Anulare act administrativ fiscal. Decizia 874/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 874
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER - -
...
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pîrîta DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și de chematul în garanție CORPUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR împotriva sentinței civile nr. 44 pronunțată Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 07.01.2009 în dosarul nr.31264/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții: recurenta - pîrîtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar; recurentul - chemat în garanție CORPUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul chematului în garanție depune la dosar un set de înscrisuri, în dovedirea motivelor de recurs, din care rezultă că intimatul - reclamant a beneficiat de avantaje, în calitate de membru al Corpului Național al Polițiștilor iar în baza sentinței civile nr. 3340 / 13.decembrie 2007 i-au fost plătite drepturile; acesta primind și cadouri de Precizează că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în prezenta cauzeă, solicitînd cuvîntul pe cele două recursuri ce fac obiectul cauzei dedusă judecății.
Reprezentantul pîrîtei precizează ls rîndu-i că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererile de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cele două recursuri ce fac obiectul dosarului.
Reprezentantul chematului în garanție CORPUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea hotărîrii recurate și, în rejudecare, în temeiul art. 20 alineat 3 teza 1 din Legea nr.554/2004, solicită respingerea cererii formulate de reclamant, ca inadmisibilă, netemeinică și nefondată.
Reprezentantul recurentei - pîrîte DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI solicită la rîndu-i admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea instituției pe care o reprezintă la plata sumei de 73 lei reprezentînd cotizația reținută pe perioada 01.09.2005 - 01.09.2006, ca fiind neîntemeiat, conform motivelor expuse pe larg în cererea de recurs. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că plata acestei cotizații nu este o opțiune, un drept, ci o obligație aferentă calității de polițist, obligație ce derivă din calitatea de membru al Corpului.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea celor două recursuri.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a în data de 20.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:
I.Obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei virate cu titlu de cotizație lunară către Corpul Național al Polițiștilor pe perioada 2005-zi.
Totodată, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art.9, alin.2 și 3 din HG nr. 1305/2002.
În fapt, reclamantul a afirmat că în perioada 2005-zi a avut calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul instituției pârâte, că a fost considerat de drept membru al Corpului Național al Polițiștilor în baza art.9, alin.2 și 3 din HG nr. 1305/2002 fără să existe o adeziune din partea sa, fiindu-i încălcat dreptul constituțional de a se asocia liber prevăzut de art.40, alin. 1 din Constituție și de art.20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, că nu putea deveni membru al unei asociații decât în urma acordului său de voință și nu prin efectul legii și că, lunar, i s-a reținut din salariu o sumă de bani cu titlu de cotizație, fără consimțământul său.
Reclamantul a mai afirmat că gruparea Corpul Național al Polițiștilor nu figurează nici la judecătorie și nici la Ministerul Justiției și că în cadrul Ministerului Administrației și Internelor mai există încă două asociații cu aceeași denumire.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Codul Muncii, Constituția României, Legea nr.360/2002 și pe HG nr. 1305/2002.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive afirmând că sumele au fost virate către Corpul Național al
Polițiștilor și că acesta din urmă are personalitate juridică astfel încât el trebuie să stea singur în judecată.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe fond, afirmând că reclamantul a devenit de drept membru al Corpului Național al Polițiștilor în baza art.9 alin. 3 din HG nr.1305/2002, că potrivit art.13 alin.1 din același act normativ, acesta avea posibilitatea să renunțe oricând la această calitate și că și-a manifestat voința în acest sens abia în luna iunie 2006, începând cu data de 01.07.2006 reținerea cotizației încetând, ulterior fiind reintrodus la plată în baza acordului său expres.
Pârâta a mai susținut că reținerea cotizației pe perioada 2005-01.07.2006 a fost legală, deoarece reclamantul datora această cotizație potrivit art.15 lit. g din HG nr.1305/2002, că nivelul cotizației a fost stabilit la suma de 5 lei/lună prin Hotărârea nr.1/19.03.2004 a Congresului Național al Corpului Național al Polițiștilor, că dobândirea de drept a calității de membru a reprezentat un beneficiu acordat Polițiștilor de lege, pentru a preveni teama acestora de a se supune unor eventuale persecuții sau șicane din partea șefilor ierarhici.
