Anulare act administrativ fiscal. Decizia 825/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 825

Ședința publică de la 15 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dorina Vasile

JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu

JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu

Grefier - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.165/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentantul recurentei Casa de Asigurări de Sănătate V și intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Vad epus o cerere la dosar prin care recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V solicită judecarea cauzei în lipsă după care;

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.165/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reclamanta, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la BEJ, cu sediul în orașul P, str.- n, județul V împotriva Deciziei nr.62 din 29.07.2008 emisă de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SANATATE V, cu sediul în Focșani,str.- - nr.52 bis, județul

S-a anulat Decizia nr.62/29.07.2008 și în parte Decizia 653/19.06.2008, emise de pârâtă.

S-a înlăturat obligația de plată a reclamantei pentru suma de 4506 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:

Prin cererea înregistrată la nr- la Tribunalul Vrancea reclamanta, a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate V, contestație împotriva Deciziei 62/29.07.2008.

Prin Decizia 653/19.06.2008, a Casei de Asigurări de Sănătate V, s-au stabilit în sarcina reclamantei, obligații de plată pentru perioada 2005 - 2007, în sumă de 12.914 lei, din care 8408 lei, contribuție la fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, 4501 lei penalități de întârziere și 5 lei penalități de întârziere.

Contestația reclamantei la această decizie sub aspectul majorărilor de întârziere și a penalităților a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia 62/29.07.2009.

Pentru perioada 2005 - 2007, reglementarea legală în materia contribuției la, se regăsește în OUG 150/2002 până la 1.06.2006 și în Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății de la 1.06.2006.

Reclamanta, executor judecătoresc la Adjud, are calitate de asigurat, potrivit art. 4 din OUG 150/2002 și 211 din Legea 95/2006 și datorează contribuție potrivit art. 51 alin. 2 lit. b din OUG 150/2002 și 257 alin. 2 lit. b din Legea 95/2007.

Este adevărat că persoanele care exercită obligații liberale sunt obligate să depună lunar declarațiile nominale, privind obligațiile ce le revin, așa cum rezultă din art. 8 alin. 3 din OUG 150/2002 și.215 alin.3 din Legea 95/2006 și că nedepunerea declarațiilor constituie contravenție potrivit art. 96 din OUG 150/2002 și 305 din Legea 95/2006.

În cazul de față, deși potrivit art. 51 alin. 4 din OUG 150/2002 și 257 alin. 5 din Legea 95/2006, obligația virării este trimestrială, nu s-au luat măsuri de sancționare și de executare silită.

De altfel, din art. 8 alin. 1 și 2 din Ordinul 221/2005 și art. 8 alin. 4 din Ordinul 617/2007 în vigoare din 13 august 2007, rezultă obligația pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate V, de comunicare a deciziei de impunere.

Ori, Casa de Asigurări de Sănătate V, a emis decizia de impunere pentru anii 2005, 2006 și 2007 abia la 19.06.2008 și a stabilit obligația de plată a reclamantei și pentru majorări și penalități în condițiile în care timp de 3 ani a stat în pasivitate, nu și-a îndeplinit obligațiile de informare prevăzute de art. 15 din OUG 150/2002 și 222 din Legea 95/2006, nu a constatat contravenția prevăzută de art. 96 din OUG 150/2002 și 305 din Legea 95/2006, nu a emis decizia de impunere anuală și nu a luat măsuri pentru executarea silită, conform art. 216 din Legea 95/2006.

Împotri va acestei sentințe a declarat recurs pârâta, cu următoarea motivare:

Potrivit art.53 alin.2 din nr.OUG150/2002 " persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își sume sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări de sănătate, în a cărei rază teritorială își au domiciliul veniturile impozabile, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%. Intimata nu a făcut dovada că și-ar fi îndeplinit obligația legală, astfel încât nu poate fi reținută vreo formă de vinovăție a pârâtei de a nu fi calculat, anual, contribuția la fondul de sănătate și de a nu fi informat- asupra nivelului acestor contribuții și asupra obligației de plată, în conformitate cu prevederile art.15 din nr.OUG150/2002.

Așa fiind, susținerea instanței de fond reținută prin sentința criticată, potrivit căreia, pârâta a încălcat prevederile art.15 din nr.OUG150/2002, în conformitate cu care fiecare asigurat are dreptul de a fi informat anual asupra nivelului de contribuție și a posibilităților de plată, este netemeinică și nelegală, această cerință a legii trebuia satisfăcută doar în cazul în care contribuabilul își declară veniturile realizate.

Pârâta a avut cunoștință abia în anul 2008 de veniturile realizate din activitatea liberală prestată tocmai din cauza atitudinii culpabile a reclamantei, care nesocotit cerințele legale privind declararea acestora, or calcularea contribuțiilor și comunicarea cuantumului lor este posibilă numai în condițiile în care contribuabilul comunica casei de asigurări, periodic și la termenul legal, veniturile asupra cărora urma să fie stabilită contribuția de asigurări de sănătate.

