Anulare act administrativ fiscal. Decizia 783/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.783
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânarea soluționării recursurilor declarate de reclamanta - F cu sediul în F,-, jud. V, și pârâta PRIMĂRIA MUN. F cu sediul în F, str. -, nr. 1, jud. V, împotriva sentinței numărul 84/20.06.2006 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 759/c+c/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 2008 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 18.11.2008 și apoi la 20 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin actiunea in contencios administrativ, inregistrata la Tribunalul Vrancea sub nr. 759/C+C/2006, reclamanta F, in contradictoriu cu parata Primaria municipiului F, a solicitat:
- in principal: 1) Anularea in totalitate a actului administrativ - " de plata" nr. 24197/21.11.2005; 2) Suspendarea sus-numitului act pana la solutionarea actiunii in anulare; 3) Obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
II.- in secundar: 4) Anularea in parte a aceluiasi act administrativ.
In motivarea in fapt se arata ca:
Prin instiintarea de plata a fost notificata ca figureaza in evidentele fiscale ale primariei cu obligatii bugetare de plata restante, respectiv: "impozit pe cladiri": 18.377,66 lei RON - debit; 1327,57 lei RON - dobanzi; 323,52 lei RON - penalitati; "impozit pe teren": 55,68 lei RON - debit; 0,20 lei RON - dobanzi; taxa auto: 10,31 lei RON - debit; 0,05 lei RON - dobanzi; taxa firma si publicitate: 10,39 lei RON debit, 0,07 lei RON - dobanzi si 0,01 lei RON - penalitati, mentionandu-se ca instiintarea a fost comunicata la data de 19.12.2005, dupa expirarea ultimului termen pentru achitarea in termen a sumelor de plata. A mai aratat reclamanta ca pe data de 27.01.2001 a declarat valoarea impozabila pentru cladire, terenurile si mijloacele de transport detinute, cu precizarea ca valoarea de inregistrare in contabilitate a bunurilor sus-mentionate sunt aceleasi cu cele declarate in anii fiscali anteriori si in eel ulterior (2006), fiind identice cu cele constatate de primarie prin raportul de inspectie fiscala nr. 5732/21.02.2006.
Reclamanta a invederat ca a respectat si a achitat in integralitate si la termenele de plata stabilite ( 15.03; 15.06; 15.09 si 15.11.2005 ) obligatiile bugetare astfel cum s-a dispus prin Nota de plata emisa la 07.03.2005 de parata, prin seful serviciului financiar.
S-a mai mentionat ca impotriva actului nr. 24197/21.11.2005/19.12.2005 a formulat contestatie administrativa, solicitandu-se stabilirea si notificarea termenului pentru luarea in discutie a cererilor privitoare la suspendarea, desfiintarea actului administrativ si ca toate aceste diligente avand ca temei procedura fiscala au fost desconsiderate de autoritatea administrativa care s-a limitat la inaintarea unei adrese de raspuns, nr. 123/4.01.2006, prin care se arata ca impozitele locale pentru anul 2005 au fost stabilite prin Hotararea Consiliului Local F nr. 136/266/21.12.2004 si ca aceasta hotarare a fost publicata in presa locala si afisata pe site-ul primariei.
In motivarea sa, reclamanta a sustinut ca, in realitate, nu a fost asigurata publicitatea hotararii susmentionate, si ca aceasta a fost adoptata cu depasirea termenului legal.
Reclamanta a mai precizat ca dupa primirea adresei de raspuns a primariei, nr. 123/2006, a revenit cu o noua contestatie care viza intregul act si ca nici aceasta interventie nu a fost solutionata.
S-a mai sustinut de reclamanta ca actul administrativ atacat trebuie anulat in totalitate, invocandu-se drept motive:
-emiterea instiintarii de plata nr. 24197/21.11.2005/19.12.2005, fara observarea dispozitiilor legale ale art. 46 Cod proc.fiscala in sensul ca lipseste mentiunea expres ceruta de lege privitoare la calitatea persoanei imputernicite, existand doar o referire generica "sef serviciu", fara a se preciza in particular si explicit despre care serviciu este vorba si daca acesta face sau nu, parte din autoritatea emitenta si care este relatia acestui serviciu cu autoritatea.
-nerespectarea cerintelor legale impuse de art. 43 alin.2 lit.e,f,i,j din Cod proc. fiscala, nefiind aratate: motivele de fapt si nici temeiurile de drept; posibilitatea de contestare, termenul de depunere a contestatiei, organul fiscal la care se depune contestatia; mentiuni referitoare la audierea contribuabilului.