Pârâta a invocat și excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a art.9, alin.2 și 3 din HG nr.1305/2002 afirmând că potrivit art.4, alin. 1 din Legea nr.554/2004, excepția poate viza numai acte administrative individuale și nu normative.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Corpului Național al Polițiștilor, solicitând obligarea acestuia la plata sumelor pe are le-ar datora reclamantului, afirmând că sumele reținute cu titlu de cotizație au fost virate către Corpul Național al Polițiștilor și că acesta din urmă are personalitate juridică și a beneficiat în exclusivitate de banii virați.
Chematul în garanție Corpul Național al Polițiștilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a instanței față de valoarea obiectului dedus judecății și excepția necompetentei funcționale a instanței afirmând că litigiul nu este unul de contencios administrativ, temeiul acțiunii reprezentându-l îmbogățirea fără justă cauză.
Chematul în garanție a mai invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, afirmând că începând cu luna iulie 2006, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a dispus prin nota-raport nr.-/12.06.2006 că reținerea cotizațiilor să se facă pe baza listelor nominale cu persoanele care consimt prin semnătură proprie reținerea lunară a sumelor.
Prin sentința civilă nr. 44/07.01.2009, Tribunalul Bucureștia respins excepția necompetenței materiale a instanței, ca neîntemeiată, a
respins excepția necompetenței funcționale a instanței, ca neîntemeiată, a respins cererea de sesizare a Curții de APEL BUCUREȘTI în vederea soluționării excepției de nelegalitate a art. 9 alin. 2 și 3 din HG nr. 1305/2002, ca inadmisibilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGPMB ca neîntemeiată, a
admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse pentru perioada 01.01.2005-20.08.2005, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâta DIRECȚIA GENERALǍ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B la plata către reclamant a sumei de 73 lei reprezentând cotizația reținută pe perioada 01.09.2005-01.09.2006, a respins capătul de cerere privind cotizațiile aferente perioadei 01.01.2005- 20.08.2005, ca prescris, a eespins capătul de cerere privind cotizațiile aferente perioadei 01.09.2006- 01.09.2008, ca neîntemeiat, a admis cererea pârâtei DIRECȚIA GENERALǍ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B de chemare în garanție a CORPULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR și a obligat pe chematul în garanție CORPUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR la plata către pârâtă a sumei de 73 lei reprezentând cotizația reținută pe perioada 01.09.2005-01.09.2006.
Analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a art.9. alin.2 și 3 din HG nr. 1305/2002, Tribu7nalul a constatat că aceasta este întemeiată având în vedere că potrivit art.4 alin 1 din Legea nr.554/2004, excepția de nelegalitate poate viza numai acte administrative individuale și nu normative.
Față de aceste motive, Tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a VIII-a cu soluționarea excepției de nelegalitate a art.9, alin.2 și 3 din HG nr.1305/2002.
Analizând excepția lipsei calității sale procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, instanța a constatat următoarele:
Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că acțiunea nu este întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, ci pe răspunderea civilă delictuală, invocându-se plata de către angajatorul Direcția Generală de Poliție a Municipiului Bau nor drepturi salariale lunare mai mici decât cele cuvenite.
Astfel, reclamantul arată că sumele care i-au fost reținute cu titlu de cotizație lunară i-au diminuat drepturile salariale fără drept, acestea fiind pretinse cu titlu de drepturi salariale cuvenite dar neplătite și nu cu titlu de prestații voluntare nedatorate.
Cu alte cuvinte, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru că s-ar fi îmbogățit fără justă cauză, prin mărirea patrimoniului propriu cu suma reținută cu titlu de cotizație, ci pentru că în mod nelegal a omis plata unei părți din salariu și a redirecționat-o către un terț.
Cum obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea angajatorului la executarea obligațiilor ce-i revin în cadrul raportului de serviciu legat cu reclamantul, instanța a constatat că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Analizând excepția necompetentei funcționale a instanței s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special și că litigiile referitoare la executarea obligațiilor ce derivă din raporturile de serviciu ale acestuia sunt de competența instanțelor de contencios administrativ și nu a celor de drept comun.
Analizând excepția necompetenței materiale a instanței s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că potrivit art.10 din Legea nr.554/2004, judecata litigiilor de contencios administrativ se face în prima instanță de tribunale și nu de judecătorii.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este întemeiată în parte numai în ceea ce privește sumele pretinse pentru o perioadă anterioară celor 3 ani dinaintea introducerii acțiunii, adică cele pretinse pentru intervalul 01.01.2005- 20.08.2005, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 din Decretul-lege nr.167/1958.
Pe fond, din susținerile reclamantului, confirmate de pârâtă rezultă că în perioada 2005-zi, acesta a avut calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul instituției pârâte.
Potrivit art.49. alin. 1 din Legea nr.360/2002 a fost înființat Corpul Național al Polițiștilor, ca persoană juridică de drept public, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional a polițiștilor.
Art.9 alin.2 al HG nr. 1305/2002 stabilește drept temei al dobândirii calității de membru al Corpului, completarea unei adeziuni.
Prin excepție de la regula completării unei adeziuni, potrivit art.9, alin. 3 din HG nr. 1305/2002, polițiștii existenți în funcție la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 05.12.2002, au fost considerați de drept membri ai Corpului Național al Polițiștilor, fără a mai fi necesară completarea unei adeziuni.
Art.9 alin.4 din HG nr. 1305/2002 indică modul în care polițiștii încadrați ulterior înființării Corpului pot deveni membri ai Corpului, arătându-se că aceștia vor trebui să îndeplinească pe lângă condiția prevăzută de alin.2 a completării unei adeziuni și cerința suplimentară a plății unei taxe de înscriere.
Potrivit art.9 alin.2, art.15, lit. g și art.12, alin.12 lit. a din HG nr.1305/2002, toți membrii Corpului, indiferent de modul în care au devenit membri (de drept sau prin adeziune) au obligația plății lunare a cotizației pentru a fi menținuți membri, în caz contrar pierzând această calitate.
Din interpretarea logico-gramaticală a textelor de mai sus, rezultă că plata lunară a cotizației reprezintă o opțiune individuală a membrului Corpului, acesta având dreptul să plătească sau să nu plătească această cotizație.
Cu alte cuvinte, plata cotizației este un drept și nu o obligație, așa cum și păstrarea calității de membru este un drept și nu o obligație.
Dacă dobândirea calității de membru a fost obligatorie fiind făcută prin efectul legii, păstrarea acestei calități este facultativă, reprezentând o opțiune a individului și nu o obligație.
Din susținerile tuturor părților, rezultă că plata cotizației lunare a fost impusă reclamantului, pârâta reținându-i lunar din drepturile salariale o sumă de 5 lei ce a fost vărsată către Corpul Național al Polițiștilor.
Instanța constată că prin reținerea forțată a cotizației, reclamantul a fost privat de dreptul de opțiune prevăzut de art.12 alin. 1, lit. a din HG nr.1305/2002 care îi oferea posibilitatea să refuze plata cotizației lunare.
Este adevărat că potrivit art.13, alin.1 din HG nr.1305/2002, reclamantul putea să se retragă oricând din Corp printr-o cerere scrisă, dar această împrejurare este nerelevantă, deoarece pierderea calității de membru se poate face în mai multe modalități, toate fiind voluntare, deci lăsate la latitudinea exclusivă a membrului.
Astfel, calitatea de membru se putea pierde atât printr-o cerere scrisă potrivit art.13, alin. 1 din HG nr. 1305/2002, cât și prin neplata voluntară a cotizației pe o perioadă de 6 luni sau prin absentarea nemotivată timp de 1 an de la adunările organizației teritoriale sau prin nerespectarea unei prevederi regulamentare sau prin demisie potrivit art.12 alin. 1, lit. a - d din același act normativ.
Pe de altă parte, instanța a constatat că plata cotizației prin reținerea ei direct de către angajator odată cu plata drepturilor salariale, nu este prevăzută de nici un act normativ, HG nr.1305/2002 conținând o serie de dispoziții care arată clar că taxa de înscriere și cotizația trebuie plătite către Corp, că acesta este beneficiarul, proprietarul și utilizatorul exclusiv al sumelor obținute.
Mai mult decât atât, potrivit HG nr. 1305/2002 Corpul are buget propriu, precum și departamente financiare, toate acestea sugerând că plata cotizației trebuie făcută direct către departamentele financiare ale Corpului, în speță neinvocându-se nici o hotărâre a Congresului Național al Corpului prin care membrii să fi decis plata cotizației prin intermediul angajatorului, nici o convenție încheiată între Corp și unitățile de poliție în baza acestei hotărâri și nici vreo cerere individuală adresată de reclamant angajatorului sau prin care să îi fi împuternicit în sensul reținerii și vărsării cotizației.
