Anulare act administrativ fiscal. Decizia 964/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 964/
Ședința publică din 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de -. - -, cu sediul în comuna, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1392/ 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat legal, cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței aflată la fila 4 dosarului și cu un timbru judiciar aflat și anulat la fila 3 dosarului.
În raport de actele existente la dosar instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 1392/25.06.2009 a Tribunalului Harghita, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Comuna și Consiliul local al com., s-a respins contestația formulată de reclamanta - - - în contradictoriu cu pârâții Comuna și Consiliul local al com., ca formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, și de asemenea s-a respins contestația reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a Județului H, reținându-se în considerentele hotărârii atacate următoarele:
Instanța de fond a fost sesizată cu soluționarea acțiunii reclamantei prin care aceasta a solicitat, ca urmare a precizării efectuate la solicitarea instanței, anularea în parte a Raportului Curții de Conturi a jud. H, referitor la finanțele publice locale pe anul 2006, cu privire la calculul impozitului pe clădire, despre care reclamanta susține că nu ar fi fost legal stabilit, precum și anularea somației nr. 760/21.02.2007, emisă de com., prin care s-a calculat impozitul pe clădiri. Petitul privind anularea somației nr. 760/2007 a fost disjuns astfel că instanța a rămas in vestită să soluționeze strict petitul privind anularea, în parte, a raportului Curții de Conturi, vizând stabilirea impozitului pe clădiri.
Excepția lipsei calității procesuale a celor doi pârâți, invocată din oficiu de instanță, a fost soluționată în sensul admiterii acesteia, întrucât acțiunea promovată de reclamantă nu putea fi formulată împotriva unor asemenea părți, care de altfel nu au fost emitentele actului atacat.
Aceasta întrucât modificărilor aduse Legii nr. 94/1992 prin Legea nr. 17/2008, a fost instituită o procedură specială de valorificare și reparare a eventualelor prejudicii constatate cu ocazia controalelor Curții de Conturi, respectiv organul de control comunică conducerii entității publice auditate, starea de fapt cuprinzând abaterile de la legalitate și regularitate, ce au determinat producerea unor prejudicii.
Pe de alt parte, actul atacat nu reprezintă un titlu de creanță și nici un act administrativ fiscal, ce ar putea fi con testat prin procedura reglementată de art. 205-218 Cod procedură fiscală; iar pe de altă parte, entitatea creditată nu a emis vreun act administrativ fiscal sau vreun titlu de creanță, atacabil în procedura de mai sus, astfel că prezenta acțiune este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, motivând în esență că deși s-a comunicat societății somația nr. 760/21.02.2007 privind obligațiile de plată a impozitului pe clădiri, nu a avut cunoștință de conținutul procesului verbal al Curții de Conturi, și că a luat cunoștință despre acesta doar în timpul soluționării prezentei cauze, motiv pentru care l-a și atacat.
Mai mult, instanța de fond nu a clarificat dacă procesul verbal încheiat de Curtea de Conturi reprezintă sau nu un act administrativ fiscal, și dacă acest proces verbal, care nu nominalizează în mod expres denumirea societății reclamante, poate sta la baza emiterii somației care constată aceste obligații de plată, potrivit somației comunicate acesteia.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la aspectul invocat prin cererea de recurs, referitor la natura juridică a raportului Curții de Conturi, a cărui anulare parțială s-a cerut, Curtea reține că, în acord cu instanța de fond, această chestiune trebuie interpretată prin prisma modificărilor suferite de Legea nr. 94/1992, aduse prin Legea nr. 17/2008, și care abrogă de fapt procedura anterioară a reparării prejudiciilor constatate cu ocazia controalelor Curții de Conturi, entitatea auditată fiind cea care are obligația legală să stabilească întinderea prejudiciului și să procedeze la recuperarea acestuia. Mai exact, constatările raportului Curții de Conturi urmează a fi valorificate de către entitatea auditată, prin stabilirea atât a prejudiciului, a modului de recuperare, cât și a persoanei vinovate de producerea acestui prejudiciu. În același sens, este nerelevantă în prezenta cauză, neindicarea, nominală, a denumirii societății reclamante, în condițiile în care, întrucât actul atacat nu are natura juridică a unui act administrativ fiscal, sau titlu de creanță, este cert că nici reclamanta nu are deschisă procedura contestației reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, împotriva acestui act.
În ceea ce privește necomunicarea raportului Curții de Conturi către reclamantă, această susținere este nefondată, întrucât în primul rând acesta nu poate fi comunicat acesteia, întrucât controlul nu viza activitatea acestei societăți, și în al doilea rând, controlul exercitat de Curtea de Conturi, este limitat strict la verificarea conturilor anuale de execuție bugetară și a bilanțurilor întocmite de primăriile localităților și consiliilor județene. Mai mult, actul ce materializează concluziile controlului, așa cum sunt consemnate în raport, este tocmai somația comunicată reclamantei, și care cuprinde obligațiile bugetare stabilite în sarcina acesteia de către Primăria com.. Legalitatea acestui din urmă act emis ca urmare a constatărilor Curții de Conturi, a și fost atacate de altfel de reclamantă, prin intermediul procedurii contestației reglementate de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală.
Pentru aceste considerente, întrucât nu au fost identificate și alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, și ca urmare a examinării acesteia din oficiu, Curtea urmează ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să resping ă recursul promovat în prezenta cauză și să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul -. - -, cu sediul în comuna, județul H, formulat împotriva sentinței civile nr. 1392/ 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 20 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
6 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
