Anulare act administrativ fiscal. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.77/CA
Ședințapublicăde la 04 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1650 din 27.09.2007 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI - T,-, județul T și intimații intervenienți G și, cu domiciliul în T,-,.8,.B,.3, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reclamanți avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.160 din 1.02.2008 depusă la dosar și pentru intimații intervenienți G și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 25.01.2008 depusă la dosar, lipsind intimatul Primarul Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care referă asupra recursului formulat de reclamanți ce este motivat, timbrat cu suma de 2.30 lei conform chitanței nr.585 din 24.01.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru aflată la fila 22 dosar și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei. Totodată învederează că intimații intervenienți au formulat întâmpinare.
Instanța înmânează reprezentantului recurenților reclamanți un exemplar al întâmpinării formulate de intimații intervenienți.
Avocat pentru recurenții reclamanți precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimații intervenienți.
Avocat pentru intimații intervenienți solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri; arată că are de depus o serie de acte, dar că acum nu se află în posesia lor. Este vorba de înscrisuri ce au stat la baza documentației emiterii autorizației de construire. Solicită ca instanța de recurs, în situația în care se pronunță pe fondul cauzei, să aibă în vedere că expertiza efectuată la instanța de fond nu le este opozabilă intimaților intervenienți, aceștia nefiind parte în litigiu la data efectuării acesteia.
Avocat pentru recurenții reclamanți se opune încuviințării administrării probei cu înscrisuri considerând că acestea nu sunt utile. Arată că instanța nu se poate pronunța pe fond în condițiile în care tribunalul s-a pronunțat pe excepție.
Avocat pentru intimații intervenienți arată că prin recursul formulat de reclamanți s-a atacat fondul problemei.
Curtea, respinge administrarea probei cu înscrisuri nefiind utilă cauzei. Constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pe fond, avocat pentru recurenții reclamanți și, învederează că prima instanță a admis excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea dispozițiilor art.7 al.3 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a considerat că a fost depășit termenul prescripției de 6 luni de la emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită, termen stabilit pentru formularea plângerii prealabile. Arată că autorizația a fost emisă la 7.12.2004, plângerea fiind formulată la 4.08.2005, deci în termenul de un an. Curtea Constituțională s- pronunțat cu privire la neconstituționalitatea art.7, alin.7 din Legea nr.554/2004 în raport cu persoana vătămată. Dispozițiile art.7 alin.7 la care face referire instanța de fond și în baza cărora a hotărât respingerea acțiunii, nu face diferențiere între calitatea de persoană vătămată și destinatarul actului. Ori actul administrativ unilateral nu este opozabil terților, deoarece nu a fost suspus publicității prin mass-media. Arată că intimații intervenienți invocă faptul că legea civilă nu retroactivează. Ne aflăm în situația în care legea se aplică pentru viitor. Litigiul se află pe rol. Arată că Legea nr.262/2007 ce a modificat Legea nr.554/2004 se aplică mai multor situații distincte:
- 1 an de la comunicare;
- 1 an de la luarea la cunoștință;
- 1 an de la data introducerii cererii.
Consideră că termenul începe să curgă de la data de 4.08.2005, deci sunt în termenul de prescripție. Legea nr.262/2007 era în vigoare la 27.09.2007 când s-a pronunțat Tribunalul Tulcea. Tot la 27.09.2007 s-a pronunțat și Curtea Constituțională. a luat la cunoștință de actul nelegal. Arată că autorizația de construire s-a emis pe alt nume. Recurentul reclamant nu știa cine este noul proprietar. Se susține că s-a făcut publicitate prin. Autorizația de construire s-a dat după avizul de mediu. Pe excepție solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare la Tribunal
Avocat pentru intimații intervenienți solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Arată că la 27.09.2007 Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art.7 din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial. De la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În speță, sentința civilă recurată fost pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 27.09.2007 iar decizia Curții Constituționale a fost publicată la 19.10.2007. Prin urmare, la data pronunțării sentinței dispozițiile art.7 alin. 7 din Legea nr.554/2004 modificate prin Legea nr.262/2007 erau aplicabile și în vigoare.
Apreciază ca legală și corectă sentința pronunțată de Tribunalul Tulcea, care a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă întrucât procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege la acel moment a fost efectuată cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni de la emiterea actului.