Pe de altă parte, art.15 din nr.OUG150/2002 care consacra contestatoarei dreptul de a fi informat, în calitate de asigurat, presupune ca și premisă o cerere inițială din partea asiguratului pentru obținerea acestor informații nefiind prevăzută în mod expres obligația pârâtei de a comunica din oficiu informațiile tuturor asiguraților. Or, în speță, contestatoarea nu a făcut dovada că a formulat o astfel de cerere, iar pârâta nu și-a încălcat obligațiile prevăzute de legislație.

De asemenea, deși intimata a contestat majorările de întârziere că nu le datorează pentru că nu a fost pusă în întârziere iar penalitățile nu sunt prevăzute de lege, instanța de fond nu a analizat și nu a motivat sentința civilă nr.165/31.03.2009 în raport cu motivele de drept invocate de către aceasta prin cererea de chemare în judecată, fapt pentru care hotărârea atacată este lipsită de temei legal.

Susținerea instanței de fond reținută prin sentința criticată, potrivit căreia, petenta nu datorează majorări și penalități de întârziere, deoarece pârâta nu a constatat contravenția prevăzută de art.96 din nr.OUG150/2002 și art.305 din Legea nr.95/2006, nu a emis decizia de impunere anuală și nu a luat măsuri pentru executare silită conform art.216 din Legea nr.95/2006, este neîntemeiată și lipsită de suport legal.

Contrar celor susținute de către instanța de fond, pârâta nu a stat în pasivitate această perioadă de timp deoarece au demonstrat că deși nu aveau această obligație au întreprins toate diligențele prin nenumăratele adrese înaintate Direcției Generale a Finanțelor Publice V, prin care au solicitat baza de date cu persoanele care realizează venituri impozabile, în vederea notificării acestora, demers rămas fără nici un rezultat până în aprilie 2008.

Recurenta solicită a se avea în vedere la pronunțarea sentinței consecințele negative asupra colectării contribuției asigurărilor de sănătate la nivelul județului V prin exonerarea de la plata majorărilor și penalităților de întârziere datorate pentru nerespectarea termenului scadent de către persoanele ce obțin venituri din exercitarea unei profesii liberale, fapt ce ar crea un precedent și are încuraja și alte persoane să încalce prevederile legale.

Curtea analizând actele dosarului constată:

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, făcând o bună încadrare juridică, prin aprecierea corectă a faptelor.

Este indubitabil faptul că dacă recurenta ar fi făcut aplicarea disp.art.15 din nr.OUG150/2002, petenta-intimată, s-ar fi conformat și ar fi achitat contribuția ce-i revenea la Casa de Asigurări de Sănătate

Contrar celor susținute de recurentă, dreptul intimatei de a fi informată, conform art.15, nu presupune o cerere prealabilă a acesteia, ci pur și simplu norma de drept respectivă este imperativă în sensul acestei informări.

Pe de altă parte chiar dacă instanța de fond a reținut că petentei nu i s-a reținut contravenția prevăzută de art.96 din nr.OUG150/2002, în motivarea neacordării majorărilor și a penalităților de întârziere, nu înseamnă că acestea sunt datorate.

Dimpotrivă, petenta are dreptate atunci când susține că deși taxele de lege prevăd plata de penalități și majorări de întârziere, respectiv cele invocate de recurentă, acestea nu curg de drept, ci trebuie să existe o punere în întârziere, fie măcar prin comunicarea deciziilor de impunere.

Or, așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta a emis decizia de impunere abia în 2008, pentru anii 2005, 2006 și 2007.

Recurenta susține că nu a stat în pasivitate, dar nu face nici o dovadă concludentă în sprijinul acestei susțineri.

Iar faptul că neplata penalităților și a majorărilor de întârziere la bugetul de stat, ar avea consecințe negative, în opinia recurentei nu poate fi reținut de curte, întrucât nu prin sancțiuni drastice, duble, se realizează un buget, ci așa cum reeise din economia textelor Legii nr.95/2006 și nr.OUG150/2002, între Casa de Sănătate și asigurat trebuie să existe un echilibru de informare, de contribuții în funcție de venituri și de echitate socială.

Așadar, pe baza celor mai sus expuse și prin temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în Focșani,-, împotriva sentinței civile nr.165/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.

Pt.Președinte,

- -

cf.art.261

PREȘEDINTE,

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.VS/18.01.2010

Tehno ZE/18.01.2010

Ex.4

Fond:Fl.

Președinte:Dorina Vasile
Judecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 825/2009. Curtea de Apel Galati