Anulare act administrativ fiscal. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.98/
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu DR.- - - președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Angelica Ciobotaru
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de reclamanta "--- " cu sediul în G, nr. 185, -/2,. 43, Cod poștal -, Județ G, împotriva sentinței numărul 2093/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 31 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului în Contencios Administrativ Fiscal;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- din 11.04.2007 pe rolul Tribunalului Galați - Secția Comercială Maritimă și Fluvială și de Contencios Administrativ prin administrator - in temeiul disp. art. 22, art. 28 alin. 2 si art. 32 din Protocolul D privind definirea notiunii de produse originare si metodele de cooperare administrativa încheiat intre România si Turcia, si art. 115 din Ordonanța Guvernului nr. 92/1993, republicata si Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificata - a chemat în judecată civila pe pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE G si DIRECTIA REGIONALA VAMALA G ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 69/ 16.03.2007 ca netemeinică și nelegală.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate in cauza.
În motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a invocat excepția prescripției potrivit prevederilor art. 28 alin. 2 din Protocolul D (Ro-Turcia) în ceea ce privește păstrarea dovezii de origine si a documentelor probatorii, "exportatorul care întocmește o declarație pe factura va păstra cel puțin trei ani copia de pe aceasta declarație pe factura" precum si toate documentele necesare care dovedesc caracterul original al produselor în cauza.
În acest sens a precizat că factura cu nr. 00175trimisa spre verificare de către autoritatea vamala a fost emisa in data de 28 aprilie 2002.
În consecința, prevederile art.100 invocat de parata în motivarea soluției apreciază contestatoarea că nu sunt aplicabile în cazul de față deoarece, obligația păstrării declarației de origine pe factura si a documentelor probatorii este de trei ani de la emitere, adică pana in mai 2005, revine exportatorului, nu importatorului, caz in care nu poate răspunde pentru culpa exportatorului, căruia parata urma să constate că s-au cerut relații și s-au primit cu mult timp după expirarea termenului de trei ani respingerea contestației, făcând-o pe baza unui act ilegal, respectiv adresa nr. 7492 din 28 februarie 2007 care a stat la baza emiterii deciziei de regularizare.
Dar și în cazul în care autoritatea vamala ar fi contactat societatea exportatoare, acest lucru ar fi trebuit sa se petreacă pana în mai 2005 pentru ca numai așa s-ar fi putut verifica existenta documentelor în evidentele firmei, după aceasta data încetând obligativitatea păstrării lor conform prevederilor legale.
Reclamanta a solicitat instanței să ia act că s-a efectuat un control tardiv, după expirarea termenului de trei ani prevăzut în Protocolul D pe care pârâta l-a invocat la respingerea contestației.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a învederat instanței - in esența - următoarea situație de fapt:
În data de 11 iunie 2003 Biroul Vamal G, prin adresa 8254 solicitat controlul "a posteriori" a facturii in cauză, control inițiat prin sondaj si nu ca urmare a unor suspiciuni cu privire la autenticitatea declarației pe factura. Procedând nelegal în efectuarea controlului, respectiv transformându-l dintr-un control inițial de sondaj, în unul de suspiciune pârâta nu a analizat atent actele contestatoarei dând soluția pe interpretarea greșită făcută de organul vamal.
Autoritatea vamala, prin adresa nr. 02.1.0.06.00.49.1563-2-139 din 17 octombrie 2006 comunicat autorității vamale romane faptul ca nu au putut contacta firma exportatoare si drept urmare nu a putut confirma originea bunurilor.
In baza acestui răspuns, B, prin adresa nr. 58705 din 20 noiembrie 2006 conchis ca bunurile nu sunt de origine si ca urmare nu se poate acorda regim tarifar preferențial bunurilor în cauza fără respectarea prevederilor Protocolului
Gap reluat punctul de vedere al B, solicitând Biroului Vamal G, prin adresa nr. 24286 din 27 noiembrie 2006 sa ia masuri pentru recuperarea datoriei vamale considerând ca nu se poate acorda regimul tarifar preferențial, bunurile importate nefiind de origine.
Biroul Vamal Gaî ntocmit Decizia pentru regularizarea situației, ținând cont de adresele celor doua foruri superioare respectiv de adresa autorității turce care nu a putut contacta firma exportatoare si de adresa care a apreciat ca executorie o informare a vămii turcești.
Așadar parata a luat in considerare o informație data de Vama și de G, fără a analiza legalitatea facturii externe pe care la efectuarea importului au verificat-o atât Vama, cât si Vama si care poarta mențiunea reală "marfa de origine "
Dacă marfa nu era de origine cele două vămi ar fi sesizat atunci, în momentul efectuării importului și ar fi stabilit taxele legale.
Din cele expuse mai sus rezulta cu claritate că, reclamanta a lucrat in legalitate si ca cea care n-a respectat normele de drept interne și internaționale este pârâta care a luat de bune explicațiile organului vamal date după patru ani de la efectuarea importului și nu a luat în considerare textele din actele normative.
