Anulare act administrativ fiscal. Decizia 775/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 775/2008
Ședința publică din 24 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 46 din 18.01.2005, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, cauza privind și pe intimații PRIMARUL COMUNEI și G, având ca obiect anularea Autorizației de construire nr. 128,129,130, 131/01.06.2007.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, asistat de avocat și pentru intimatul G, avocat, lipsă fiind intimatul Primarul Comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 19.03.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea recurentului, un înscris la care s-a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 12 -13).
Reprezentanții părților au învederat instanței că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele detaliate în memoriul depus la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare asupra recursului promovat în cauză, cu cheltuieli de judecată, justificate prin chitanțele depuse la dosar. Susține că, în opinia sa reclamația administrativă, este echivalentă cu recursul obiectiv, că prima plângere este baza, celelalte fiind făcute doar pentru întărirea opiniei exprimată prin prima plângere. Cererea de suspendare nu a fost soluționată de instanța de fond.
Reprezentantul intimatului Gas olicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2, 8 și 7 din Legea nr. 557, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar. Plângerea din 01.10.2007 reprezintă actul de sesizare prin care s-a solicitat revocarea autorizațiilor de construire. În acel moment autorizațiile erau emise, dar construcțiile nu erau înscrise într-o carte funciară.
În replică, reprezentanta recurentului a susținut că, lucrarea era în curs de desfășurare, iar instanța a respins pe cale de excepție acțiunea, fără să se pronunțe pe cererea de suspendare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 46, pronunțată la data de 18 ianuarie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția de prematuritate cu consecința respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și G-.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat anularea autorizațiilor de construire nr.128 și 129 din 01 iunie 2007, suspendarea executării acestora și oprirea lucrărilor începute în baza acestor autorizații, însă, nu a respectat procedura instituită prin art.7 din Legea nr.554/2004. Astfel, s-a arătat că singura plângere adresată de reclamant emitentului actului administrativ contestat prin care a solicitat revocarea autorizațiilor de construire datează din 01.10.2007. iar reclamantul s-a adresat instanței fără să mai aștepte trecerea celor 30 de zile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal reclamantul solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât ignoră împrejurarea că acesta s-a adresat autorității emitente a autorizațiilor de construire contestate încă din 30 iulie 2007, prin cererea înregistrată sub nr.10.621 și a solicitat verificarea legalității eliberării autorizațiilor de construire, însă, nu a primit nici un răspuns. De asemenea, la 21 septembrie 2007 reclamantul s-a adresat cu o nouă cerere autorităților solicitând chiar comunicarea unei copii a autorizației pârâtului, însă, nici la această solicitare nu a primit nici un răspuns și ca atare a revenit cu o nouă sesizare la data de 02.10.2007 astfel că nu se poate susține cu temei că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită. S-a mai arătat că, de altfel, la momentul la care s-a pus în discuția părților excepția de prematuritate, termenul legal în care autoritatea trebuia să răspundă sesizărilor era demult depășit iar soluția instanței de fond se impune a fi desființată.
Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, nainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Conform art.8 alin.1 din același act normativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale, plângerea prealabilă fiind - potrivit art.2 lit.j din Legea nr.554/2004 - cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a condiționat sesizarea instanței de contencios administrativ de îndeplinirea unei activități prealabile care să evite acțiunea în instanța de contencios administrativ. În nici un text, însă, legiuitorul nu a impus ca această procedură prealabilă să aibă o anumită formă sau un conținut predeterminat; esențial este ca, pentru a preveni un litigiu de contencios administrativ, autoritatea să fie sesizată - în principiu, în scris - pentru a avea posibilitatea de a efectua cercetări privind legalitatea sau oportunitatea actului administrativ emis și apreciat de parte ca fiind nelegal, în măsură să îl prejudicieze într-un drept recunoscut de lege sau interes legitim.
Mai mult, literatura juridică de specialitate statuează constant că termenul de 30 de zile amintit mai sus este unul de recomandare și este esențial numai dacă autoritatea a înțeles să respecte dreptul particularului care i s-a adresat prin oferirea unui răspuns și în măsura în care actul contestat mai poate fi revocat.
În speță, se constată că reclamantul s-a adresat autorității publice încă din luna iulie 2007 solicitând efectuarea unor verificări apreciate ca necesare pentru a stabili legalitatea unor lucrări de construcție efectuate în vecinătatea acestuia; mai mult, reclamantul a sesizat desfășurarea unei activități netransparente relativ la disciplina în construcții și a solicitat autorității "să verifice legalitatea eliberării autorizației de construcție, proiectul și respectarea acestuia"- cu consecința obligării chiar la demolarea și refacerea construcției.
Probele existente la dosar relevă cu caracter unitar împrejurarea că autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat nu a oferit un răspuns reclamantului nici la petiția din iulie 2007 și nici ulterior la celelalte solicitări care i-au fost adresate, culminând cu cea din 28 septembrie 2007 (data poștei); de altfel, se poate observa că pârâtul Primarul comunei nu doar că nu a intenționat să soluționeze cererea adresată de către reclamant, dar a comunicat și instanței actele solicitate și care nu se aflau în posesia reclamantului doar ulterior momentului la care instanța a procedat la aplicarea amenzilor judiciare. În acest context, a admite că acțiunea promovată de reclamant la data de 01 octombrie 2007 este prematură la data de 18 ianuarie 2008 - când emitentul actului administrativ contestat nu a răspuns cererii adresate de particular - nu dovedește decât existența unui formalism excesiv impus de către instanța investită cu soluționarea acțiunii reclamantului și care încurajează desfășurarea de activități aparent cu încălcarea dispozițiilor legale în materie de administrație publică locală și a disciplinei în construcții.
Mai mult, este cunoscut faptul că cererea de suspendare formulată în condițiile Legii nr.554/2004 se judecă, potrivit art.14 alin.2 și 15 alin.2de urgență și cu precădere, iar în speță, cererea formulată de reclamant nu a fost soluționată deși este cunoscut faptul că legiuitorul a pus la îndemâna persoanei vătămate acest mijloc procedural de a obține suspendarea actului administrativ contestat tocmai pentru a putea preveni o pagubă iminentă.
Se poate conchide așadar că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile art.7 și 8 din Legea nr.554/2004 este întrunită, iar procedura prealabilă impusă prin prevederile amintite mai sus a fost respectată.
Se poate constata, așadar, că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală întrucât a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei motiv pentru care, Curtea constatând incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 pr.civ. raporta la art.20 din Legea nr.554/2004, va admite recursul declarat de reclamant, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalul Cluj.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere va analiza, potrivit art.14 și 15 din Legea nr.554/2004,de urgență și cu precăderecererea de suspendare formulată de către reclamant și nesoluționată anterior iar cu privire la fondul cauzei, va avea în vedere și motivele invocate de către recurent în motivarea recursului promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.46 pronunțată la data de 18 ianuarie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./dact.MS/MS
3ex.-25.03.2008.
Jud.fond.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
