Anulare act administrativ fiscal. Decizia 968/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR. 968/R-
Ședința publică din 17 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul, domiciliat în C,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 41/CA/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind PRIMĂRIA ORAȘULUI C, cu sediul în C, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 octombrie 2008, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 6 decembrie 2006, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.1413/3.11.2006, emisă de Primarul Orașului C, prin care a fost sancționat, în temeiul art.65 3 bis din Legea nr.188/1999, republicată și modificată, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
În motivarea contestației a susținut că prin dispoziția de mai sus a fost sancționat disciplinar reținându-se că a desfășurat activitatea de cenzor permanent la SC SA, în paralel cu activitatea de auditor intern, având statut de funcționar public la Primăria orașului C și în acest mod a încălcat dispozițiile legale referitoare la incompatibilități prevăzute de art.65 litera j din Legea nr.188/1999.
Tribunalul Argeș - Secția civilă - completul specializat contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.218/CA/19.03.2007 a respins acțiunea motivat pe lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Orașului C, chemată în judecată în calitate de pârâtă apreciind că trebuie să stea în proces emitentul actului contestat, Primarul orașului C, care nu a fost chemat în judecată.
Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.764/R/C/29.06.2007 a admis recursul și casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Ca să pronunțe această hotărâre, instanța de recurs a motivat că față de obiectul cu care a fost investită și conținutul cererii de chemare în judecată, instanța de fond trebuia să procedeze la stabilirea cadrului procesual, respectiv la calificarea raportului juridic dintre părți, ceea ce nu s-a realizat în cauză, încălcându-se dispozițiile art.129 Cod pr.civilă, care reglementează rolul activ al judecătorului.
Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât contestatorul, prin concluziile scrise formulate a adus precizări referitoare la persoana care are calitate procesuală pasivă, ca emitentă a actului a cărui anulare s-a cerut.
În consecință, s-a apreciat că instanța de fond a procedat nelegal la soluționarea cauzei pe excepție, fără evocarea fondului așa că judecarea acesteia trebuie reluată pentru a fi supuse dezbaterii părților, problemele de fond ridicate și toate ce se vor ivi pe parcursul soluționării litigiului.
Ulterior, aceeași instanță, prin sentința civilă nr.41/CA/7.02.2008 a respins acțiunea, reținând în esență pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că prin dispoziția analizată, contestatorul având funcția de auditor intern în cadrul Primăriei Orașului Caf ost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârșirea unei abateri disciplinare repetate.
Astfel, s-a făcut dovada că acesta a avut un comportament sfidător în relația cu conducerea instituției și cu colegii de serviciu față de care a încercat să -și impună în mod necorespunzător autoritatea, încălcând dispozițiile art.12 2 litera a din Legea nr.7/2004 privind Codul d e conduită al funcționarilor publici.
De asemenea, potrivit recunoașterii sale a desfășurat activitate de cenzor la o societate comercială, încălcând dispozițiile legale privitoare la incompatibilități pentru funcționarii publici prevăzute de art.65 litera j din Legea nr.188/1999.
Rezultă prin urmare, că sancționarea acestuia s-a făcut corect, cu respectarea legii, contestația formulată fiind neîntemeiată.
Contestatorul a declarat recurs împotriva sentinței menționate pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, după cum urmează:
Comisia de disciplină a fost alcătuită din persoane vizate de el în actul de control întocmit în exercitarea atribuțiilor de auditor intern, care nu și-au îndeplinit corespunzător obligațiile de serviciu așa că cercetarea disciplinară și raportul comisiei de disciplină sunt nule absolut.
Deosebit, din actele și lucrările dosarului rezultă că în realitate, primarul a menținut o stare conflictuală permanentă la nivelul instituției publice, situație față de care contestatorul și-a exercitat corect sarcina de a controla aceste aspecte și nu a săvârșit abaterea ce i s-a imputat.
Pe de altă parte, instanța a pronunțat o sentință nelegală pentru că a încălcat dispozițiile legale privind incompatibilitatea judecătorilor, cauza fiind soluționată de același complet de judecată care a judecat în aceeași zi un litigiu între aceleași părți, precum și un altul în care a constatat asupra evaluării activității lui, de către primar.
Și în fine, a susținut că sentința este nelegală pentru că legea nu prevede aplicarea unei sancțiuni disciplinare pentru că a desfășurat activitate de cenzor la o societate comercială fiind și auditor intern la Primăria Orașului
Analizând recursul din oficiu precum și prin prisma criticilor aduse sentinței, rezultă că este fondat în raport de considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Critica formulată de contestator în legătură cu alcătuirea comisiei de disciplină și nulitatea actelor întocmite de acest organism, în special raportul prin care a fost desăvârșită cercetarea prealabilă este nefondată.
