Anulare act administrativ fiscal. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 828
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Domeniului Public și Privat P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 74 din data de 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, -.20, jud. P.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin.1 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea penru data de 26 mai 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Domeniului Public și Privat P ca prin hotărârea ce va pronunța să se declare nulă "nota de constatare blocări autovehicule" încheiată la data de 16.06.2007 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 100 lei - contravaloarea deblocării autoturismului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 16.06.2007 în jurul orei 10,45 a parcat autoturismul proprietate personală pe trotuarul din fața intrării Dap rimăriei, iar la întoarcere în jurul orei 11,30 a găsit din stânga față blocată cu un dispozitiv. După anunțarea reprezentanților reclamantul a plătit suma de 100 lei reprezentând contravaloarea deblocării, însă consideră că sancțiunea este ilegală întrucât nota de constatare blocări autovehicule, precum și chitanța nr.- sunt completate defectuos.
Petentul a precizat că în realitate autoturismul nu a fost parcat în zona de acțiune a indicatorului "oprirea interzisă", iar la anexa 1 la HCL 80/2006 se specifică faptul că sancțiunea se poate aplica atunci când autoturismul este parcat pe spațiul, alei pietonale, situație ce nu corespunde speței deduse judecății.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, solicitând declinarea competenței la Tribunalul Prahova - Secția contencios administrativ, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că în data de 16.06.2007 autoturismul cu numărul de înmatriculare - a parcat în raza de acțiune a indicatorului
rutier "oprirea interzisă", dispunându-se în mod corect măsura blocării autovehiculului, procedând la întocmirea Notei de constatare.
Prin sentința civilă nr.9291/29.10.2007 a Judecătoriei Ploieștis -a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr- și soluționată prin sentința nr. 74 din data de 24 februarie 2009, prin care a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta P, a fost anulată nota de constatare blocări autovehicule încheiată de pârâtă la data de 16.06.2007, pârâta P fiind obligată să-i restituie reclamantului suma de 100 lei, la plata căreia a fost obligat prin nota menționată, precum și la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin nota de constatare-blocări autovehicule încheiată la data de 16.06.2007, s-a constat ocuparea ilegală a domeniului public și privat de către autovehiculul cu numărul de înmatriculare -, în zona primăriei, pe trotuar, în raza de acțiune a indicatorului rutier "Oprirea interzisă/ interzisă" și reclamantul a fost obligat să achite tariful de 100 lei pentru eliberarea autovehiculului. De principiu, măsura blocării unui autoturism proprietatea unei persoane trebuie să îmbrace una din formele de răspundere reglementate de lege. Or, la baza acestei masuri stă fapta persoanei care parchează, staționează sau oprește autovehiculul neregulamentar pe terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului P, semnalizate corespunzător, aspect precizat expres de art. 3 din anexa 1 la HCL P nr. 80/2006, astfel că măsura blocării este consecința unei fapte săvârșite cu vinovăție de către o persoana fizică.
S-a mai reținut că la reglementarea măsurii blocării unui autoturism, pârâta a avut în vedere răspunderea contravențională a persoanei fizice vinovate de parcarea neregulamentară a autovehiculului. Raportat la disp. art.5 alin.4 din OG 2/2001, tribunalul a apreciat că măsura blocării autoturismului este o sancțiune contravențională complementară, care însă trebuia să fie luată cu ocazia aplicării unei sancțiuni contravenționale principale, respectiv în cadrul unui proces verbal de contravenție. Or, pârâta P nu a făcut dovada că măsura blocării are la bază un proces verbal de contravenție prin care s-a sancționat (cu amendă sau avertisment) parcarea neregulamentară efectuată de reclamant, astfel că, nota de constatare este nelegal întocmită, neputându-se aplica o sancțiune complementară în lipsa aplicării unei sancțiuni principale, pentru săvârșirea unei contravenții.
Tribunalul a concluzionat că nota de constatare, ca act juridic, este circumscrisă răspunderii contravenționale (aspect dedus din invocarea dispozițiilor OG 2/2001, ca temei juridic al măsurii blocării autovehiculelor), precum și că aceasta este nulă absolut, ca urmare a nerespectării tocmai a actului juridic pe care ea se fundamentează.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta Administrația Domeniului Public și Privat P, criticând-o pentru nelegalitate, susținând că nota de constatare a cărei anulare se solicită de către
domnul este un act administrativ, în conformitate cu prevederile art. 2 pct.1 lit. d Cod pr.civilă, potrivit căruia instanța competentă să judece, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ este tribunalul, acesta fiind motivul pentru care a invocat excepția necompetenței Judecătoriei Ploiești în soluționarea cauzei.