Față de argumentele de mai sus, instanța a constatat că plata de către pârâtă a unor drepturi salariale diminuate prin reținerea fără temei legal a unei cotizații lunare de 5 lei urmată de virarea acesteia către chematul în garanție Corpul Național al Polițiștilor, reprezintă o faptă ilicită, care a cauzat reclamantului un prejudiciu material ce se impune a fi acoperit în baza art.998-999 civil.
În privința cuantumului, din adresa nr.-/17.09.2008 emisă de pârâtă, instanța a constatat că până în luna ianuarie 2006, cuantumul cotizației a fost de 5 lei/lună, iar începând cu luna februarie 2006 până în prezent acesta este de 8 lei /lună.
În ceea ce privește sumele aferente perioadei 01.09.2006-01.09.2008, instanța a constatat că reclamantul și-a dat acordul scris pentru plata cotizației prin reținerea acesteia de către angajator, acesta semnând tabelul nominal cu polițiștii care sunt de acord cu această modalitate de plată (filele 11-13).
În consecință, instanța va respinge pretențiile vizând perioada 01.09.2006-01.09.2008, ca neîntemeiate.
Având în vedere că sumele de mai sus nu au fost reținute de pârâtă, ci au fost virate în contul chematului în garanție cu consecința măririi patrimoniului acestuia din urmă, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta și chematul in garanție.
În recursul său, pârâta arătat că în hotărârea pronunțată, instanța de fond a reținut că,plata lunară a cotizației reprezintă o opțiune individuală a membrului Corpului, acesta având dreptul să plătească sau să nu plătească această cotizație".
În continuare, instanța de fond menționează următoarele:
,Cu alte cuvinte, plata cotizației este un drept și nu o obligație, așa cum și păstrarea calității de membru este un drept și nu o obligație.
Dacă dobândirea calității de membru a fost obligatorie fiind făcută prin efectul legii, păstrarea acestei calități este facultativă, reprezentând o opțiune a individului și nu o obligație.
Din susținerile tuturor părților, rezultă că plata cotizației lunare a fost impusă reclamantului, pârâta reținându-i lunar din drepturile salariale o sumă de 5 lei ce a fost vărsată către Corpul Național al Polițiștilor.
Instanța constată că prin reținerea forțată a cotizației, reclamantul a fost privat de dreptul de opțiune prevăzut de art. 12 alin. 1 lit. a din nr.HG 1305/2002 care îi oferea posibilitatea să refuze plata cotizației lunare.
Este adevărat că potrivit art.13 alin. l din nr.HG1305/2002, reclamantul putea să se retragă oricând din Corp printr-o cerere scrisă dar această împrejurare este nerelevantă deoarece pierderea calității de membru se poate face în mai multe modalități, toate fiind voluntare, deci lăsate la latitudinea exclusivă a membrului."
Așa cum se poate observa, în mod eronat, instanța de fond consideră plata lunară a cotizației ca fiind o opțiune individuală a membrului Corpului, acesta având dreptul să plătească sau nu cotizația în cauză. Totodată, instanța de fond, în mod greșit, separă problema achitării lunare a cotizației de problema calității de membru al Corpului.
Învederează instanței faptul că plata lunară a cotizației nu reprezintă o opțiune, nu reprezintă un drept, ci o obligație ce derivă din calitatea de membru al Corpului.
Este evident că păstrarea calității de membru este facultativă, însă, cât timp un membru al Corpului nu-și manifestă voința de a renunța la această calitate, este firească menținerea obligației de plată aferente calității respective.
Precizează că, printre obligațiile specifice polițiștilor care au calitatea de membri ai Corpului se numără, potrivit art. 15 lit. g din Regulamentul din 20.11.2002 de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, aprobat prin nr.HG1305/2002, și aceea de a-i plăti lunar,cotizația în cuantumul stabilit de organele abilitate".
Instanța de fond menționează un așa-zis drept de opțiune prevăzut de art. 12 alin. 1 lit. a din nr.HG 1305/2002 care îi oferea reclamantului posibilitatea să refuze plata cotizației lunare precum și faptul că,pierderea calității de membru se poate face în mai multe modalități, toate fiind voluntare, deci lăsate la latitudinea exclusivă a membrului".
Învederează instanței faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. a din nr.HG 1305/2002 calitatea de membru al Corpului se pierde, la inițiativa
organizației, atunci când acesta nu plătește cotizația lunară mai mult de 6 luni consecutive.
