Anulare act administrativ fiscal. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MURE
SECȚIA COMERCIAL, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 96/
Ședința public din 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judector
- Judector
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de Ro, Lzarea, J-, cu sediul ales în comuna Lzarea-, județul H, reprezent legal prin lichidator judiciar SPPI, practician în insolvenț cu sediul social și profesional în Târgu-M,-/A,.5, județul M, împotriva sentinței nr. 601/07.10.2008 a Tribunalului Mure ș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constat lipsa recurentei-reclamante Ro Lzarea, a lichidatorului judiciar al acesteia SPPI Târgu-M și a intimatei-pârâte Direcția General a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul asupra cauzei, constatându-se c recursul este declarat și motivat în termenul legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, intimata a depus întâmpinare, ambele prți solicitând judecarea cauzei și în lips, conform art.242 alin.2 Cod procedur civil.
În raport de actele și lucrrile dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civil nr. 601/07.10.2008, pronunțat de Tribunalul Mure ș, dos. nr-, s-a dispus respingerea cererii de repunere în termen formulat de reclamanta " -" și, în consecinț, a dispus respingerea ca nefondat a acțiunii formulat și precizat de reclamant în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în expozitivul hotrârii atacate, c reclamanta a solicitat instanței, prin acțiunea introductiv, anularea deciziei nr. 141/08.09.2006 și exonerarea de la plata obligațiilor fiscale.
Ulterior, și-a precizat acțiunea solicitând repunerea în termenul legal de formulare a contestației împotriva deciziei de impunere nr. 257/19.06.2006 și judecarea pe fond a contestației formulate împotriva acesteia.
În ce privește solicitarea de repunerea în termenul de formulare a contestației, relev prima instanț, reclamanta a invocat dispozițiile art. 103 alin. 1 și 2 Cod procedur civil, în sensul în care din motive de boal a fost în imposibilitate de a formula și a depune în termen legal contestația. În aceast direcție, instanța de fond relev c reclamanta a depus acte medicale în dovedirea acestei situații. Pe fondul cauzei, se arat mai departe în hotrârea atacat, reclamanta arat c organele de inspecție fiscal nu au luat în considerare aprrile sale în raport de împrejurarea c au fost încheiate cu alte societți comerciale contracte de custodie cu privire la anumite produse, în mod greșit aceste organe de control fiscal apreciind c reclamanta are lips la inventar.
Instanța de fond reține c prin decizia de impunere nr. 257/19.06.2006 reclamantei i s-a stabilit la plat, ctre bugetul de stat, obligații fiscale suplimentare în sum total de 246.541 lei, constând în impozit pe profit și TVA, precum și accesorii datorate pentru neplata la timp a acestei sume. Aceast decizie i-a fost comunicat reclamantei la data de 27.06.2006.
Contestația formulat de reclamant împotriva acestei decizii, se menționeaz în hotrârea atacat, a fost expediat prin poșt recomandat la data de 04.08.2006.
Decizia emis de pârât cu nr. 141/08.09.2006 a respins contestația reclamantei ca fiind formulat de o persoan lipsit de calitate procesual și nedepus la termen.
În ce privește excepția peremptorie a ieșirii din termenul de formulare a contestației, instanța de fond constat c soluția dat de organul administrativ fiscal este corect, reținând în acest sens dispozițiile art. 177 alin. 1 din OG92/2003 care prevede c în termen de 30 de zile contestația trebuie depus în condițiile prevzute de art. 101 Cod procedur civil.
În ce privește faptul c reclamanta nu a depus contestația în termenul procedural de 30 de zile, conform art. 177 alin. 1 OG92/2003, instanța de fond constat c reclamanta nu a respectat termenul de 15 zile prevzut de art. 103 Cod procedur civil, conform cruia acesta curge de la data încetrii împiedicrii privind depunerea contestației. Or, precizeaz prima instanț, reclamanta nu a solicitat nici repunerea în termen și nici nu a invocat faptul c ar fi depșit termenul de depunere a contestației din motive mai presus de voința sa.
Nu în ultimul rând, instanța de fond mai reține c actele depuse în justificarea întârzierii formulrii contestației nu justific aceast întârziere în condițiile în care actele medicale relev c pentru datele 21 și 26 iulie 2006 administratorul statutar s-a prezentat la medic, or, aceste date sunt ulterioare expirrii termenului de depunere a contestației. Mai mult, pe perioada controlului fiscal reclamanta a fost reprezentat de directorul acesteia, iar societatea mai are numit înc un administrator statutar.
