Anulare act administrativ fiscal. Sentința 82/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 82/CA
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta -, domiciliată în I, str.-. -, nr.5C, -.1-1,. B,.17, județul I, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect - anulare act administrativ( decizia nr.1367/05.08.2008 emisă de pârâtă).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării la 04 mai 2009 și apoi la 11 mai 2009, când, motivat de imposibilitatea constituirii completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 14 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând ca, în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea Deciziei nr. 1367/05.02.2008 emisă de pârâtă referitor la aplicarea Legii nr. 290/2003.
Prin decizia contestată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a respins contestația nr. 5841/2007 formulată de petenta - împotriva Hotărârii nr. 213/26.09.2007 adoptată de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
S-a reținut că în dovedirea calității de refugiat a autorului nu s-a depus niciun document oficial și nici nu se face dovada inițierii unei corespondențe cu instituțiile abilitate în vederea obținerii acestei dovezi. Pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorului asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri sau compensații la dosar a fost depusă o adresă a Arhivei Municipale de Stat din Republica M prin care petentei i se comunică faptul că numele și nu figurează pe listele proprietăților imobiliare supuse naționalizării pe anii 1945-1947.
În aceeași decizie se mai reține că nu au fost prezentate nici declarații de martori, nefiind astfel îndeplinite prev. art. 2 alin. 4 din nr.HG 1120/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Depunând întâmpinare, pârâta a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu a dovedit susținerile sale.
Prin cererea completatoare depusă în dosarul tribunalului, reclamanta - a arătat că este unica moștenitoare a tatălui său, născut la 07.10.1904 în localitatea, județul,. Acesta a moștenit de la părinți o casă alcătuită din 7 camere și dependințe și mai multe terenuri în suprafață de 2 ha, imobile situate în intravilanul orașului, pe,lângă Fabrica de, în prezent Fabrica de -. A mai susținut reclamanta că autorul său mai avea și o suprafață de 28 ha teren agricol, situat în împrejurimile orașului din Republica
La dosarul pentru acordarea despăgubirilor nu au fost depuse înscrisurile prevăzute de lege, însă acest lucru s-a datorat inducerii în eroare de către funcționarii Prefecturii și necunoașterii legislației în materie.
Prin sentința civilă nr. 1043/CA/25.11.2008 Tribunalul Iașia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL IAȘI, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-.
În fața instanței legal sesizate reclamanta a administrat proba cu acte, depunând următoarele: declarație autentificată sub nr. 1283/23.05.2008 în fața Asociați și, declarații autentificate ale numiților și, adresa nr. 16/195/11.09.2003 a Arhivei Municipale de Stat a M - Primăria Mun., adresa nr. 211-12/-/27.01.2004 a Arhivei Naționale a M, adeverința r-/09.10.2008 eliberată de Compania Națională de Ferate - CFR - B, adeverința nr. 1.8.R/441/2008 a CFR -, Regionala Ferate I; copia carnetului de muncă al autorului reclamantei,; confirmări de primire privind corespondența purtată de reclamantă cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; acte de stare civilă.
Analizând actele și lucrările cauzei în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că acțiunea nu este fondată.
Prin cererea introductivă și completările ulterioare reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 1367/05.08.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, decizie prin care a fost respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 213/26.09.2007 adoptată de Comisia Județeană I pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Reclamanta a susținut că a moștenit de la autorul său, născut la data de 07.10.1904 în localitatea, județul, o casă tip, compusă din 7 camere și dependințe, construită din cărămidă și acoperită cu tablă și mai multe terenuri în suprafață totală de 2 ha, precum și 28 ha teren agricol situat în împrejurimile orașului, Republica
Solicitând acordarea de despăgubiri pentru aceste imobile, reclamanta nu a depus înscrisuri doveditoare, aspect recunoscut de către ea însăși, condiții în care atât cererea inițială, cât și contestația au fost respinse.
Prin declarațiile autentice depuse în dosarul cauzei, aparținând reclamantei și celor două persoane arătate anterior, se tinde a fi dovedită împrejurarea că autorul reclamantei a deținut în proprietate în perioada anilor 1940-1944, pe raza orașului, Republica M, bunurile imobile menționate,precum și că acesta în cursul anului 1944 s-a refugiat în România, abandonându-și proprietățile care nu fuseseră înstrăinate în niciun mod.