Procedura prealabilă a fost efectuată la data de 4.08.2005, în condițiile în care autorizația de construcție a fost emisă la 7.12.2004. Recurenții reclamanți au luat cunoștință de actul atacat în luna ianuarie 2005 când acesta a fost publicat prin afișare la sediul Primăriei Municipiului Reclamantul având funcția de director executiv la Agenția de Protecția Mediului Tal uat cunoștință de investiția ce urma să fie efectuată pe- și că urmează a fi emisă autorizația de construire încă din 7.10.2004, când a semnat notificarea adresată intimatului intervenient G prin care s-a comunicat că proiectul prezentat se încadrează în categoria activităților cu impact nesemnificativ asupra mediului, pentru care nu se emite acord de mediu. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3960 din 28 noiembrie 2005 la ribunalul Tulcea, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr. 419/36513/7 decembrie 2004 pentru imobilul din municipiul T,strada - - nr. 290, emisă în condiții nelegale.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că autorizația de construire pentru imobil spațiu comercial + locuințe a fost emisă cu încălcarea mai multor prevederi ale legislației în vigoare.
Astfel, se arată că s-au încălcat dispozițiile art. 48 din legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanism deoarece prin planul urbanistic de detaliu care are caracter de reglementare specifică se asigură condițiile de amplasare, dimensionare, conformare în corelare cu vecinătățile imediate.
Proiectantul, în mod intenționat, nu a prezentat amplasamentul imobilului său, iar Primăria Municipiului T, prin Serviciul de Urbanism a supus spre aprobare, în baza unei documentații incomplete prin omisiune cu bună știință a datelor reale privind existența construcției lor, fără a verifica în teren situația reală.
Imobilul proiectat este paralel cu casa reclamanților, iar proiectantul în mod intenționat nu a prezentat situația reală din teren cu privire la amplasamentul, aliniamentul și marcarea construcției existente.
Planul urbanistic de detaliu pentru imobilul în construcție - spațiu comercial + locuințe din strada -. - - nr. 290, nu a fost supus consultării populației, deși este o condiție obligatorie prevăzută de lege.
Prin art. 2 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 536/1997 stabilește că amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minim 1 - 2 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.
Lipsa gradului de iluminare și a celui de însorire generează efecte grave asupra comportării în timp a construcției lor prin instalarea umezelii permanente cauzată de imposibilitatea evacuării apelor pluviale, precum și alte potențiale influențe negative asupra infrastructurii clădirii datorate umezelii instalate, deoarece panta generală de scurgere a apelor de suprafață și subterane sunt spre clădirea în care locuiește.
Pârâta Primăria Municipiului Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a invocat de către pârâtă lipsa calității procesuale active a reclamanților întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în sensul că prin emiterea acestei autorizații, reclamanții nu au fost vătămați într-un drept al lor ori într-un interes legitim, situație în care cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă.
S-a invocat și lipsa plângerii prealabile întrucât reclamanții au depus o adresă la 4 august 2005 înregistrată sub nr. 23376 iar autorizația a fost emisă la 7 decembrie 2004.
S-a mai invocat și tardivitatea cererii, fiind depusă după trecerea unui an.
Pârâta a depus la dosar și actele care au stat la baza emiterii autorizației.
La cererea reclamanților în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de tehnice de specialitate.
Prin încheierea din data de 23 februarie 2006, s-au respins excepțiile tardivității și a lipsei calității procesuale active a reclamanților ca nefondate, motivat de faptul că, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 puteau introduce cererea în termen de 6 luni de la cunoașterea încălcării de lege care le-a produs vătămarea.
In cauză, proprietarii construcției au notificat pârâtei începerea executării construcției la 5 aprilie 2005, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 28 noiembrie 2005, înlăuntrul termenului prevăzut de lege.
Reclamanții, deși terți față de actul a cărui anulare au solicitat-o, vizează încălcări de lege care atrag nulitatea absolută, situație ce le conferă calitate procesuală.
Prin sentința civilă nr. 3057 din 16 noiembrie 2006, Tribunalul Tulceaa admis cererea și a dispus anularea autorizației de construire a imobilului situat în T,- ca nelegală și netemeinică, conform expertizei ce face parte integrantă din hotărâre.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta, invocând motive de nelegalitate, tardivitatea introducerii acțiunii, lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa plângerii prealabile și legalitatea emiterii autorizației.