S-a sustinut de reclamanta ca prin lipsa acestor mentiuni s-a cauzat o vatamare a intereselor proprii, creandu-se o situatie inadmisibila, de superioritate si un avantaj inechitabil pentru autoritatea publica in fata unui contribuabil, situatie care ar putea fi inlaturata numai prin anularea actului administrativ.
Atat prin petitul actiunii cat si printr-o cerere distincta, reclamanta, in temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea actului administrativ, considerand ca sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru admiterea unei asemenea cereri.
In drept, in afara textelor de lege susmentionate, din Codul d e procedura fiscala si din Legea nr. 554/2004, reclamanta, a mai invocat ca temei al actiunii, la general, urmatoarele acte normative: Codul fiscal, Legea nr. 215/2001, Codul d e procedura civila, Constitutia Romaniei, Legea nr.52/2003.
In dovedirea actiunii, la intentarea acesteia, a anexat copiile urmatoarelor inscrisuri: cererea nr. 26683/2005; cererea nr. 123/2006; cererea nr. 3041/2006; instiintarea de plata nr. 24.197/2005; adresa primariei nr. 123/2006; raport de inspectie fiscala nr. 5732/2006; copii ale paginii a primariei.
La termenul din 16 mai 2006, in dovedirea actiunii principale, reclamanta a mai depus un set de acte ( fitele~57-58), constand in: corespondenta dintre partile litigante referitoare la publicitatea Hotararii Consiliului Local nr. 136/2004 prin care se stabileau impozitele pentru anul 2005, declarative de impunere ale reclamantei, pentru anul 2005, sumare fiscale - note de plata; ordine bancare de plata a impozitelor in anul 2005; raportul de activitate economico-financiara pentru perioada 01.01.-31.03.2006; somatia si titlul executoriu nr. 24197/26.01.2006 emise de parata; certificatul de atestare fiscala nr. 5920/20.02.2006 eliberat de Directia Generala a Finantelor Publice, Judet
Constatand ca sunt indeplinite conditiile impuse de Legea contenciosului administrativ (art. 15 (1), pentru admisibilitate, vazand ca masura dispusa de autoritatea fiscala, de blocare a conturilor reclamantei, are ca efect principal sistarea platilor catre furnizori si catre salariatii proprii, ceea ce ar conduce nemijlocit la intreruperea relatiilor comerciale si implicit, la producerea unor pagube iminente si irecuperabile, instanta, prin incheierea din 16 mai 2006, admis cererea de suspendare, dispunand suspendarea executarii actului administrativ - "instiintare de plata" nr. 24.197/21.11.2005, emis de Primaria mun. F, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
Prin aceeasi incheiere, in temeiul art. 13 (1) din Legea nr. 554/2004, s-a pus in vedere paratei sa depuna Hotararea Consiliului Local nr. 136/266/21.12.2004 insotita de documentatia care a stat la baza emiterii; s-a mai cerut paratei sa precizeze calculul debitelor reclamantei, modalitatile de stabilire, esalonarea platilor, restantele, solicitandu-se totodata sa depuna actele de care dispune pentru dovedirea publicitatii hotararii in proiect si dupa adoptare.
Parata a depus in aparare intampinare, insotita de adresa Serviciului impozite si taxe nr. 039/29.05.2006 la care au fost anexate: hotararea Consiliului local nr- privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2005 si un set de acte purtand data de 29.05.2006, acte emise de Serviciul impozite si taxe si reprezentand sumare ale notelor de plata, procese-verbale-instiintare de plata si contul fiscal personal al contribuabilei reclamante.
Parata a sustinut ca actiunea este nelegala si netemeinica solicitand respingerea acesteia, pentru urmatoarele motive:
-in cazul impozitului pe cladirile proprietate a persoanelor juridice, impozitul este calculat de persoana juridica, in conformitate cu dispozitiile art. 290din Legea nr. 571/2003, aceasta obligatie revenindu-i in totalitate;
-la calcularea impozitului se aplica prevederile art. 253 din Legea nr. 571/2003, modificata si completata prin Legea nr. 494/2004, conform caruia in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii (adica valoarea de intrare a cladirii inregi strata in contabilitatea proprietarului cladirii), iar in cazul cladirilor care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota impozitului pe cladiri se stabileste de Consiliul local intre 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar inregistrata in contabilitatea persoanelor juridice pana la sfarsitul lunii in care s-a facut prima reevaluare.
-prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului F nr. 136/266/21.12.2004, pentru impozitarea cladirilor care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani s-a stabilit o cota de 8%, situatie in care se afla si reclamanta.
In ce priveste publicitatea hotararii Consiliului local si implicit aducerea la cunostinta contribuabilei a cotei de 8%, parata s-a aparat invocand disp.art. 289 din Legea nr.57/2003 prin care se dispune ca "autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a asigura accesul gratuit la informatii privind impozitele si taxele locale", sustinand ca nu i se poate imputa vreo vinovatie Serviciului de impozite si taxe locale prin faptul ca nu a informat-o pe contribuabila reclamanta, avandu-se in vedere ca "societatea comerciala in cauza nu s-a adresat niciodata in scris respectivului serviciu de specialitate pentru a primi informatii despre cota de impozitare si ca reclamanta avea obligatia ca in functie de dispozitiile codului fiscal si de valorile de inventar reevaluate ale cladirilor, sa isi calculeze impozitele si sa depuna declaratia aferenta".
- Din examinarea actelor depuse de partile aflate in litigiu, instanta a retinut urmatoarele:
Prin actul atacat in instanta, in conditiile legii contenciosului administrativ, dupa indeplinirea procedurii prealabile, act administrativ intitulat " de plata" nr. 24197/20905, emitenta parata Primaria Municipiului F, prin Serviciul de specialitate a stabilit si instiintat pe reclamanta F, in calitate de contribuabil ca figureaza in evidentele fiscale cu obligatii bugetare de plata restante, aferente anului 2005.
stabilite si comunicate prin sus-numitul act administrativ provin - in ce priveste impozitul pe cladiri - din calcularea debitului prin aplicarea procentului de 8% la valoarea de inventar a cladirilor (procent stabilit in conformitate cu dispozitiile legale, pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani, prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului F nr. 136/266/21.12.2004).
In disppzitivul instiintarii de plata este invocata debitoarea reclamanta in termeni imperativi, ca în 15 zile de la primire sa achite sumele mentionate pentru care a expirat termenul legal de plata, sau sa faca dovada platii acestora, pentru a limita astfel "acumularea de dobanzi si penalitati de intarziere".
Din actele depuse de reclamanta si netagaduite de parata (declaratiile de impunere, notele de plata si ordinele de plata, precum si din Certificatul de atestare fiscala, instanta a retinut ca reclamanta s-a comportat ca un bun si constiincios platnic al obligatiilor bugetare.
Debitul stabilit prin instiintarea atacata reprezinta pentru fiecare categorie de impozit si taxa, diferenta intre sumele stabilite prin calculul efectuat de organul fiscal la sfarsitul anului fiscal 2005 si sumele achitate in transe trimestriale de reclamanta in cursul aceluiasi an fiscal, in baza declaratiei de impunere.
Motivele invocate de reclamanta pentru anularea in integralitatea sa a actului administrativ fiscal - "instiintarea de plata nr. 24.197/2005" nu pot fi primite pentru considerentele urmatoare.
Reclamanta nu a precizat, iar instanta nu a constatat nici o incalcare a dispozitiilor Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, care sa vizeze nemijlocit actul administrativ a carui anulare este ceruta prin prezenta actiune.
In ce priveste Hotararea Consiliului Local al Municipiului F nr-, potrivit petitului actiunii aceasta nu face obiectul actiunii in contencios administrativ de fata si nici nu s-a invocat expres exceptia de nelegalitate cu referire la acest act administrativ. Aspectele legate de publicitatea hotararii administrative,care au legatura cu calcularea debitelor restante stabilite prin actul administrativ atacat, au fost examinate la punctul II al prezentelor considerente, dupa argumentarea referitoare la neprimirea motivelor de anulare integrală a înstiintarii.
In ce priveste nulitatea unui act administrativ fiscal, Codul d e procedure fiscala prescrie in art. 46 ca lipsa unuia din elementele referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, atrage nulitatea acestuia.
In cauza de fata, instanta nu constata existenta nici uneia din cauzele de nulitate enumerate limitativ in textul de lege mentionat.
Sustinerea neindeplinirii cerintei legale de mentionare a calitatii persoanei imputernicite nu este intemeiata, fiind contrazisa chiar de elementele ale actului.
Calitatea persoanei imputernicite este pregnant aratata in actul administrativ.