Din documentele emise de Arhiva Națională a M și Arhiva Municipală a orașului rezultă că în listele proprietăților imobiliare supuse naționalizării pe anii 1945-1947 numele și nu figurează, precum nu există informații despre averea celor două persoane nici pentru perioada anterioară anilor 1944.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 "Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al doilea Mondial și a aplicării Tratatului de dintre România și Aliate și Asociate, semnat la la 10.12.1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi". Conform alin. 2 al aceluiași articol: "De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gr. IV inclusiv sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă la data formulării cererii au cetățenia română".
Dovada celor susținute se impune a fi făcută de către persoanele îndreptățite în condițiile dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.HG 1120/2006 și art. 2 alin. 4 teza I din același act normativ.
Întrucât reclamanta nu a depus acte doveditoare în momentul formulării cererii și nici cu ocazia contestației, decizia atacată în prezent se vădește a fi legal emisă, cu atât mai mult cu cât, conform art. 7 din Legea nr. 290/2003, în situațiaimposibilității temporarede a procura acte doveditoare,solicitanții vor depune cererea cu acte incomplete sau neînsoțită de acte, cu mențiunea procurării dovezilor în maximul3 lunide la împlinirea termenului prev. de art. 5 alin. 1.
Reclamanta nu a depus acte doveditoare în termenul de 3 luni și nici nu a susținut că ar fi fost în imposibilitate de a le procura, invocând doar necunoașterea legii și informațiile eronate pe care le-ar fi primit.
Trecând peste aspectele arătate și analizând susținerile reclamantei prin prisma actelor depuse în fața instanței, se constată că probatoriul administrat nu este suficient și de natură a crea convingerea cu privire la temeinicia solicitărilor formulate.
Reclamanta a depus declarația pe propria răspundere prevăzută de art. 2 alin. 2 din nr.HG 1120/2006, precum și declarațiile a 2 martori, însă pentru ca doar aceste declarații să fie prin ele însele suficiente pentru primirea solicitării, se impunea dovedireaimposibilitățiide a procura acte din care să rezulte că autorul său a avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care se solicită acordarea de măsuri reparatorii (art. 2 alin. 2 și alin. 4 din nr.HG 1120/2006). Această imposibilitate se dovedește, conform alin. 5 din art. 2 al aceluiași act normativ, prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia actelor, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu instituțiile abilitate.
Ori, din răspunsurile primite de reclamantă de la Arhivele Mun. și Arhivele Naționale ale M rezultă că nu există documente care să ateste proprietățile autorilor săi nici până în anul 1944 și nici documente privind naționalizarea proprietăților.
Din actele depuse, emanând de la Compania Națională de Ferate CFR - B, rezultă că a lucrat ca impiegat la diferite stații în perioada 1940-1944 (B, S-Veche, ), iar în lista de plată 612/august 1944 apare mențiunea "speze de evacuare, suma de 5.640". totodată, din carnetul de muncă depus în copie de către reclamantă lipsesc filele 17-19, ce vizează perioada 1940-1949.
Raportat la conținutul actelor depuse de reclamantă, atât în dovedirea proprietăților deținute de autorul său, cât și a calității de refugiat a acestuia, instanța apreciază că nu se poate da prevalență și forță probantă superioară declarației acesteia și a celor doi martori, în condițiile în care nu se face prin niciun înscris dovada că la data când se pretinde că s-a refugiat avea în proprietate bunurile imobile pentru care se pretind despăgubiri sau compensații, că le-a preluat prin moștenire de la părinți ori că aceștia erau decedați, cu atât mai mult cu cât în perioada 1940-1944, lucrând în diferite alte localități, el nu a beneficiat de respectivele bunuri.
În consecință, Curtea apreciază că susținerile reclamantei nu sunt dovedite în rigoarea și spiritul Legii nr. 290/2003 și ale nr.HG 1120/2006, urmând să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta -, domiciliată în I, str. -. -, nr. 5C, --1,. B,. 17, județul I în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților, cu sediul în B, Calea, nr. 202-
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.-
PREȘEDINTE,
- ---
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
18.06.2009
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte
