Anulare act administrativ fiscal. Sentința 860/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVIL NR. 860
Ședința public de la 03.03.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B și AGENȚIA NAȚIONAL DE ADMINISTRARE FISCAL.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința public de 10.02.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, ce face parte integrant din prezenta hotrâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate prților s depun concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 17.02. 2009, 24.02.2009 și apoi la 03.03.2009, când a pronunțat urmtoarea hotrâre:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 8.12.2006, Prin acțiunea înregistrat pe rolul acestei instanțe șa 8.12.2006, reclamanta - SRL O în contradictoriu cu pârâții Direcția General a Finanțelor Publice B și Ministerul Finanțelor Publice -Agenția Național de Administrare Fiscal, a solicitat anularea în parte a deciziei NF nr.118/17.07.2006, în ceea ce privește sumele stabilite în sarcina societții ca datorate de aceasta, în cuantum de 723.600 lei reprezentând impozit pe profit și anularea deciziei de impunere emis de B cu nr.80416/14.12.2005 cu Raportul de inspecție fiscal nr.80415/14.12.2005 și dispoziția privind msurile stabilite de organul de inspecție fiscal nr.80417/14.12.2005, precum și suspendarea executrii actului administrativ atacat în temeiul art.14 și 15, Lg.554/2004.
În motivare, reclamanta a artat c în perioada 20.05.2005-8.07.2005, 12.09.2005-23.09.2005, 14.10.2005, 21.11.2005-25.11.2005 și 14.12.2005, organul de control din Direcția General a Finanțelor
Publice B au desfșurat la sediul societții un control general pentru a verifica modul de determinare, evidențiere și virare a obligațiilor faț de bugetul general consolidat al statului, în Raportul de inspecție fiscal cât și decizia de impunere fiscal, reținându-se c: în perioada 2001-2004 societatea nu a determinat corect impozitul pe profit prin stabilirea eronat a bazei impozabile, neluând în considerare toate veniturile impozabile realizate, respectiv a veniturilor din producția stocat evidențiate în contabilitate în contul 711 și cuprinse în bilanțurile contabile depuse de societate la organul fiscal; s-a mai reținut c în perioada 2003-2004 societatea a efectuat investiții în regie proprie la obiectivele Pensiunea 1 mai și, înregistrând toate cheltuielile aferente acestor investiții ca și cheltuieli deductibile la data efecturii lor și c societatea, în mod eronat a înregistrat în luna decembrie 2002 în contabilitate facturi de prestri de servicii de la - SRL ca fiind cheltuieli deductibile, având în vedere c ulterior au fost stornate, iar în perioada decembrie 2002-decmbrie 2004, c societatea a înregistrat ca și cheltuieli deductibile fiscal, aprovizionrile efectuate în baza unor facturi fiscale care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ potrivit HG 831/1997, iar pentru nevirarea în termen a presupuselor sume datorate, organele de control au procedat la calcularea accesoriilor aferente.
Reclamanta societate a artat c împotriva msurilor dispuse prin decizia de impunere și Raportul de inspecție fiscal a formulat contestație pe calea procedurii administrative, iar NAF prin decizia 118/17.07.2006 i-a admis în parte contestația, menținând obligația de plat pentru suma de 723.600 lei reprezentând impozit pe profit și dispunând refacerea controlului în privința sumelor în cuantum de 101.356 lei și penalitți de întârziere în sum de 342.796 lei, soluție în raport de care reclamanta societate apreciaz c msurile dispuse prin decizia de impunere 8.0416/2005 a Bc ât și cele menținute prin decizia 118/2006 a NAF sunt, pe de o parte neîntemeiate în drept, iar pe de alt parte, în contradictoriu cu dispozițiile legale în materie.
Astfel, reclamanta societate în privința sumelor menținute ca fiind de plat în sarcina sa prin decizia NAF 118/2006, respectiv a impozitului pe profit în cuantum de 639.253 lei, ca urmare a înclcrii art.4(1) lit.d, HG 402/2004, reclamanta apreciaz c organele de control au interpretat greșit normele în vigoare, în fapt neexistând o influenț a contului 711 asupra contului 121, sens în care invoc și pct.2.7 din HG 859/2002, 306/2002, art.95(3) pr.fiscal.
În ceea ce privește sumele menținute prin decizia 118/2006, în cuantum de 84.347 lei reprezentând impozit pe profit, reclamanta în ceea ce privește calitatea de document justificativ, a invocat art.1 anexa B, HG 831/1997 și pct.119 din Regulamentul de aplicare a Lg.82/1991.
În susținere, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificat decizia 118/2006 emis de NAF, iar apoi, actele administrativ fiscale emise de B, contestația formulat împotriva acestora, facturile fiscale.
Pârâta NAF, în baza art.13, Lg.554/2004 a depus la dosar, în copie, documentația avut în vedere la emiterea deciziei 118/2006.
În cauz s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul creia, reclamanta societate a depus un raport de expertiz extrajudiciar, cu privire la care, NAF și -B au formulat susțineri, intitulate "obiecțiuni".
Reclamanta nu a mai susținut captul de cerere privind suspendarea deciziei 118/2006 luându-se act prin încheierea din 17.01.2007.
Prin sentința civil nr.1228/09.05.2007 Curtea de APEL BUCURE ȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut c prin decizia nr.118/17.07.2006 emis de NAF în calea administrativ de atac, și anume în soluționarea contestației formulate de reclamanta societate împotriva actelor administrative fiscale emise de Direcția General a Finanțelor Publice B () și a raportului de inspecție fiscal, a fost respins ca neîntemeiat și nesusținut cu documente contestația cu privire la suma de 723.000 lei - impozit pe profit și s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr. 80416/14 decembrie 2005 emis de B pentru suma de 101.356 lei reprezentând impozit pe profit precum și pentru accesoriile aferente, dobânzi de întârziere în sum de 324.796 lei și penalitți de întârziere în sum de 100.060 lei cu consecința refacerii controlului de ctre o alt echip decât cea care a întocmit actul fiscal atacat, pe aceeași perioad și pentru același impozit conform celor reținute în motivarea deciziei.
Decizia de impunere nr. 80416/14 decembrie 2005 emis de Baf ost menținut pentru suma de 1.267.812 lei obligații de plat în sarcina reclamantei, reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalitți de întârziere. A mai reținut instanța de fond c organele fiscale au stabilit în mod corect c societatea reclamant a înclcat prevederile art. 4 alin.1 lit.e din nr.HG 402/2004, art. 7 alin.1 din nr.HG 859/2002 și art. 19 alin.1 pct.12 din nr.HG 44/2004 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, în ceea ce privește debitul de 639.254 lei rezultând din impozitul pe profit suplimentar, acesta nefiind determinat corect întrucât nu s-au luat în calcul toate veniturile impozabile realizate, respectiv cele din producția stocat, evidențiate în contabilitate și cuprinse în bilanțurile contabile, fapt ce a dus la diminuarea impozitului pe profit declarat.
Instanta de fond nu a avut în vedere sustinerile reclamante privitoare la documentele înregistrate ca fiind documente justificative, reținând c organul fiscal și în ceea ce privește suma de 84.347 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar au stabilit corect c în perioada decembrie 2002 decembrie 2004, societatea a înregistrat în cheltuieli deductibile fiscala calculul impozitului pe profit valoarea aprovizionrilor efectuate pe baza unor facturi fiscale care nu îndeplinesc cerința de document justificativ conform nr.HG 831/1997 și ale Legii nr. 82/1991, neavând completate toate datele prevzute de formularul respectiv (factur), cum ar fi data emiterii, data expedierii și date privind furnizorul, astfel c în raport și de dispozițiile nr.HG 402/2000, art. 4 alin.6 lit.m acestea sunt cheltuieli nedeductibile.
S-a reținut astfel c organele fiscale au stabilit corect c suma de 337.338 lei reprezint cheltuieli nedeductibile și nu poate fi avut în vedere la calculul impozitului pe profit, procedând corect la recalcularea acestuia.
Instanta de fond a retinut în concluzie c actele administrative și actele administrative fiscale de judecții, emise de pârâtele autoritți fiscale, sunt temeinice și legale, considerente pentru care acțiunea a fost respins ca neîntemeiat pentru toate capetele de cerere formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal reclamanta O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare sau modificare prevzute de art. 304 alin.8 și 9 Cod procedur civil precum și dispozițiile art. 3041Cod procedur civil.
Prin decizia nr.4290/2007 a fost admis recursul declarat de reclamant, casat sentința atacat și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut în motivarea deciziei c exercitarea rolului activ al judectorului trebuie interpretat în sensul obligației pe care acesta o are de a descoperi adevrul și de a da prților ajutorul activ în aprarea drepturilor și intereselor legitime.
În speț cunoscându-se faptul c raportul de expertiz extrajudiciar depus de reclamant, nu are forța probant a unei expertize judiciare, așa cum de altfel s-a reținut în considerentele sentinței, instanța fondului avea posibilitatea s pun în discuția prților necesitatea admiterii probei cu o expertiz judiciar care s rspund unor obiecte precis stabilite în legtur cu sumele datorate și care fac obiectul celor dou decizii a cror anulare s-a cerut.
Neprocedând în acest fel instanța de fond s-a bazat pe un probatoriu insuficient pentru pronunțarea unei sentințe legale și temeinice.
Potrivit îndrumrilor trasate prin decizia de casare, în rejudecare, Curtea a pus în discuția prților oportunitatea efecturii unei expertize contabile.
Analizând probatoriul administrat în cauz, Curtea reține urmtoarele:
Reclamanta a solicitat prin acțiunea introductiv anularea în parte a deciziei nr.118/17.07.2006 emis de Direcția de soluționare a contestațiilor din cadrul NAF, numai cu privire la sumele stabilite în sarcina societții în cuantum de 723.600 lei reprezentând impozit pe profit și anularea deciziei de impunere 80416/14.12.2005 întocmit de Direcția General a Finanțelor Publice
Prin decizia de impunere 80416/2005 întocmit de B s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale de plat în cuantum de - lei reprezentând impozit pe profit, dobânzi și penalitți de întârziere.
Decizia a fost contestat de ctre reclamant, iar Direcția General de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF a emis decizia nr.118/17.07.2006 prin care a respins contestația ca nesusținut cu documente, pentru suma de 723.600 lei, reprezentând impozit pe profit și a dispus desființarea deciziei pentru suma de 101.356 lei reprezentând impozit pe profit cu consecința refacerii controlului pentru același impozit și aceeași perioad.
Cu privire la suma de - lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, organele de control, prin actele contestate, au reținut c reclamanta nu a determinat corect acest impozit, întrucât nu au luat în considerare toate veniturile impozabile realizate, respectiv cele din producția stocat evidențiate în contabilitate și reflectate în bilanțurile contabile depuse la organele fiscale. Ca urmare, organele de control au procedat la reînregistrarea bazei de impozitare, stabilind în sarcina societții reclamante un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 639.235 lei.
Potrivit art.4 al.1 OUG 70/1994, privind impozitul pe profit, profitul impozabil se calculeaz ca diferența între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, imobile, a serviciilor și cheltuielilor efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaug cheltuielile nedeductibile.
De asemenea potrivit disp.art.4 HG 402/2000 privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, veniturile reprezint sumele sau valorile încasate ori de încasat și includ venituri din exploatare, din vânzarea produselor, lucrrilor executate și serviciilor prestate, din producția stocat, din producția de imobilizri, din subvenții de exploatare.
În consecinț din coroborarea textelor legale rezult c la calcularea impozitului pe profit, societatea reclamant trebuia s includ în baza impozabil și veniturile încasate sau de încasat provenite din producția stocat.
Pentru veniturile aferente anului 2003 sunt aplicabile disp.art.19 al.1 pct.12, HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg.571/2003,astfel c în mod corect la stabilirea bazei de calcul a impozitului pe venit se iau în calcul și veniturile din producția stocat.
Cu privire la suma de 84.347 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, organele de control au constata c în perioada decembrie 2002-decembrie 2004 reclamanta a înregistrat în cadrul cheltuielilor deductibile fiscal, o serie de facturi fiscale ce nu îndeplinesc condiția de document justificativ potrivit disp. HG 831/1997, respectiv nu cuprindeau mențiunile referitoare la data emiterii facturii, data privind expediția și furnizorul.
În perioada supus verificrii erau aplicabile disp.art.4 al.6 din HG 402/2000 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit, în ceea ce privește aprecierea cuantumului deductibil al cheltuielilor.
Cu privire la anul 2004 sunt incidente disp.art.155 al.8, Lg.571/2003 privind codul fiscal, prin care se stipuleaz c " factura fiscal trebuie s corespund obligatoriu urmtoarelor informații: a) seria și numrul facturii; b)data emiterii facturii; c) numele, adresa și codul d e înregistrare fiscal al persoanei care emite factura.
Din analiza documentelor existente la dosar, rezult c nu este completat rubrica privind data întocmirii facturii, ziua, luna, anul, iar la adresa furnizorului este menționat doar localitatea în care se afl sediul societții furnizoare.
Curtea va înltura concluziile raportului de expertiz, întocmit în cauz, prin care se apreciaz c societatea reclamant avea dreptul de deducere a cheltuielilor respective întrucât a întocmit notele de recepție a facturilor primite, pentru c nu sunt fundamentate pe un temei legal. Așa cum se reține și în decizia nr.V din 15.01.2007 pronunțat de ICCJ- Secțiile Unite prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție nu se poate deduce TVA și nu se poate diminua baza impozabil la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizeaz toate informațiile prevzute de dispozițiile legale în vigoare la data efecturii operațiunii pentru care se solicit deducerea de TVA.
În consecinț reținând c reclamanta în mod eronat nu a luat în calcul la stabilirea impozitului pe profit și veniturile provenite din producția stocat și a considerat documente justificative, o serie de facturi fiscale ce nu îndeplineau condițiile prevzute de lege pentru a fi înregistrate în contabilitate la cheltuieli deductibile, în temeiul disp.rt.1,18, Lg.554/2004, Curtea va respinge acțiune a ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTRȘTE:
Respinge ca neîntemeiat acțiunea formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în O,-, județ B, în contradictoriu cu pârâții Direcția General a Finanțelor Publice B, cu sediul în O, str.- nr.24, județ B, și Agenția Național de Administrare Fiscal, cu sediul în-, sector 5,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public azi 3.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
EF/5ex.
30.04.2009.
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