Imediat sub precizarea functiei de sef de serviciu este inscris cu claritate, cu majuscule, numele sefului de serviciu " ", urmat de semnatura acestuia, peste toate aceste elemente fiind aplicata stampila, avand inscrisa central autoritatea emitenta "Primaria" si cifra "4", cifra ce reprezinta serviciul impozite si taxe, pentru care semneaza persoana imputernicita, in gestiunea careia se afla stampila respectiva.
Asertiunea reclamantei cum ca nu se precizeaza nici serviciul si care este relatia acestui serviciu cu autoritatea nu este de natura sa conduca la anularea actului, fiindca din antetul acestuia rezulta ca autoritatea de la care emana actul este primaria, si este evident si de notorietate ca in aparatul acestui fel de autoritate administrativa functioneaza servicii, iar un act privitor la impozite si taxe nu putea fi lucrat decat in cadrul serviciului de resort fiscal - impozite si taxe.
Nici nearatarea motivelor de fapt, a temeiurilor de drept si nici a posibilitatii de contestare, a termenului de depunere a contestatiei, a organului fiscal la care se depune contestatia, a mentiunilor referitoare la audierea contribuabilului nu sunt cauze susceptibile sa determine anularea integrals a instiintarii de plata.
Serviciul fiscal a completat actul respectiv in conformitate cu formularul legal, tipizat (model 037).
Reclamanta nu a dovedit cu nimic ca lipsa mentiunilor aratate mai sus i-a cauzat vreo vatamare a propriilor interese.
Pentru considerentele de mai sus, instanta nu va primi cererea de anulare in totalitate a actului administrativ fiscal nr. 24197/2005, emis de Primaria mun.
Impozitul pe cladiri, astfel cum a fost data in debit reclamanta contribuabila, este stabilit in conformitate cu dispozitiile legale.
Aceasta nu si nici nu dovedeste ca a reevaluat cladirile,
Legea dispune ca pentru persoanele juridice care nu si-au reevaluat cladirile, impozitul se stabileste de consiliul local intre 5% si 10% si se aplica la valoarea de inventar a cladirii, inregistrata in contabilitate ( art. 253/1 din Legea nr. 571/2003, modificata si completata prin Legea nr. 494/2004).
Ori reclamanta nu poate invoca necunoasterea legii. Din momentul publicarii in Monitorul oficial a Legii nr. 571/2003 si a Legii nr. 494/2004, este instituita prezumtia legala a cunoasterii dispozitiilor legale fiscale aplicabile contribuabililor.
Drept urmare, reclamantei ii revenea obligatia completarii corespunzatoare a declaratiei de impunere. In consecint&, cum, diferenta stabilita si data in debit cu privire la impozitare, izvoraste de la lege, instanta va mentine sumele inscrise la rubrica "debit", urmand ca diferenta neplatita, aferenta anului 2005, de 18377,66 RON sa o achite esalonat, asa cum a cerut in subsidiarul petitului actiunii.
Instanta considera ca o asemenea inlesnire la plata este indrituita, gasindu-si temeiul in disp.art. 122 alin.(l) si (2) din Codul d e procedura fiscala.
In schimb, in ce priveste dobanzile șii penalitatile de întarziere stabilite prin acelasi act administrativ fiscal, acestea nu se justifica, nefiind imputabile reclamantei ca nu a platit la timp.
Instanta a primit ea ca întemeiate observatiile si cererea secundara a reclamantei de a fi exonerate de plata dobanzilor si a penalitatilor de intarziere, dispunand anularea actului fiscal numai in ce priveste datele inscrise la rubricile corespunzatoare categoriilor de debite mentionate mai sus, pentru urmatoarele trei aspecte.
Parata nu este indrituita sa-i aplice reclamantei dobanzi si penalitti de intarziere atata timp cat nu a facut dovada respectarii dispozitiilor legale privitoare la publicitatea normelor locale, astfel incat acestea sa-i fie opozabile reclamantei.
Referitor la acest aspect, instanta constata ca nu au fost indeplinite cerintele aducerii la cunostinta publica a Hotararii Consiliului Local F nr-, incalcandu-se astfel: prescriptiile art. 50 din Legea nr. 215/2001 si ale art. 288 din Codul fiscal care obliga autoritatile sa asigure publicarea corespunzatoare; precum si alineatul 3 al punctului 224 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, care stabileste obligativitatea publicarii hotararii privind stabilirea impozitelor, a taxelor locale, a taxelor speciale, a facilitatilor, a modificarilor sau completarilor la acestea.