Prin urmare, neplata cotizației, în condițiile arătate, nu echivalează cu o manifestare de voință din partea unui membru al Corpului, în sensul renunțării la această calitate ci conduce la pierderea calității de membru, la inițiativa organizației, ca urmare a neîndeplinirii uneia din obligațiile specifice acestei calități.
Contrar celor menționate de instanța de fond, în hotărârea pronunțată, situațiile prevăzute de art.12 alin. 1 lit. a - din nr.HG1305/2002 nu reprezintă modalități voluntare de renunțare la calitatea de membru al Corpului ci cauze care conduc la pierderea acestei calități prin manifestarea de voință a organizației.
Singura modalitate voluntară de renunțare la calitatea de membru al Corpului este și cea mai firească, aceasta fiind prevăzută de art. 13 din nr.HG 1305/2002 potrivit căruia:
,1 Polițistul poate renunța oricând la calitatea de membru al Corpului.
2 Renunțarea se face în scris, printr-o comunicare adresată organizației teritoriale sau, după caz, departamentului din care face parte polițistul."
Calitatea de membru al Corpului se poate pierde în mai multe situații însă, așa cum am arătat, unele reprezintă cauze determinante în adoptarea, de către adunarea generală a organizației teritoriale din care face parte polițistul, a hotărârii de excludere a membrului Corpului, fiind vorba de manifestarea de voință a organizației art. 12 iar cealaltă situație, respectiv renunțarea scrisă adresată de polițist organizației teritoriale sau departamentului din care face parte acesta, reprezintă manifestarea de voință a membrului Corpului art. 13, fiind singura modalitate lăsată la latitudinea exclusivă a membrului.
Dacă nu ar fi corectă interpretarea recurentei atunci nu poate să nu se întrebe de ce legiuitorul a făcut distincția între pierderea calității de membru la inițiativa organizației art. 12 și pierderea calității de membru la inițiativa acestuia art. 13.
Un argument în plus în susținerea interpretării recurentei îl constituie și faptul că, în pofida celor menționate de instanța de fond în sensul că și modalitățile de pierdere a calității de membru al Corpului, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a - d din nr.HG1305/2002, sunt voluntare, deci lăsate la latitudinea exclusivă a membrului, art. 12 alin. 1 lit. d prevede, în mod cât se poate de explicit, două situații în care polițistu1 își pierde calitatea de membru al Corpului din motive independente de voința sa: îndepărtarea din structurile de poliție pentru abateri grave sau ca urmare a unei condamnări penale pentru fapte comise cu intenție.
Instanța de fond menționează, în cuprinsul hotărârii pronunțate, faptul că,plata cotizației prin reținerea ei direct de către angajator odată cu plata drepturilor salariale, nu este prevăzută de nici un act normativ" și că,plata cotizației trebuie făcută direct către departamentele financiare ale Corpului", neexistând,vreo cerere individuală adresată de reclamant angajatorului sau prin care să îl fi împuternicit în sensul reținerii și vărsării cotizației".
În opinia recurentei, aceste aspecte nu prezintă nici o relevanță în condițiile în care obligația de plată a cotizației incumbă unui membru al Corpului tocmai din această calitate la care, însă, membrul Corpului poate renunța oricând potrivit dispozițiilor art.13 din nr.HG1305/2002.
Așa cum rezultă din adresa nr.-/18.08.2008 a Serviciului Financiar - contabilitate al recurentei, reclamantul a fost sistat la plata cotizației în momentul în care și-a manifestat voința de a renunța la calitatea de membru al Corpului, ceea ce este valabil în toate cazurile de acest gen.
Mai mult decât atât, consideră că măsura reținerii din salariu a cotizației datorate Corpului de un membru al acestuia vine în sprijinul polițiștilor care fac parte din această organizație sindicală, nemaifiind nevoie să se deplaseze personal, în fiecare lună, pentru a plăti cotizația respectivă.
Nu poate fi vorba de o reținere abuzivă a acestei cotizații în condițiile în care un polițist are calitatea de membru al Corpului și nu-și manifestă voința de a renunța la această calitate.
În recursul său, chematul in garanție a arătat că reclamantul a cunoscut obligațiile stabilite de lege și cu calitatea și avantajele de membru CNP. În această calitate, a participat la adunările generale și a beneficiat de alte avantaje.