De remarcat este si faptul ca parata a soluționat contestația fără niciun fel de verificări n-a verificat nici legalitatea nici temeinicia actelor ce-au stat la baza emiterii Deciziei de regularizare.
Daca ar fi verificat aceste aspecte ar fi observat ca Biroul Vamal Gas olicitat verificarea declarației de origine pe factura in data de 11 iunie 2003 cu adresa nr. 8254 iar răspunsul autorității vamale turce a fost emis in data de 17 octombrie 2006 cu adresa 02.01.0.06.00.49.1563-2-139, adică după mai bine de trei ani de la solicitare si mai mult de patru ani de la emiterea declarației de origine pe factura. Răspunsul autorității turce a fost dat pur formal, fără nici un fel de verificare concretă, numai pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin tratat.
Parata n-a observat faptul ca verificarea s-a finalizat mult după expirarea termenelor obligatorii prevăzute de Protocolul D în ceea ce privește păstrarea dovezii de origine si a documentelor probatorii, răspunsul autorității turce fiind total irelevant si neputând conduce la retragerea preferințelor tarifare inițial acordate.
B avea obligația de a observa ca autoritatea nu a efectuat verificările solicitate într-un termen rezonabil si ca răspunsul dat de aceasta nu indica cu claritate daca documentele sunt autentice. Daca ar fi analizat numai termenul în care s-a efectuat verificarea (de peste trei ani) nu ar mai fi emis adresa prin care comunica G faptul ca bunurile nu beneficiază de tratament tarifar preferențial.
De altfel, în conformitate cu prevederile Protocolului D (România - Turcia), daca ar fi existat suspiciuni întemeiate iar in termenul de zece luni de la data cererii de control nu s-a primit nici un răspuns sau răspunsul nu a conținut date suficiente pentru determinarea autenticității documentului în cauza ori a originii reale a produsului, autoritatea vamala trebuia sa retragă preferințele inițial acordate. De asemenea, reclamanta a apreciat că în cazul de fata nu se poate vorbi de acest lucru de vreme ce controlul a fost inițiat prin sondaj si nu ca urmare a unor suspiciuni, reieșind cu claritate caracterul arbitrar al retragerii tratamentului tarifar preferențial de către
Pârâta a preluat răspunsul forului superior fără nici o analiza, considerând adresa nr. 7492 din 28 februarie 2007 emisă de drept lege.
Pârâta a motivat in drept decizia pe prevederile art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, apreciind ca acordarea regimului tarifar s-a făcut pe baza unor informații neexacte sau incomplete.
Aceasta apreciere preluată din decizia de regularizare fără nici-o analiză este în totală contradicție cu textele de lege invocate.
În fapt, retragerea regimului tarifar preferențial s-a făcut pe baza unor informații inexacte si incomplete, în adresa autorității turce menționându-se că societatea exportatoare nu a fost găsita si că nu poate confirma originea bunurilor. Autoritatea, in răspunsul sau, nu indică clar faptul ca bunurile nu sunt de origine însă, autoritatea vamală, conchide că, ca bunurile nu sunt de origine și, drept urmare, retrage preferințele acordate corect la momentul importului.
Pentru a-si motiva decizia pârâta DGFP Gam ai solicitat Ministerului Finanțelor Publice - Autoritatea Națională a Vămilor să-și exprime punctul de vedere cu privire la speța în cauza.
A apreciat reclamanta că punctul de vedere al nu are nici o legătura cu speța, acesta constând în parcurgerea unor texte de lege din care unele nici nu privesc situația de fapt iar altele vin in susținerea acțiunii formulate de contestatoare.
Cu toate acestea pârâta ia adresa drept act normativ si a emis Decizia nr. 69 / 2007 prin care a respins contestația reclamantei ca nefondata.
Pârâta DGFP G, în Decizia nr. 69 din 16 martie 2007 nu a analizat aspectele invocate de reclamanta, nu a motivat de ce verificarea s-a făcut după ce obligația legala a exportatorului, stabilita de Protocolul D, de a păstra cel puțin trei ani copia de pe aceasta a încetat și nu a observat că declarația pe factura precum si toate documentele necesare care dovedesc caracterul original al produselor în cauza au încetat.
Articolul 32 din Protocolul D referitor la definirea noțiunii de produse originare prevede ca verificarea ulterioara a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de cate ori autoritățile vamale ale tarii importatoare au suspiciuni întemeiate in legătura cu autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor in cauza sau cu îndeplinirea celorlalte condiții stipulate în protocol. În cazul în care existau suspiciuni întemeiate autoritatea vamala trebuia sa transmită autorității vamale turce orice documente sau informații obținute care sugerează ca informațiile furnizate ca dovezi ale originii sunt incorecte.