Se învederează instanței că prin nr.80/22.03.2006 privind modificarea și completarea nr. 218/2005, ce reglementează activitatea de ridicare, transport, depozitare și eliberare a autovehiculelor care sunt parcate sau ocupă ilegal drumurile publice sau terenuri aparținând domeniului public și privat al municipiului P, s-au stabilit tarifele de deblocare (deci nu reprezintă amenda) și s-a aprobat regulamentul privind operațiunea de blocare, deci nu pentru săvârșirea unor contravenții.
Potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din nr.HG 147/26.03.1992 autovehiculele sau remorcile staționate neregulamentar pot fi blocate sau ridicate, constatarea staționării neregulamentare putându-se efectua și de împuterniciții consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta contravențională, fapt de unde rezultă că reprezentanții P aveau calitate pentru a întocmi nota de constatare.
Având în vedere că nr. 80/22.03.2006, prin care s-a aprobat regulamentul nu a fost anulată, operațiunile efectuate în baza acesteia sunt legale și temeinice. Considerentele pentru care a fost invocat art. 16 din nr.OG 2/2001 în preambulul nr. 80/22.03.2006 nu vizează decât aspecte formale, în sensul modalității de completare a notei de constatare (regăsită, de altfel, în art. 13 din hotărârea de consiliu menționată) și nu ca temei legal pentru natura măsurii stabilite și a sumei de bani percepute pentru aceasta. Prin urmare, considerentele de ordine teoretic reținute de instanța de fond ar fi fost valabile la motivarea unei acțiuni privind anularea nr. 80/2006 și nu a notei de constatare întocmită de agenții constatatori ai
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând competența de soluționare a cauzei, excepție invocată din oficiu de către instanță, asupra căreia trebuie să se pronunțe mai întâi potrivit art. 137 Cod pr.civilă, se reține că aceasta este întemeiată potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că măsura de blocare trebuie să se circumscrie uneia din formele legale de răspundere juridică cunoscute, astfel că aceasta nu poate fi decât cea contravențională, mai ales că nr.OG 2/2001 a fost invocată expres în preambulul actului normativ ce a reglementat această măsură.
Nota de constatare-blocare autovehicule încheiată la data de 16.06.2007 nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. C din Legea nr. 554/2004, chiar dacă este încheiată în baza unui act administrativ, respectiv a nr. 80/2006.
De altfel, acest act administrativ face trimitere la art. 16 din nr.OG 2/2001, iar instanța de fond a reținut corect că măsura blocării autovehiculului este o
sancțiune contravențională complementară, însă a soluționat cererea deși nu era competentă să o facă, competența aparținând Judecătoriei Ploiești.
Instanța de contencios administrativ poate soluționa numai litigiile având ca obiect un act administrativ vătămător sau refuzul de rezolvare a unei cereri. Nota de constatare atacată de către reclamant nu reprezintă un act administrativ ci este circumscrisă răspunderii contravenționale, fapt ce rezultă și din invocarea dispozițiilor nr.OG 2/2001, ca temei juridic al măsurii blocării autovehiculelor, așa cum corect s-a reținut de către instanța de fond.
Prin urmare, instanța a constatat că în cauză este vorba despre o răspundere contravențională, însă a soluționat cauza fără a avea în vedere competența, încălcând astfel dispozițiile art. 2 Cod pr.civilă care reglementează competența tribunalelor.
Hotărârera Judecătoriei Ploiești de declinare a comptenței nu a fost atacată de părți, însă tribunalul trebuia să își analizeze propria competență și să constate că potrivit art. 1 Cod pr.civilă competența de soluționare a cauzei aparținea Judecătoriei Ploiești.
Reținând că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative referitoare la competența materială, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 raportat la art. 303 pct.3 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Domeniului Public și Privat P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 74 din data de 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, -.20, jud. P.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 3ex./19.06.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
