Anulare act administrativ fiscal. Sentința 876/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 876
Ședința publică din 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 17.02.2010.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității () și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută Deciziilor Colegiului nr. 179/30.05.2006 și nr. 1108/31.10.2006, ca fiind emise de un organism neconstituțional, și obligarea Statului Român la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei cauzate prin lezarea onoarei demnității și reputației sale ca urmare publicării pe site-ul a deciziilor menționate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 179/30.05.2006, Colegiul a decis că ar fi avut calitatea de agent al poliției comuniste, având gradul de locotenent major între anii 1987-1989 în cadrul B, că faptele incidente Legii nr. 187/1999 sunt semnalarea de către acesta, la Serviciul Pașapoarte, pentru luarea măsurilor preventive necesare, unei persoane cunoscute cu intenții de plecare definitivă din țară și urmărirea acestei persoane prin informator.
Reclamantul a menționat că aceste fapte au fost reiterate în Decizia nr. 1108/31.10.2006 Colegiului, pronunțată ca urmare contestației pe care a formulat-o împotriva Deciziei nr. 179/2006, prin care au fost reținute și fapte de recrutare a unei persoane cu posibilități de informare pentru depistarea celor care au relații suspecte cu cetățeni străini ori cunoscuți cu manifestări național-iredentiste sau sectante și un raport cu privire la nemulțumirile manifestate de un salariat al 6 Martie
Referindu-se la Legea nr. 187/1999, prin raportare la disp. art. 5 alin. 1 și art. 221alin. 4, reclamantul a afirmat că nu mai cerceta dacă persoana verificată desfășurat activitate de poliție politice, după cum nu se verifica dacă serviciile de informații vizate aveau ca obiectiv represiunea adversarilor regimului comunist sau dacă serveau siguranței naționale, iar în felul acesta legea a creat premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, fără vinovăție și fără existența unei fapte de încălcare a drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a susținut că, într-adevăr, a fost ofițer operativ în cadrul B, dar a avut alte sarcini de serviciu în sensul promovării intereselor Statului Român și ale cetățenilor săi, respectiv activități de contraspionaj, evidența și controlul pașapoartelor străinilor și contrainformațiilor economice, activități care nu aveau nimic în comun cu "poliția politică", cu instaurarea și menținerea puterii totalitar-comuniste ori cu îngrădirea sau suprimarea drepturilor fundamentale ale omului.
Prin urmare, în lumina noilor prevederi ale OUG nr. 24/2008, nu se poate reține că, prin activitățile desfășurate în perioada comunistă, ar fi avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securității.
Reclamantul a adăugat că, în mod corect, prin Decizia Curții Constituționale nr. 51/2008 s- stabilit neconstituționalitatea Legii nr. 187/1999 în integralitatea ei, că reglementarea deconspirării poliției comuniste și accesului la informații privind activitatea acesteia prin intermediul unei jurisdicții extraordinare a adus prejudiciu demnității și integrității persoanelor nevinovate, supuse verificării pentru simpla împrejurare că se încadrează în categoriile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 187/1999, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 3 și art. 22 alin. 1 din Constituție.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, OUG nr. 24/2008 și Hotărârea nr. 2/2008 .
Prin întâmpinarea formulată la data de 26.11.2009, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocat excepția inadmisibili8tății acțiunii în contencios administrativ față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, arătând că, în materia contenciosului administrativ, Statul Român nu poate sta în judecată decât în condițiile prevăzute de acte normative speciale, și prin autoritățile publice despre care se prevede în mod expres că reprezintă Statul Român în aceste litigii, astfel că, faptul că reclamantul dorește să se judece în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu este de natură să conducă la admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contencios administrativ, față de acest pârât.
De asemenea, pârâtul invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român, susținând că, în cauză, raporturile juridice nu s-au creat între reclamant și Ministerul Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului Român, conform art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, că Ministerul Finanțelor Publice nu emis niciun act a cărui anulare să se solicite, pentru ca acesta să poată sta în prezentul litigiu.
În situația în care se va trece peste aceste excepții, pârâtul invocat prematuritatea pct. 3 al acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere disp. art. 7 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 12 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și disp. art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pârâtul, deși a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia, la solicitarea instanței, pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus înscrisuri privitoare la data comunicării către reclamant deciziilor contestate.
În ședința publică din data de 11.02.2010, Curtea pus în discuția părților, din oficiu, excepția tardivității și excepția inadmisibilității acțiunii, invocarea acestei ultime excepții fiind determinată de faptul că, în prezentarea punctului de vedere asupra excepției tardivității, reclamantul învederat instanței împrejurare nouă, în sensul că Deciziile Colegiului nr. 179/30.05.2006 și nr. 1108/31.10.2006 au fost atacate în instanță, acțiunea fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 2/F/23.04.2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, definitivă și irevocabilă.
În aceste condiții, excepția tardivității formulării acțiunii, pentru nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 16 din Legea nr. 187/ 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste (act normativ în vigoare la data emiterii deciziilor contestate) nu mai poate fi primită, demersul judiciar al reclamantului impunându-se a fi analizat din perspectiva admisibilității acestuia.
Punctul de plecare în această analiză este reprezentat de calificarea contestației formulate conform art. 16 alin. 1 din lege și soluționate de curtea de apel prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Astfel, acest mijloc procedural are natura juridică unei căi de atac, iar dreptul de a exercita cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui.
În speță, se constată că, reclamantul uzat de calea contestației, în condițiile și termenele reglementate de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/1999, astfel că acțiunea promovată de acesta, este inadmisibilă, fiind lipsită de relevanță distincția realizată între nulitatea absolută și relativă, întrucât scopul final urmărit este același în ambele acțiuni.
Invocarea Deciziei nr. 51 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat neconstituționalitatea Legii nr. 187/1999, nu poate conduce la o altă concluzie, întrucât deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României și au putere numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. 3 din Constituție.
Efectul"ex nunc"al deciziilor Curții Constituționale constituie o aplicare principiului neretroactivității legii noi, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept.
Pe cale de consecință, efectele deciziilor Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor.
De asemenea, prevederile noului act normativ, respectiv OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, nu justifică admisibilitatea acțiunii promovate de reclamant, întrucât ele se aplică tuturor situațiilor juridice născute, modificate sau stinse după intrarea lor în vigoare, precum și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere, la data intrării lor în vigoare.
Or, la momentul intrării în vigoare noului act normativ, situația juridică privitoare la calitatea reclamantului de fost agent al poliției politice comuniste, în sensul dispozițiilor Legii nr. 187/1999, era definitiv soluționată, prin Sentința civilă nr. 2/F/23.04.2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă.
Dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 33 și art. 34 din OUG nr. 24/2008, la care reprezentantul a făcut trimitere în susținerea admisibilității prezentei acțiuni, nu sunt incidente în cauză, întrucât ele vizează verificările aflate în curs la. precum și cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acestui act normativ.
În concluzie, pentru considerentele evidențiate, Curtea va dispune respingerea excepției tardivității, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității acțiunii, invocată din oficiu.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, prin avocat " ", cu sediul în B, Calea nr. 1,. 40,. D,. 18, județul B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în B,--57, sector 3, și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 5ex.
24.03.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