Potrivit art.9 1 din HG nr.1210/2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare în cadrul autorităților administrației publice, în vigoare la data emiterii actului analizat, pot fi membrii în comisia de disciplină numai funcționari publici definitivi care au o probitate morală recunoscută.
2 al aceluiași articol, menționează situațiile de incompatibilitate, arătând că nu poate fi membru în această comisie, funcționarul public care:
a) este soț, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv, cu conducătorul autorității sau al instituției publice;
b) este membru al comisiei paritare;
c)a fost sancționat disciplinar - iar sancțiunea disciplinară nu a fost radiată, în condițiile legii.
Rezultă că, faptul evidențierii membrilor comisiei de disciplină în actul de control întocmit de contestator în exercițiul funcției sale, nu constituie motiv de incompatibilitate potrivit legii.
Susținerea din recurs în acest sens, denotând o necunoaștere a legii de către recurent.
Nici cea de-a doua critică nu este fondată așa cum a fost formulată, prin intermediul acesteia fiind incriminată activitatea primarului, față de care contestatorul și-ar fi îndeplinit corect sarcinile de control, deoarece nu face obiectul sesizării instanței.
Din acest punct de vedere, observând din oficiu sentința, rezultă însă că instanța greșit s-a referit la o abatere constând în manifestarea unui comportament necorespunzător în relațiile cu conducerea și colegii de către contestator, pentru că prin dispoziția cercetată nu i s-a imputat acest lucru, ca atare instanța a analizat ceva ce nu făcea obiectul actului contestat.
Așa fiind rezultă că sub acest aspect, sentința pronunțată este nelegală și netemeinică.
Este nefondată în continuare, critica potrivit căreia s-au judecat de același complet trei cauze între aceleași părți, deoarece potrivit art.26 și 27 Cod pr.civilă, care stabilesc expres și limitativ motivele de abținere și recuzare a judecătorilor, situația invocată nu se încadrează în nici unul dintre acestea.
De altfel, recurentul a făcut o simplă afirmație, cu caracter tendențios, defăimător pe care nu a întemeiat-o pe nici un text de lege.
Ultima critică adusă sentinței este parțial fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează, verificându-o din oficiu.
Potrivit art.35 2 din G nr.1201/2003, sub sancțiunea nulității, în actul administrativ prevăzut la 1 (actul administrativ de sancționare, în cauză dispoziția Primarului) se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină.
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.
În cauză, actul administrativ analizat este nul absolut pentru că în conținutul său nu au fost inserate cumulativ elementele enumerate prevăzute sub această sancțiune de lege.
Astfel, nu s-au arătat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator cu prilejul cercetării disciplinare prealabile (litera c) și temeiul legal al sancțiunii disciplinare (litera d), respectiv norma juridică ce interzice auditorului intern să exercite și activitatea de cenzor, temeiul juridic al acestei incompatibilități.
Sub acest aspect a făcut referire la art.71(1) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală care prevede inițiativa Primarului de a emite dispoziții cu caracter normativ individual și la dispozițiile art.35 din HG nr.1210/2003 referitoare la actul administrativ de sancționare, dispoziții care nu acoperă cerința în discuție.
Analizarea din oficiu a sentinței mai permite în fine aprecierea, că instanța rejudecând cauza după casarea cu trimitere nu s-a conformat dispoziției din recurs de a lega corect procesul cu părțile care au în mod legal calitate procesuală, respectiv cu pârâtul, citând în continuare Primăria ca și în primul ciclu procesual.
Ori sancționarea disciplinară este atributul activității de conducere, ca unul din mijloacele puse la îndemâna organelor de conducere în limitele și condițiile prevăzute de lege pentru a-și îndeplini atribuțiile de îndrumare, coordonare și organizare, în cauză, a instituției publice, conferite Primarului.
Ca atare, se impune ca instanța să pună în discuția părților dispozițiile Legii nr.215/2001 cu privire la atribuțiile Primarului și să aprecieze că se impune citarea acestuia în calitate de pârât.
Cum însă sentința nu a fost criticată sub acest aspect iar art.20 3 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 interzice casarea cu trimitere a doua oară, la aceeași instanță, pentru respectarea principiului celerității în soluționarea cauzei, care primează, instanța de control judiciar nu va mai aplica dispozițiile art.312 2.
Față de toate considerentele prezentate va admite deci recursul conform art.312 1 Cod pr.civilă și va modifica sentința iar pe fond va admite contestația și va anula dispoziția de sancționare nr.1413/3.11.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul, domiciliat în C,-, județul A, împotriva sentinței civile nr. 41/CA/07.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind PRIMĂRIA ORAȘULUI C, cu sediul în C, județul
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond admite contestația și anulează dispoziția Primarului nr.1413/3.11.2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4.ex/28.10.2008
Jud.fond;
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ioana Bătrînu