Faț de aceast hotrâre a declarat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului s se dispun modificarea în tot a hotrârii atacate, iar în rejudecare s se dispun admiterea acțiunii formulate, anularea în parte a deciziei nr. 141/2006 emis de pârât, admiterea contestației împotriva deciziei de impunere 257/19.06.2006 și a raportului de inspecție fiscal, precum și obligarea intimatei la restituirea sumei de 244.092 lei. În motivare se arat c la data de 22.01.2007 reclamanta recurent și-a precizat, în fața instanței de fond, în sensul solicitrii repunerii în termenul legal de formulare a contestației conform art. 103 alin. 1 Cod procedur civil, justificând aceast cerere cu acte doveditoare. Totodat, recurenta pretinde c a completat contestația în termenul de 15 zile de la data la care a încetat motivul împiedicrii formulrii acestei contestații, întrucât solicitarea intimatei a avut loc la data de 16.08.2006, fiind primit de reclamanta recurent la data de 23.08.2006 iar îndeplinirea actului a avut loc la data de 07.09.2006.
Prin întâmpinarea depus intimata Mas olicitat instanței respingerea recursului formulat reiterând aprrile formulate în fața primei instanțe.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în temeiul principiului devolutiv prevzut de art. 304¹ Cod procedur civil, instanța de recurs reține urmtoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedur civil, instanța este datoare s se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedur și a celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cererii.
În cazul de faț, instanța de fond s-a circumscris corect acestor dispoziții imperative prin faptul c a luat în discuție excepția procedural privind decderea din termenul de a formula contestație împotriva deciziei de impunere nr. 257/19.06.2006.
În al doilea rând, același articol 137 alin. 1 Cod procedur civil, ținând cont, desigur, și de limitele recursului formulat, oblig, la rândul ei, ca și instanța de recurs s cerceteze în primul rând dac aceast excepție procedural a fost corect cercetat și soluționat de instanța de fond.
Așadar, cum corect a artat și prima instanț, legiuitorul a prevzut posibilitatea pentru neexercitarea în termenele defipte de lege ca în cazul în care partea dovedește c a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința ei (aliniatul 1 al art. 103 Cod procedur civil), caz în care în termen de 15 zile de la încetarea împiedicrii trebuie efectuat actul de procedur și, de asemenea, în același termen artate și motivele împiedicrii (aliniatul 2 al art. 103).
Sintetizând, instanța este datoare s verifice, în primul rând, dac termenul de 15 zile și condițiile pe care reclamanta trebuia s le aduc la îndeplinire au fost efectiv îndeplinite, dup care s verifice dac se verific într-adevr situația ce a dus la împiedicarea formulrii contestației de ctre recurenta reclamant.
În aceast ordine, instanța constat c decizia de impunere i-a fost comunicat la data de 27.06.2006 ( 34 dos- al Trib. M).
Într-adevr, potrivit art. 177 din OG92/2003 (în forma de la data emiterii deciziei de impunere și a formulrii contestației), contestația trebuia formulat în termen de 30 de zile, termen care se calculeaz pe zile libere în acord cu dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedur civil, ceea ce înseamn c ultima zi de depunere, chiar prin poșt, era data de 28.07.2006.
Or, contestația a fost depus la data de 04.08.2006, peste termenul de 30 de zile defipt de art. 177 din OG92/2003.
În aceste condiții, conform art. 103 alin. 2 Cod procedur civil, instanța constat c termenul de 15 zile prevzut de acest text de lege a fost îndeplinit. Îns, nu au fost îndeplinite de ctre reclamanta recurent condițiile prevzute de același text, adic ca în același termen de 15 zile de la încetarea împiedicrii, adic pân la data de 14.08.2006, s arate motivele ce au dus la împiedicarea de a depune în termen contestația.
Contrar acestor dispoziții imperative, recurenta reclamant de abia în fața instanței de fond, mult dup expirarea termenului de 15 zile prevzut de art. 103 alin. 2 Cod procedur civil, a indicat aceste motive (care, în acord cu instanța de fond, nici nu pot fi primite ca atare). În aceste condiții, instanța constat c soluția dat asupra acestei excepții peremptorii de ctre instanța de fond este una corect, astfel c orice alte discuții fie asupra acestor motive de împiedicare, fie chiar asupra fondului cauzei, sunt excluse.
Pe cale de consecinț, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat în cauz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de -, Lzarea, cu sediul ales în comuna Lzarea-, județul H, împotriva sentinței nr. 601/07.10.2008 a Tribunalului Mure
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, la 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judector, - | Judector, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./10.03.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
