentru perioada 01.07.2005 - 30.06.2008.
Urmare acestei hotărâri, reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii nr. 62/28.06.2006 cu,", având ca obiect închirierea de spații pentru debarcarea/îmbarcarea călătorilor la curse, conform caietului de sarcini, la adresa din Reșița,- (fila 20 dosar - Curtea de APEL TIMIȘOARA ).
de sarcini, contestat de reclamantă, a fost întocmit de pârâtă în baza programului de transport, aprobat prin hotărârea nr. 93/14.04.2006 de către Consiliul Județean C - S, menționând la pct. C din caiet, contractul nr. 62/28.06.2006 încheiat de reclamantă pentru închirierea locului de parcare din cadrul autogării din Reșița.
Potrivit dispozițiilor art. 59 din ordinul nr. 1987/2005, Autoritatea Rutieră Română eliberează licențele de traseu, însoțite de caietul de sarcini, după prezentarea de către operatorul de transport intern, a contractelor încheiate cu autogările cuprinse în graficul de circulație sau a avizului emis de administrațiile publice locale pentru punctele de plecare, oprire în tranzit și sosire pentru localitățile unde nu există autogări autorizate.
După eliberarea caietului de sarcini, reclamanta s-a adresat Consiliului Județean C - S, cu adresa înregistrată sub nr. 9/16.08.2006 (fila 31 dosar -), prin care solicită modificarea programului de transport pentru traseul - Reșița, program aprobat de Consiliul Județean C -
Consiliul Județean C - S, prin adresa nr. 9197/23.08.2006 face cunoscut reclamantei că propunerea sa a fost transmisă Agenției Autoritatea Rutieră Română C - S, care urmează să înainteze propunerea de modificare a programului de transport județean cu respectarea dispozițiilor art. 52 al. 3 din Ordinul nr. 1987/2005 al.
Pârâta, conform adresei nr. 1307/28.08.2006, comunică reclamantului că a întocmit caietul de sarcini conform programului de transport aprobat prin hotărârea nr. 93/14.04.2006 și a Consiliului Județean C - S, și că programul de transport poate fi modificat de Autoritatea Rutieră Română doar cu 60 de zile înainte de vizarea anuală a licenței de traseu, conform art. 52 pct. 3 din Ordinul nr. 1987/2005.
Tribunalul reține că, așa după cum afirmă reclamanta în acțiune, licența sa de traseu a fost eliberată la data de 01.07.2005, iar potrivit dispozițiilor art. 52 pct. 3din Ordinul nr. 1987/2005, aceasta putea solicita modificarea programului de traseu cu 60 de zile înainte de vizarea anuală a licenței, respectiv față de data de 01.07.2006, ori reclamanta a solicitat modificarea la data de 16.08.2006 prin cererea nr. 9 adresată Consiliului Județean C-S, adică după data vizării anuale a licenței de traseu.
Față de considerentele mai sus enunțate, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta "".
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat reclamanta, ca parte căzută în pretenții, la plata către pârâte a sumei de 1256,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport și cazare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta "" și a solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, față de cererea reclamantei privind anularea adreselor nr.1307 din 28 august 2006 și nr.13451 din1 septembrie 2006 emise de pârâtă cu motivarea lipsei caracterului actelor administrative a celor ce formează obiectul acțiunii. Reclamanta consideră că cele două adrese prin care pârâta o obligă să încheie un contract de autogară cu Autogara și să-și însușească un nou caiet de sarcini pentru servicii regulate de transport de persoane, respectiv acte administrative care trebuiau verificate împreună cu caietul de sarcini, și să constate că motivele de nelegalitate se răsfrâng și asupra celor două adrese.
Recurenta mai critică sentința, pentru că instanța de fond a reținut greșit faptul că,pârâta a respectat dispozițiile art.52 pct. 3 din ordinul 1987 din 18noiembrie 2005, atunci când a emis noul de sarcini a cărei anulare a solicitat- Se mai susține că recurenta a primit licența de execuție pentru traseul -Reșița la data de 7 mai 2006 și i s-a atribuit calitatea de operator de transport rutier la data de 30 iunie 2006, conform ui de sarcini depus la dosarul cauzei. Or, intimata, în mod abuziv susține că a modificat caietul de sarcini, conform ordinuluinr.1987/2005, prin modificarea programului de transport, astfel cum rezultă din de sarcini comunicat la data de 8 august 2006, așa încât nu putea produce efecte juridice în mod retroactiv, deoarece, de sarcini contestat a fost emis la data de 27 iunie 2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 12 iunie 2008,intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică ș ilegală( filele 12-19 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond,prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Prima instanță în mod legal a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de petitul privind anularea adreselor nr. 1307/2006 șinr.1341/2006 având în vedere că, prin aceste adrese pârâta i-a comunicat reclamantei obligațiile care îi revin conform dispozițiilor art.59 din ordinul nr.1987/2005 astfel că adresele nu au dat naștere, au modificat sau au stins raporturile juridice dintre părți.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut în mod corect că, prin caietul de sarcini emis de R Agenția C-S la data de 27 iunie 2006, au fost stabilite graficul de circulație pe traseul -Reșița și celelalte elemente pentru asigurarea traficului, iar acest caiet de sarcini îndeplinește caracteristicile unui act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2204, privind Contenciosul Administrativ.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta a contestat caietul de sarcini întocmit de pârâtă pe baza programului de transport, aprobat prin Hotărârea nr.93/2006 de către Consiliul județean C-S,iar, acest program de transport poate fi modificat de R doar cu 60 de zile înainte de vizarea anuală a licenței de traseu, conform art. 52 pct. 3din ordinul nr.1987/2005. Din actele și probele de la dosar, prima instanță a mai reținut că licența de traseu a fost eliberată la data de 1.iulie 2005,iar conform art.52 pct. 3 din Ordinul cu nr.1987/2005,reclamanta putea solicita modificarea programului de traseu cu60 de zile înainte de vizarea anuală a licenței, or, reclamanta a depășit acest termen și a solicitat modificarea la data de 16 august 2006.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, astfel că,în temeiul prevederilor art5.312 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 170 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatelor suma de 1180 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 19 IUNIE.2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
A în CO
Semnează Președinte Secție
-
GREFIER
Red - 15.07.2008
Tehnored LM - 16.07.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul C- - Judecători -,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