La termenul din 7 iunie 2007, instanța, din oficiu, a invocat ca motiv de recurs de ordine publică, în condițiile art. 306 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, lipsa calității procesuale pasive a Primăriei, iar intimații reclamanți au invocat excepția nulității recursului pentru lipsa calității procesuale active a primarului de a declara recurs, în condițiile în care la fond a avut calitate procesuală pasivă Primăria.
Prin Decizia civilă nr. 220/CA/7 iulie 2007, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins excepția nulității recursului pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis motivul de ordine publică în temeiul art. 306 alin.2 Cod procedură civilă. A fost admis recursul formulat casând sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Deși la data de 12 aprilie 2007 numiții G și au formulat o cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei, justificându-și interesul prin faptul că sunt beneficiarii autorizației de construire nr. 419/36513 din 7 decembrie 2004, Curtea de APEL CONSTANȚAa omis a se pronunța asupra ei, deși s-a acordat termen în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, în materie civilă, hotărârile judecătorești produc efecte numai între părțile care au luat parte la judecata pricinii. Primăria a fost pârâtă în proces și tot ea a declarat recursul.
S-a mai reținut și faptul că, în raport de prevederile Legii nr. 215/2001, Primăria nu are personalitate juridică și ca atare, nu are capacitate de exercițiu, adică aptitudinea de a sta în proces.
Totodată, prima instanță a încălcat prevederile art. 85 Cod procedură civilă, și ale art. 13 din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care trebuia citat în calitate de parte organul administrativ care a emis actul administrativ, respectiv Primarul Municipiului
La ribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr. 1504/88/27 iunie 2007.
La data de 2 august 2007, reclamanții au formulat "precizări" la acțiune, solicitând admiterea acțiunii și anularea actului administrativ atacat ca fiind nelegal.
La data de 30 iulie 2007, intervenienții G și au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție au invocat inadmisibilitatea acțiunii în raport de prevederile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 7 din Legea nr. 554/2004, motivat de neefectuarea procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege și excepția lipsei de interes, interesul nemaifiind actual întrucât actul administrativ atacat și-a încetat valabilitatea la 27 martie 2007.
La data de 13 septembrie 2007, intervenienții G și au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Primarul Municipiului T, solicitând respingerea acțiunii și justificând interesul prin faptul că sunt beneficiarii actului administrativ atacat, respectiv autorizația de construire nr. 419/- din 7 decembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului
Pe cale de excepție, au invocat inadmisibilitatea cererii în temeiul art. 109 alin. 2 Cod proc. civilă, și art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția lipsei de interes a reclamanților, interesul nemaifiind actual.
La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2007, în temeiul art. 52 alin. 1 Cod proc. civilă, instanța a pus în discuție cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Primarul Municipiului T, încuviințând în principiu intervenția, intervenienții G și, justificându-și interesul prin aceea că sunt beneficiarii actului administrativ atacat, respectiv autorizația de construire nr. 419/36513/7 decembrie 2004 emis de Primarul Municipiului
Mai mult, instanța a reținut că, și în situația în care nu s-ar fi formulat o asemenea cerere de intervenție în cauză, intervenienții fiind beneficiarii actului administrativ atacat, în raport de prevederile art. 85 Cod procedură civilă și art. 13 din Legea nr. 554/2004, se impunea citarea lor în cauză, pentru a le fi opozabilă hotărârea.
Prin sentința civilă nr.1650 din 27.09.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Tulceaa admis excepția invocată și a respins acțiunea având ca obiect anulare act administrativ promovată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T, precum și cererea de intervenție promovată de intervenienții G și, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Tulceaa reținut că potrivit prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă din momentul în care a luat la cunoștință, pe orice cale, de existența actului, în limitele termenului de prescripție de 6 luni de la emiterea actului, prevăzut de alin. (7).
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă.
In cauză, reclamanții au formulat plângerea prealabilă cu mult peste termenul de 6 luni de la emiterea autorizației de construire - 7 decembrie 2004 - prin cererea înregistrată sub nr. 23376 din 4 august 2005.
In ceea ce privește data de la care reclamanții aveau posibilitatea să ia la cunoștință de autorizația de construcție eliberată imobilului învecinat, și de eventualele vătămări aduse prin emiterea acesteia, art. 53 din Normele metodologice din 26 august 2005 de aplicare a Legii nr. 50/1991, prevede că lista autorizațiilor de construcție/desființare este publică, se afișează lunar la sediul emitentului și cuprinde enumerarea autorizațiilor emise în luna precedentă cu identificarea imobilului și numele solicitantului. De asemenea, documentațiile ce au stat la baza emiterii actului administrativ pot fi consultate la sediul emitentului.