Parata nu numai ca nu a dovedit ca a publicat in monitorul oficial propriu sau al Judetului V, sau in vreun ziar local, ori prin orice alte modalitati prevazute de lege, dar nu a combatut in nici un fel dovezile depuse de reclamanta la filele 9,10 si 11, din care rezulta ca la datele de 19 martie si 26 aprilie 2006, pe pagina electronica a Primariei F, pe site-ul acesteia ( focsani.info.) nu este afisata hotararea in discutie.
Codul d e procedura fiscala instituie in art. 12 principiul potrivit caruia relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.
Asa cum se constata la punctul I al considerentelor hotararii de fata, reclamanta a dovedit ca a avut o conduita corecta, declarand si platind la termenele stabilite sumele stabilite ca impozite intre anii 2004-2006, indeplinind cerinta bunei-credinte in relatia oficiala cu autoritatea fiscala.
Reclamanta a fost adusa in situatia de a i se pretinde dobanzi si penalitati de intarziere din cauza conduitei autoritatii fiscale care nu s-a supus ( in ce priveste prezenta cauza) obligatiei de a examina starea de fapt si de aoi ndruma pe contribuabila pentru corecta depunere a declaratiilor de impunere, astfel cum prevede art. 7 alin.(3) din codul s u s-mentionat.
Sustinerea paratei ca reclamanta nu i s-a adresat pentru lamurirea situatiei nu are acoperire, atata timp cat legea dispune (art. 7 alin.5 din Cod proc.fiscala) ca indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.
Este conforma cu legea si apararea paratei ca asemenea oricarei persoane juridice si reclamantei ii revenea obligatia de a calcula impozitul si de a depune declaratia respectiva la compartimentul de specialitate, dar la fel de adevarat si in acelasi spirit al legii este si ca serviciul de impozite si taxe are obligatia de a verifica modul cum a fost calculat si cum s-a achitat impozitul.Legea fiscala instituie reciprocitatea bunei-credinte.
Modalitatea de calcul a impozitului se verifica la depunerea declaratiei pentru a se evita plata unor sume disproportionate si a unor majorari impovaratoare.
Instanta nu poate primi, nefiind in spiritul legii, justificarea si apararea paratei, potrivit careia "avand in vedere ca serviciul public gestioneaza impozite si taxe locale pentru un numar de peste 90000 de contribuabili nu este posibil ca toate datele sa fie reflectate in orice moment in evidenta fiscala a primariei, cu toate modificarile facute" -punct de vedere exprimat in adresa nr. 123/14.01.2006, transmisa reclamantei de Serviciul de impozit si taxe al primariei (laJ,8).
Pe langa considerentele aratate mai sus, instanta mai constata existenta a inca unui motiv de anulare a dobanzilor si penalitatilor si anume: nerespectarea de catre autoritatea fiscala a dispozitiildr art. 115(4) din Codul d e procedura fifcala, in sensul ca nu a emis decizia prevazuta de lege si intocmita in conditiile aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice, stabilindu-le in ce-o priveste pe parata, prin actul administrativ fiscal, intitulat " de plata".
In concluzie, in conformitate cu art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, in raport cu considerentele expuse si cu temeiurile legale susmentionate, instanta a admis in parte actiunea, anuland actul administrativ fiscal numai in ce priveste continutul referitor la dobanzi si penalitati de intarziere, mentinand partea de continut referitoare la diferentele de impozit, care vor putea fi achitate astfel: a) cele reprezentand impozitul pe teren si taxele, avandu-se in vedere cuantumul modic, la termenul stabilit de autoritatea fiscala; b) cel reprezentand impozitul pe cladiri, fata de substantialitatea sumei, urmeaza sa fie platit esalonat. A obligat parata ca parte cazuta in pretentii, in baza art. 247 cod proc.civila, la plata cheltuielilor de judecata, constand in onorar avocat si taxe judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului declarat Primăria Municipiului Faa rătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
- atât reprezentanții societății, cât și instanța de fond, nu au respectat prevederile art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003 și nici ale art.76 și 77 din Codul d e procedură fiscală, respectiv cele referitoare la modul de impozitare și la obligativitatea de a conduce evidența fiscală, care este cu totul altceva decât evidența contabilă;
- mai mult, majorările și penalitățile sunt consecințe ale plății obligațiilor efectuate cu întârziere și sunt stabilite la un nivel care să acopere deprecierea valorică calculată prin indicele de inflație, fiind stabilite la nivelul scontului bancar și reglementate de legislația fiscală;
- operatorul economic nu a luat măsuri nici la data de 25.07.2006 de a plăti impozitul calculate conform procedurilor și prevederilor legale;
- necunoașterea și nerespectarea legislației fiscale nu poate fi nici ignorată de către instanțele de judecată și nici nu poate fi considerate a fi o "scuză" pentru neplata obligațiilor fiscale stabilite prin lege;
- de asemenea, legiuitorul nu prevede, obligativitatea funcționarilor de a trimite copii ale actelor normative care operatorii economici;
- Hotărârea Consiliului Local nr.136/266/21.12.2004 a fost publicată pe site-ul Primăriei municipiului F la momentul respectiv (2004), și nu trebuie să fie accesibilă pe o perioadă de timp nelimitată, în condițiile în care se referă la un singur an fiscal până la data de 31 ianuarie a anului fiscal respectiv;
- mai mult, ca sursă de informare pentru cetățenii municipiului F, și nu numai, în holul instituției se găsesc pliante, care se distribuie gratuit și care pot fi ridicate în orice moment al zilei.
