Anulare act administrativ fiscal. Sentința 790/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 790
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și SC SA, prin lichidator judiciar .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 11 februarie.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la 18 februarie 2009 și la 25 februarie 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2008, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și SC SA, prin lichidator judiciar, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 2022 emis la data de 16.12.1997 pe numele pârâtei de rândul 2, pentru suprafața de 108.772 mp în comuna, sat, jud.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că în 1991 formulat, în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor și bunurilor, precum și a conacului, care au aparținut autorului său, cerere în temeiul căreia a primit doar 50 ha teren arabil. După apariția Legii nr. 10/2001 a făcut notificare pentru restul imobilelor, inclusiv conacul și terenul aferent de 12 ha, notificare la care nu a primit nici un răspuns.
Abia în 26 mai 2008 Primăria comunei, după obligarea în instanță să îi soluționeze notificarea, i-a comunicat despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea pârâtei de rândul 2 de către pârâtul de rândul 1.
Arată că, deși solicitase terenul ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate încă din anul 1991, cererea sa în mod abuziv nu a fost soluționată, însă în 1997 fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 17 septembrie 2008, pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a invocat excepția inadmisibilității pentru tardivitatea plângerii prealabile, respectiv a tardivității acțiunii.
Referitor la excepția inadmisibilității, a învederat instanței că reclamanta, fiind un terț în raport de actul contestat, data luării la cunoștință, de la care a început să curgă termenul pentru formularea plângerii prealabile, respectiv a acțiunii în justiție este data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei de rândul 2.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât dreptul de proprietate al pârâtei de rândul 2 s-a născut în baza art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, iar prin actul contestat în prezenta cauză, în temeiul HG nr. 834/21991, doar s-a certificat acest drept legal de proprietate. Astfel, a avut în vedere documentația depusă de societate, avizată și aprobată de organele legale abilitate.
Examinând cererea reclamantei prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Abordând mai întâi excepțiile invocate, instanța apreciază excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru formularea tardivă a plângerii prealabile, respectiv a tardivității acțiunii, ca neîntemeiate, considerentele pentru această apreciere fiind comune celor două excepții.
Astfel, potrivit disp. art. 7 alin. 3 din Legea nr. -, "Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)".
Este real că alineatul 7, la care face trimitere norma mai sus citată, prevede că "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alineatul 1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție".
Însă, fiind în prezența unei contestări a actului administrativ unilateral făcută de o terță persoană, alta decât beneficiarului actului, acest ultim text trebuie citit în lumina Deciziei nr. 797/2007 a Curții Constituționale, care a statuat, referindu-se la art. 7 alin. 7, că "textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului".
Reclamanta a aflat de existența acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate în data de 26 mai 2008, când, în soluționarea notificării sale, Primăria comunei a invocat existența acestuia.
Or, în raport de această dată, plângerea prealabilă a reclamantei, adresată pârâtului de rândul 1, emitentul actului, în data de 4 iunie 2008 ( 6) apare ca fiind formulată în termen.
Pentru aceleași considerente, care țin de neaplicarea termenului de 6 luni de la data emiterii actului, fiind vorba de o altă persoană decât destinatarul actului, se impune respingerea excepției tardivității invocate.
Pârâtul de rândul 1 invocat ca moment al luării la cunoștință de către reclamantă de existența acestui certificat momentul intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate de către pârâta de rândul 2, în considerarea rațiunii de publicitate a acestei înscrieri, însă nicăieri nu a făcut dovada intabulării în CF a dreptului de proprietate al SC SA, cu atât mai puțin a datei pretinsei intabulări.
2. Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 2022 din 16.12.1997, pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a atestat dreptului, în temeiul HG nr. 390/1997, de proprietate al pârâtei SC SA, pentru suprafața de teren de 108.772 mp, în comuna, jud. O ( 8).
Potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale "Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".
Potrivit art. 5 alin. 1 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat "Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliara".
2. Curtea observă că reclamanta nu invocă nici un motiv de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nici din perspectiva procedurii de emitere urmate, nici a eventualei documentații incomplete, nici a îndrituirii pârâtei de rândul 2, în raport strict de prevederile incidente ale Legii nr. 15/1990 și HG nr. 834/1991, la atestarea dreptului de proprietate.
3. Împrejurarea că reclamanta solicitase încă din 1991 toate terenurile și bunurile care aparținuseră autorului său, cerere soluționată prin reconstituirea dreptului de proprietate doar până la limita maximă de 50 ha teren în raport de reglementarea în vigoare la acel moment, nu prezintă nici o relevanță, cât timp ea însăși își justifică interesul în promovarea prezentei cauze pe notificarea formulată ulterior emiterii titlului de proprietate, în anul 2001.
reclamantei de a obține reconstituirea dreptului de proprietate condiționat de anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu constituie prin ea însăși un motiv de nelegalitate a acestuia din urmă, ci justifică cel mult interesul reclamantei în formularea prezentei acțiuni.
În lumina acestor considerente, Curtea apreciază acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, urmând ca - în temeiul art. 18 din Legea nr. - - să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității și a tardivității acțiunii.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta ,. în mun. B,-,. 3,. 11, sector 2, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în mun. B,-, sector 3, și SC SA, prin lichidator judiciar, u sediul în mun. S, str. Mănăstirii bloc 1,. A,. 1, jud.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact.5 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
