Anulare act administrativ fiscal. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 949
Ședința publică de la 03 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
La ordine fiind soluționare recursului declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, F,- împotriva sentinței civile nr. 312/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Casa de Asigurări de Sănătate V și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este motivat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamantul formulat Contestație împotriva Decizie nr.16 din 27.01.2009 emisă de Casa de Asigurări de sănătate prin care i s- aplicat sancțiunea disciplinară a mustrării scrise.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că s-a luat decizia sancționării sale pentru faptul că la data de 23.10.2008 ar fi părăsit fără bilet de voie instituția în intervalul 9,05- 9,15.
A contestat sancțiunea aplicată prin Decizia nr.232/2008 iar comisia de disciplină prin raportul întocmit propus anularea sancțiunii, fără efect însă din moment ce conducătorul instituției a menținut sancțiunea, că decizia nr.16/27.01.2009 este nelegală și lipsită de temeinicie, sancțiunea fiindu-i aplicată pentru o faptă care nu există.
A solicitat admiterea acțiunii și anularea deciziei nr.16/2009 și exonerarea sa de sancțiunea aplicată.
Prin sentința civilă nr. 312/2009 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea contestatorului, a anulat decizia emisă de autoritatea pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate V și a respins ca nefondată cererea de suspendare a aceluiași act.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:;
Reclamantul este funcționar public în cadrul CAS V, respectiv inspector clasa I, grad asistent, I în cadrul compartimentului contractare.
În exercitarea funcției sale, la data de 23.10.2008 se pretinde că la data de 23.10.2008 reclamantul ar fi părăsit instituția între orele 9,05-9,15 conform Registrului - al CAS
Pentru această faptă prin Decizia nr. 232/26.1.2008 reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă.
În termen legal reclamantul a contestat această Decizie la conducătorul unității, contestație înregistrată sub nr. P 4701/03.12.2008.
Prin Decizia nr.16 din 27.01.2009 se menține sancțiunea aplicată mustrării scrise pentru absență nemotivată de la serviciu.
În concret, sancțiunea mustrării scrise a fost luată față de reclamant pentru " absență nemotivată de la serviciu " absență care în esență a constat în lipsa sa din incinta instituției angajatoare în intervalul orar 9,05-9,15 din data de 23.10.2008.
Legea nr.188 /1999 privind statutul funcționarului public definește la art.77 aliniat 2 abaterea disciplinară ca fiind încălcarea cu vinovăție îndatoririlor corespunzătoare funcției, una dintre variantele acceptate fiind cea a absențelor nemotivate de la serviciu.
S-a considerat că, în concret, nu se poate reține în sarcina reclamantului că ar fi săvârșit cu intenție o abatere disciplinară în forma absențelor nemotivate de la serviciu cât timp acesta nu a lipsit nemotivat de la serviciu.
Lipsa sa din cadrul instituției în intervalul orar 9,05-9,15 deci pentru 10 minute nu poate fi catalogată ca fiind absență nemotivată de la serviciu care să justifice aplicarea vreunei sancțiuni disciplinare.
În fața instanței de judecată reclamantul arătat faptul că în intervalul de timp relevat nu făcut altceva decât să-și conducă mama la plecarea din instituție, după rezolvarea problemei pentru care venise la CAS
Cum lipsa 10 minute nu poate fi considerată absență nemotivată de la serviciu Tribunalul apreciază că în mod greșit a fost sancționat reclamantul cu mustrare scrisă, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.18 din Legea nr.554/2004 legea contenciosului administrativ urmează să admită acțiunea și să dispună anularea Deciziei nr.16/27.01.2009 cu consecința exonerării reclamantului de sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ Decizia nr.16/2009 Tribunalul a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată.
Prin Decizia contestată s- menținut în sarcina reclamantului sancțiunea mustrării scrise, sancțiune care s-a executat în data de 28.01.2009 conform art.1 din Decizia nr.16/2009.
Cum Decizia contestată a fost executată Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de suspendare a executării unui act deja executat, motiv pentru care a respins cererea de suspendare pentru care nu sunt întrunit cerințele legale prevăzute de art.15 din Legeanr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta, criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului autoritatea pârâtă a arătat că potrivit art. 77 alin. 2 din. 188/19999 constituie abatere disciplinară absențele nemotivate de la serviciu și că în conformitate cu disp. art. 22 și 29 din Regulamentul de ordine interioară ieșirea din incintă în timpul programului de lucru, fără încuviințarea scrisă este abatere disciplinară.
A mai arătat recurenta că intimatul nu este la prima abatere, la data de 19.09.2008 acesta întârziind la serviciu, fapt pentru care a fost plătit mai puțin cu o oră.
În drept, recurenta a indicat disp. art. 304 pct. 8 și 9.proc.civ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de pârâtă, dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu de către instanță, Curtea apreciază că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Fapta reținută în sarcina contestatorului de către recurentă este aceea de a fi părăsit incinta unității pentru un interval de 10 minute între orele 905- 915fără a avea un bilet de voie semnat de șeful ierarhic superior.
Se apreciază de către instanță că pentru a se putea reține săvârșirea unei abateri disciplinare trebuie să existe vinovăție și o minimă atingere adusă relațiilor de muncă.
Ori, prin lipsa a 10 minute interval de timp în care contestatorul a ieșit din unitate pentru a-și conduce mama nu există acea minimă atingere necesară.
De altfel se apreciază de către instanță că într-o unitate trebuie avute în vedere atât disciplina la locul de muncă, cât și rentabilitatea muncii și că pentru obținerea unei aprobări scrise, din partea sefului ierarhic, pentru părăsirea incintei pentru 10 minute probabil că ar fi fost necesar mult mai mult timp.
Față de aceste considerente, apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, văzând și disp. art 312.proc.civ. urmează a se respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, F,- împotriva sentinței civile nr. 312/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 11.11.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
