Anulare act administrativ fiscal. Decizia 77/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 77
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - SERVICIU REPREZENTANT împotriva sentinței nr. 1195 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC DE.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă - SERVICIU și avocați și, pentru intimata reclamantă SC DE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Avocat, pentru intimata reclamantă SC DE, depune întâmpinare și menționează că a comunicat un exemplar reprezentantului recurentei pârâte - SERVICIU.
În raport de suma contestată, instanța pune în discuția părților excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei în primă instanță de către tribunal.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă - SERVICIU solicită admiterea excepției.
Avocați și, pentru intimata reclamantă SC DE, pe rând având cuvântul lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința nr.1195 din data de 18 iunie 2009, Tribunalul Dolj -Secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta - DE, în contradictoriu cu pârât P D-SERVICIU.
A dispus anularea deciziei nr. 90/03.08.2007. D, deciziei de impunere nr. 3006/31.05.2006 și raportului de inspecție fiscală nr. 3006/31.05.2006.
Pentru a pronunța această sentința, instanța de fond a reținut că SC ROMANIA SRL s- angajat să desfășoare campanie promoțională pentru produsele sale, campanie ce va include oferirea de premii consumatorilor de produse și evenimente de natură sportivă rezultând din selecționarea din mai multe județe ale tării a unei echipe de fotbal. urma să depună toate diligențele pentru procesul de selecție Echipei, iar la final să faciliteze înscrierea echipei la Școala de pe perioadă de 1 an, odată cu înscrierea fiecărui membru urmând să achite reclamantei echivalentul în lei la cursul BNR a sumei de 10909 USD pentru fiecare, sumă reprezentând costurile de înscriere și școlarizare pe perioada menționată(pct.1.1 și 1.2 din convenție). Reclamanta și-a dat acordul la folosirea de către, în scopul organizării și desfășurării campaniei promoționale Proiect 2005, ta, numelui și imaginii școlii și a domnului, inclusiv prin asocierea acestor sume cu imaginea produselor sau mărcilor (pct. 1.4 din convenție).
În raport de clauzele menționate de convenție și definiția dată de lege(Legea 32/1994) contractului de sponsorizare, instanța apreciază că între părți s- încheiat un astfel de contract. Părțile au convenit cu privire la plata unei sume de bani de către SC ROMANIA SRL pentru fiecare membru al echipei, sumă reprezentând costurile de înscriere și școlarizare pe perioada de 1 an la Școala de. Mijloacele financiare au fost alocate în scopul desfășurării unei activități fără scop lucrativ, respectiv o activitatea sportivă a reclamantei, beneficiarul sponsorizării. Totodată părțile au convenit ca să folosească numele și imaginea școlii de fotbal, precum și a domnului G în scopul organizării și desfășurării campaniei promoționale Proiect 2005, clauză ce ține de esența contractului de sponsorizare conform art. 6 din Legea 32/1994. Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia convenția încheiată are natura juridică a unui contract de prestării servicii, scopul efectuării și încasării plății fiind acoperirea conturilor de înscriere și școlarizare a copiilor din echipa. Faptul că în cuprinsul convenției nu este folosit termenul de sponsorizare nu se poate interpreta în sensul excluderii unei astfel de calificări, calificare ce se determină în raport de intenția părților exprimată în contract și dispozițiile legale ce definesc conținutul său.
Totodată, intitularea anexei 1 contractului "Program de executare a serviciilor", nu imprimă convenției caracterul unui contract de prestări servicii. Lecturând cuprinsul programului, se reține că acesta privește procedura de selecție a membrilor Echipei, procedură anterioară înscrierii și școlarizării tinerilor fotbaliști la Școala de, în derularea și finalizarea căreia România s-a angajat în mod exclusiv (pct. 1.1. din contract), această etapă nefăcând obiectul sponsorizării.