Prin urmare, se arată că autorizația din prezenta cauză fiind eliberată la 7 decembrie 2004, în luna ianuarie a anului 2005 fost afișată pentru publicitate. Mai mult, reclamantul a luat la cunoștință despre investiția locuinței P + 1 + M cu spațiu comercial la parter și garaj auto, încă din data de 7 octombrie 2004, cu ocazia notificării nr. 9903 în vederea obținerii acordului de mediu (fila 48, dosar 3960/2005 al Tribunalului Tulcea ).
Prin urmare, cum reclamanții nu au invocat și dovedit motive temeinice pentru care nu au putut formula plângerea prealabilă în termenul de 6 luni de la emiterea actului atacat - 7 decembrie 2004 - sau de la luarea la cunoștință - luna ianuarie 2005 s-a admis excepția și a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat recurs reclamanții și învederând că a fost îndeplinită procedura prealabilă cerută de dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.554/2004, în termen de 6 luni de la luarea la cunoștință a emiterii actului administrativ, respectiv autorizația de construire, prin adresa nr.23376/04.08.2005 trimisă Primăriei Municipiului T prin care au solicitat sistarea lucrărilor "spațiu comercial + locuința", str.- nr.290 și anularea autorizației de construire; -ul nu a fost supus consultării populației; punerea la dispoziție în xerocopie, a documentației.
Susțin recurenții că mediatizarea proiectului nu s-a efectuat pentru a nu fi cunoscut falsul. Deși mediatizarea este o condiție obligatorie prevăzută prin certificatul de urbanism, cele două părți, respectiv Primarul Municipiului T și intervenienții, nu aduc nici un fel de dovezi privind îndeplinirea acesteia, iar instanța s-a pronunțat pe baza unor informații neprobate.
Se invocă încălcarea dispozițiilor art.31 alin.2 din Constituția României cu privire la dreptul la informație.
Instanța de fond nu a analizat probatoriul dosarului și fără a solicita intimaților probe pentru dovedirea celor susținute, s-a pronunțat doar pe afirmații gratuite, neprobate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.7 alin.3 din Legea nr.554 din 2 decembrie 2004 contenciosului administrativ,ce reglementează procedura prealabilă,este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).
Din materialul probatoriul administrat în cauză,respectiv înscrisurile depuse, rezultă faptul că recurenții reclamanți au îndeplinit procedura instituită în legea specială în termenul imperativ instituit de aceasta,respectiv 6 luni de zile de la data luării la cunoștință despre emiterea actului administrativ.
Astfel prin solicitările adresate Primarului municipiului T vizând atât sistarea lucrărilor cât și anularea autorizației de construcție eliberate la data de 7.12.2004 precum și punerea la dispoziție a documentației în luna august a anului 2005, prin scrisoarea nr.23376/04.08.2005, recurenții reclamanți s-au încadrat în acest termen, în condițiile în care lucrările de construcție au demarat la sfârșitul lunii iunie 2005 determinând astfel ieșirea lor din pasivitate urmare a luării la cunoștință despre situația existentă,situație de natură a le cauza vătămări.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea va admite ca fondat recursul declarat în cauză cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1650 din 27.09.2007 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI - T,-, județul T și intimații intervenienți G și, cu domiciliul în T,-,.8,.B,.3, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza la prima instanță pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:,
Tehnored.jud.-/ 04.03.2008/4 ex.
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Data _______2008
CATRE,
TRIBUNALUL TULCEA
Vă înaintăm alăturat, spre competentă soluționare, dosarul acestei secții, nr-, care conține ___ file, privind recursul formulat de recurenții reclamanți și, domiciliați în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1650 din 27.09.2007 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI - T,-, județul T și intimații intervenienți G și, cu domiciliul în T,-,.8,.B,.3, județul T, întrucât prin decizia civilă nr77/CA/4.02.2008 s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță pentru continuarea judecății.
La dosarul nostru se află atașate dosarele: nr.3969/2005 al Tribunalului Tulcea ce conține 156 file; - al Curții de APEL CONSTANȚA având 129 file și nr- al Tribunalului Tulcea ce conține 68 file.
Președinte de complet,
Grefier,
- -
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Erol Geli, Kamelia Vlad