În motivarea recursului declarat de "" F se arată că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, și printr-o defectuoasă apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Instanța de fond nu a avut în vedere adresa nr.22039/26.05.2006 emisă de pârâtă din care rezultă că la 31.12.2005 nu figurează cu alt debit în afară de cel privind impozitul pe clădiri.
Nu au fost respectate condițiile de formă legale privind publicitatea F nr-.
. de plată nr.24197/2005 îi lipsește mențiunea expres prevăzută de lege privind calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, mențiune generică "șef serviciu" nefiind de natură respecta dispoziția legală, fiind încălcat art.46 Cod proc.fiscală.
Instanța de fond reține în mod eronat că " impozitul pe clădiri este stabilit conform dispozițiilor legale, reclamanta neputând invoca recunoașterea legii, având obligația completării corespunzătoare a declarației de impunere.
nr- nu a fost publicat conform dispozițiilor legale, necunoașterea acesteia datorându-se lipsei de publicitate.
Actul nr.24197/2005 a fost întocmit cu încălcarea Legii nr.215/2001, a Codului fiscal și normelor sale metodologice de aplicare.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că debitul în sumă de 18.377,66 lei a fost corect stabilit de către Primărie. Deși instanța de fond recunoaște că nu s-a făcut dovada publicității nr-, eronat consideră că obligația de aplicare a procentului la valoare de inventar a clădirilor pentru determinarea impozitului datorat izvorăște din Codul fiscal și că acest procent ar fi prevăzut de Codul fiscal.
Arată recurenta că a plătit la zi toate impozitele și taxele așa cum au fost stabilite, cu respectarea terenului de plată, astfel încât nu datorează nici o sumă pârâtei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
În mod corect a apreciat prima instanță că actul administrativ atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, prin acesta fiind calculate diferențe între sumele achitate cu titlu de taxe și impozite de către reclamantă și cele calculate conform legii de către pârâtă, la sfârșitul anului fiscal 2005.
Sunt nefondate susținerile reclamantei în sensul că nu datorează sumele respective, deoarece a achitat la termen toate obligațiile, prima instanță apreciind în mod corect că au fost respectate toate condițiile de formă la întocmirea actului administrativ.
Astfel, corect a reținut prima instanță că nu există în speță nici o cauză de nulitate, dintre cele enumerate limitativ de art.46 Cod proc.fiscală, calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal fiind pregnant arătată în actul administrativ completat de serviciul fiscal conform formularului tipizat.
De asemenea, corect a apreciat prima instanță că actul administrativ atacat nu a produs nici o vătămare reclamantei, în forma în care a fost întocmit.
Corect a apreciat instanța că impozitul pe clădiri, astfel cum a fost stabilit prin actul atacat, a fost calculat conform dispozițiilor legale, respectiv art.2531din Legea nr.571/2003, modificată și completată prin Legea nr.494/2004.
Cum nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, reclamanta avea obligația completării corespunzătoare a declarației de impunere, diferența stabilită izvorând în consecință din lege și fiind datorată.
Corect a apreciat prima instanță că în situația neîndeplinirii condiției de publicitate a F nr-, nu pot fi datorate dobânzi și penalități de întârziere, soluția de anulare a actului administrativ sub acest aspect fiind temeinică și legală.
Ca atare, Curtea apreciază ca nefondate și motivele motivele de recurs ale pârâtei și constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de reclamanta "" F, cu sediul în F,-, jud. V, și pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIUL F cu sediul în F, str. -, nr. 1, jud. V, împotriva sentinței numărul 84/20.06.2006 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 759/C+C/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 16.12.2008
Dact. 2 ex.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