În ce privește incidența art. 10 din Legea 32 /1994 privind direcționarea activității beneficiarului către sponsor, instanța apreciază că părțile nu au convenit asupra unor modalități de direcționare a activității ce face obiectul sponsorizării. Obiectul contractului privește strict înscrierea și școlarizarea celor 11 membri ai Echipei, operațiuni ce nu comportă condiționări sau direcționări din partea ROMÂNIA, școlarizarea urmând a se efectua în raport de standardele profesionale ale reclamantei. Folosirea de către ROMÂNIA a numelui și a imaginii Școlii de și a domnului G în scopul desfășurării campaniei promoționale, nu poate fii interpretată ca o direcționare a activității de școlarizare întrucât nu există o legătură de cauzalitate între cele două activități, folosirea numelui și imaginii fiind o activitate permisă de art. 6 din Legea 32/1994 în contextul aducerii la cunoștință a publicului a sponsorizării.
Calificarea dată de instanță naturii juridice a contractului atrage nelegalitatea actelor administrativ fiscale contestate sub aspectul calculării impozitului pe profit și a TVA. Reclamanta, organizație non profit cu activitate în domeniul sportiv, este scutită de plata impozitului pe profit pentru veniturile obținute din donații, precum și bani sau bunuri primite prin sponsorizare. Prin urmare, calcularea de către organul fiscal a impozitului pe venit aferent sumelor obținute din sponsorizare este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art. 15 alin. 2, lit. e din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
În privința ca o consecință a celor reținute mai sus, reclamanta nu poate fii asimilată unei persoane impozabilă, în sensul art. 127 alin. 1 din Legea 571/2003, întrucât nu datorează impozit pe veniturile obținute din sponsorizare, neavând obligația de se înregistra ca plătitoare de TVA conform art. 152 alin. 3 din Legea 571/2003, calcularea TVA de către organul fiscal fiind nelegală.
Considerentele instanței au avut în vedere și concluziile expertului desemnat în cauză, d-ul, expert specialitatea contabilitate, potrivit cărora în ipoteza calificării contractelor încheiate de reclamant cu ROMÂNIA drept contracte de sponsorizare, reclamanta nu datorează impozit pe profit și TVA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă DGFP D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii privind anularea în tot a actelor administrative.
Recurenta a mai susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a înscrisurilor depuse la dosar și a legislației incidentă în cauză.
La data de 14.01.2010, intimatul reclamant Clubul Sportiv - Școala de a formulat întâmpinare, arătând că sentința atacată este legală și temeinică și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat, însă pentru un motiv de ordine publică ce a fost invocat din oficiu de către instanță.
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta contestat un act fiscal prin care s-a stabilit în sarcina sa suma 505 374 RON, reprezentând venituri din prestări de servicii aferentă anului 2004, respectiv suma de 362 196 RON pentru anul 2005.
Competența de soluționare a litigiului având ca obiect acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii reale și accesorii ale acestora se stabilește potrivit art.10 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, în funcție de valoare, după cum aceasta este mai mică sau mai mare de 5 miliarde lei, neavând relevanță dacă actul este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Cum, actul contestat de reclamantă privește taxe, impozite și accesorii ale acestora al căror cuantum depășește pragul valoric de 500 000 lei, competența în primă instanță aparține potrivit textului de lege enunțat anterior, în primă instanță, Curții de Apel și nu Tribunalului.
În conformitate cu dispozițiile art.159 din Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.
Din analiza acestui text de lege reiese că este absolută competența materială astfel că prima instanță avea obligația ca înainte de a trece la soluționarea cauzei să-și verifice din oficiu competența în raport de valoarea reținută prin actul de control fiscal.
Neprocedând astfel, instanța de fond a soluționat pricina cu încălcarea competenței materiale, iar hotărârea pronunțată de aceasta este lovită de nulitate absolută.
În consecință în temeiul dispozițiilor art.312 alin.6 raportat la art.304 pct.3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta - Serviciu Soluționare Contestații Reprezentant, împotriva sentinței nr. 1195 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC DE.
Casează sentința și reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
. 19 Ianuarie 2010
Jud.fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Gabriela Carneluti
