Anulare act administrativ fiscal. Decizia 954/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia numărul 954
Ședința publică de la 03 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în G,-, împotriva sentinței nr.699/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: recurentul și reprezentantul intimatei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la Tribunalul Galați, secția comerciala si de contencios administrative, sub nr- petentul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea deciziei nr. 95/20 august emisa de DGFP G si exonerarea de la plata sumei de 885 lei.
In motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței ca la data de 25 06 2008 parata i-a comunicat o decizie referitoare la obligațiile de plata, pe care a constat-o, contestația sa fiind înregistrata sub nr. 67300 din 24 iulie 2008.
Precizează reclamantul ca parata a soluționat contestația sa prin emiterea deciziei nr. 95/20 august 2008, cărei anulare o solicita in prezenta cauza.
Reclamantul a invocat excepția prescripției debitelor din cuprinsul deciziei nr. 95/20 august 2008, cu motivarea ca majorările sunt accesorii debitelor.
Prin sentința civilă nr. 699/14.05.2009 Tribunalul Galația respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin actul administrativ contestat, organele fiscale au reținut in mod corect ca actele contestate de reclamant reprezintă accesorii calculate la debite ce datează din anii 2001 si 2002, prin adresa nr. 21668 din 13 iulie 2005, reclamantul a solicitat tabelul desfășurător pentru ambele obligații scadente in vederea achitării lor, parata eliberând certificatul fiscal nr. - din 22 ianuarie 2005.
In urma aceleiași solicitări, Administrația Finanțelor Publice Gac omunicat reclamantului adresa nr. 21668 din 8 august 2005, prin care a detaliat proveniența sumelor scadente ce trebuiau achitate de acesta.
de considerentele expuse și de dispozițiile legale menționate, Tribunalul a apreciat ca excepția prescrierii debitului invocata de reclamant este nefondata, cu consecința respingerii ei.
In ceea ce privește fondul cauzei reclamantul a precizat la ultimul termen de judecata, 14 mai 2005, ca nu are obligațiile regăsite in decizia a cărui anulare o solicita nici ca persoana fizica, nici ca persoana juridica.
Prin avizul de libera practica activitatea ca medic de familie era parte a unui contract-cadru public-privat u distinct, cum pretinde parata.
Analizând si coroborând susținerea reclamantului cu probele administrate in cauza, a constatat ca sumele ce au fost reținute de către organul fiscal in sarcina reclamantului reprezintă impozit pe venituri din profesii libere, accesorii calculate in mod legal la deciziile organului fiscal emise la datele de 8 ianuarie 2008 si 24 aprilie 2008, apărarea petentului referindu-se atât in ceea ce privește contestația depusa la intimate cat si la instanța de judecător in principal la survenirea sancțiunii prescrierii sumelor in discuție.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației formulate de el împotriva deciziei nr. 95/2008 emisă de autoritatea pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice.
În motivarea recursului a arătat că certificatul fiscal reținut ca fapt ce întrerupe prescripția nu poate echivala cu o recunoaștere sau o confirmare a intenției de achitare a debitelor, că a fost eliberat în scopul utilizării lui de OSIM:
A mai arătat că instanța a făcut confuzie între existența avizului de liberă practică și obligația fiscală a SC SRL G și că această societate este debitor așa cum rezultă și din declarația de mențiuni din data de 19.04.1999.
Legal citată intimat nu a formulat întâmpinare.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt reclamantul contestă obligația de plată constatată prin decizia comunicată lui la data de 25.06.2008 prin care i s-a adus la cunoștință obligația de plată accesorie de 171 lei, majorări de întârziere la debitul principal de 930 lei, impozit venit individualizat prin documentul nr. 49411/2001 și 714 lei majorări întârziere pentru impozit la debitul principal de 3882 lei individualizat prin documentul nr. 49411/2001.
Acesta a invocat prescripția obligațiilor fiscale.
Pârâta Gar espins excepția cu motivarea că se întrerupsese cursul prescripției prin depunerea de către pârâtă a adresei înregistrată sub nr. 21668/2007 prin care se solicita, în baza certificatului fiscal nr. -/2005 tabelul desfășurător pentru obligațiile scadente în vederea achitării lor.
Această motivare în mod eronat a fost înlăturată de către instanța de fond.
Într-adevăr disp. art. 133 lit. b din nr.OG 92/2003 stabilesc faptul că termenul de prescripție se întrerupe la data îndeplinirii de către debitor a uni act voluntar de plată ori recunoașterea în orice alt mod a datoriei.
Totuși pentru a se putea întrerupe prescripția ace "mod de recunoaștere a datoriei" trebuie să fie neechivoc ă se refere la suma recunoscută și să fie făcută în intenția de producere a efectelor juridice respectiv a obligațiilor scadente, individualizate într-un certificat fiscal chiar "în vederea achitării" nu echivalează cu o recunoaștere.
Pentru existența "recunoașterii" ar trebui ca debitorul să cunoască cu exactitate sumele și de unde provin acestea și cât de vechi sunt, ori prin solicitarea unui desfășurător este evident că debitorul nu cunoaște aceste aspecte.
Față de aceste considerente, văzând faptul că debitul principal era exigibil din anul 2001, că între timp nu a intervenit un caz de întrerupere a cursului prescripției, că termenul de prescripție pentru aceste sume este împlinit și că accesoriile urmează soarta principalului Curtea apreciază că prima instanță a soluționat cauza cu aplicarea greșită a legii.
Față de acestea urmează a se admite recursul și a se modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul domiciliat în G,-, împotriva sentinței nr.699/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamant.
Dispune anularea deciziei nr. 95/2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice G și exonerează pe reclamant de plata sumei de 885 lei reprezentând majorări de întârziere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./ 11.11.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