Prin reținerea cotizației reclamantul nu a fost privat de dreptul de opțiune, de vreme ce are posibilitatea să renunțe oricând la calitatea de membru CNP. Plata cotizației prin reținerea ei de angajator este stabilită printr-o notă aprobată de ministru.
De asemenea, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă și nu are calitate procesuală activă.
Curtea a încuviințat recurenților proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că din susținerile reclamantului, confirmate de pârâtă rezultă că în perioada 2005-zi, acesta a avut calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul instituției pârâte.
Potrivit art. 49. alin. 1 din Legea nr.360/2002 a fost înființat Corpul Național al Polițiștilor, ca persoană juridică de drept public, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional a polițiștilor.
Art. 9 alin. 2 al HG nr. 1305/2002 stabilește drept temei al dobândirii calității de membru al Corpului, completarea unei adeziuni.
Prin excepție de la regula completării unei adeziuni, potrivit art.9, alin. 3 din HG nr. 1305/2002, polițiștii existenți în funcție la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 05.12.2002, au fost considerați de drept membri ai Corpului Național al Polițiștilor, fără a mai fi necesară completarea unei adeziuni.
Art.9 alin.4 din HG nr. 1305/2002 indică modul în care polițiștii încadrați ulterior înființării Corpului pot deveni membri ai Corpului, arătându-se că aceștia vor trebui să îndeplinească pe lângă condiția prevăzută de alin.2 a completării unei adeziuni și cerința suplimentară a plății unei taxe de înscriere.
Potrivit art.9 alin.2, art.15, lit. g și art.12, alin.12 lit. a din HG nr.1305/2002, toți membrii Corpului, indiferent de modul în care au devenit membri (de drept sau
prin adeziune) au obligația plății lunare a cotizației pentru a fi menținuți membri, în caz contrar pierzând această calitate.
Calitatea de membru se poate pierde atât printr-o cerere scrisă potrivit art.13, alin. 1 din HG nr. 1305/2002, cât și prin neplata voluntară a cotizației pe o perioadă de 6 luni sau prin absentarea nemotivată timp de 1 an de la adunările organizației teritoriale sau prin nerespectarea unei prevederi regulamentare sau prin demisie potrivit art.12 alin. 1, lit. a - d din același act normativ.
Curtea consideră că dreptul de opțiune al reclamantului nu a fost îngrădit deoarece acesta avea dreptul de a renunța la calitatea de membru al CNP.
Reclamantul nu a făcut vreo cerere scrisă de renunțare, ba mai mult a exercitat drepturile conferite de calitatea de membru CNP. În aceste, condiții, rămânerea sa ca membru CNP exprimă voința sa liberă. În această calitate, reclamantul poate exercita drepturile legate de această calitate dar are și obligațiile accesorii, printre care și cea de plată a cotizației. Nu are relevanță modul în care se reține cotizația (prin reținere de către angajator), atât timp cât aceasta este corect reținută (cât timp angajatul nu a renunțat la calitatea de membru CNP).
Pe de altă parte, cererea de chemare in judecată este semnată de reclamant, neavând relevanță faptul că a fost pus la dispoziția reclamantului un model de cerere de altă persoană. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată din acest punct de vedere, căci reclamantul este titularul dreptului dedus judecății, de vreme ce cotizația s-a reținut din salariul său.
De asemenea, nu era obligatoriu ca, înainte de introducerea prezentei acțiuni, reclamantul să se retragă din CNP, așa cum afirmă chematul in garanție în cererea sa de recurs. Reclamantul a introdus prezenta acțiune pentru că afirmă că nu trebuia să plătească cotizația, dar câtă vreme nu a făcut cerere scrisă de renunțare la calitatea de membru CNP, această calitate se va păstra. De aceea, excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va admite recursurile, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va respinge cererea de restituire a cotizațiilor pentru perioada 01.09.2005-01.09.2006 ca neîntemeiată. În baza art. 49-56 proc. civ. Curtea va respinge cererea de chemare în garanție și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI B și de recurentul chemat în garanție CORPUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR împotriva sentinței civile nr. 44/07.01.2009 pronunțată Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.31264/3/CA/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că respinge cererea de restituire a cotizațiilor pentru perioada 01.09.2005-01.09.2006
Respinge cererea de chemare în garanție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECǍTOR JUDECǍTOR
S - - - - -
Tribunalul București GREFIER
Secția a IX-a Contencios - -
Administrativ și Fiscal
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./17.04.2009
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Bîcu Vasile