Verificarea este efectuata de autoritățile vamale ale țării exportatoare și in acest scop, acestea au dreptul sa ceara orice dovada si sa realizeze orice verificare a conturilor exportatorului.
De asemenea, art. 21 paragraful 3 din același Protocol prevede ca exportatorul trebuie sa prezinte, în orice moment, la solicitarea autorităților vamale ale țării exportatoare, toate documentele necesare care dovedesc caracterul originar al produselor în cauza.
Dispoziții legale susmenționate impun ca o verificare ulterioara să fie realizata în mod efectiv, iar rezultatul trebuie sa aibă la baza dovezi concrete, ori in cazul în speța nu a fost efectuata o verificare in concreto a dovezilor de origine, întrucât, conform răspunsului nr. 02.1.0.06.00.49.1563-2-139 din 17 octombrie 2006 primit de la autoritatea vamala si înregistrat la sub nr. 58705 din 31 octombrie 2006, firmele nu au putut fi contactate, deci documentele nu au putut fi verificate.
În consecință, pârâta și-a bazat soluția doar pe afirmațiile B din adresa nr. 58705 din 20 noiembrie 2006 înregistrata la sub nr. 24153 din 24 noiembrie 2006 ca bunurile nu sunt de origine si deci regimul tarifar preferențial nu poate fi acordat, cu toate ca in adresa administrației vamale turce nu exista o astfel de mențiune. Apreciază contestatoarea că pârâta a mers pe aprecierea autorității vamale române care a prezentat în adresă doar supoziții sau prezumții, fără a se efectua o verificare așa cum prevede legea.
Fața de cele invocate, reclamanta a apreciat că pârâta nu a efectuat nici o verificare a dovezilor de origine în concret a importului si nu a stabilit cu exactitate daca mărfurile sunt sau nu de origine, așa cum prevăd dispozițiile legale arătate mai sus pentru retragerea preferințelor tarifare inițial acordate si întocmirea Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 517 din 24 decembrie 2006.
Punctul de vedere al Baf ost preluat de către pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice G fără nici un fel de analiza, cu toate ca, fiind un organ de soluționare a contestației, ii revenea obligația legala de a lamuri aspectele puse in discuție si de a constata nelegalitatea măsurii luate de organul vamal.
Debitul stabilit în sarcina contestatoarei a fost calculat in mod eronat fără a se tine seama de prevederile legale in domeniu.
Pârâta, în decizia emisa, referindu-se la dobânzile si penalitățile de întârziere aferente drepturilor vamale de import invoca art. 115 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala: "pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plata, se datorează după acest termen dobânzi si penalități de întârziere". Pârâta nu a observat ca dobânzile si penalitățile de întârziere aferente drepturilor vamale de import au fost calculate de organul vamal de la data efectuării importului si nu de la data când acestea trebuiau sa devină scadente adică de la data întocmirii deciziei de regularizare.
În dovedirea cererii de chemare in judecata, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei actele despre care a făcut vorbire in cuprinsul acțiunii si a solicitat interogatoriul paratelor.
Reclamanta a mai depus concluzii scrise, pentru a fi avute in vedere la pronunțarea hotărârii.
Legal citata si reprezentata in instanța, parata Direcția Generala a Finanțelor Publice Gaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondata, motivând că art. 107 din Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001 dispune în sensul recuperării datoriei vamale în condițiile în care acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiat.
Acordarea regimului preferențial nu ar putea fi întemeiată în condițiile în care exportatorul nu exista, iar facturile în baza cărora a fost achiziționată marfa nu au fost depuse la nici un birou vamal din Turcia.
Parata nu a solicitat probe in apărarea sa.
De asemenea, a formulat întâmpinare și parata Direcția Regionala Vamala G, in numele si pentru Autoritatea Naționala a Vămilor, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Prin sentința nr.2093/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția Comercială Maritimă și Fluvială și de Contencios Administrativ Fiscal, s-a respins excepția prescripției invocată de reclamanta "--- " L cu sediul în G, ca nefondată.
A fost respinsă contestația formulată de contestatoarea "--- " L G în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Regională Vamală G ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Solicitarea pentru controlul vamal ulterior a facturilor emise de exportator în anii: 2001 și 2002 a fost efectuată în termen legal, ceea ce face ca excepția invocată de reclamantă să fie nefondată.
S-a mai avut în vedere că regimul vamal preferențial se acordă numai sub rezerva confirmării autenticității declarației ceea ce implica în mod obligatoriu accesul autorității competente la documentele contabile ale exportatorului.
Din adresa autorității vamale turce rezultă că reclamanta "--- " LGa achiziționat bunurile pentru care solicită regim vamal preferențial nu au fost prezentate la birourile vamale din Turcia.
Prin acceptarea facturii, reclamanta și-a asumat toate consecințele, ceea ce implica nu numai beneficii dar și responsabilitatea deplină pentru autenticitatea dovezii.
S-a mai reținut că cererea privind acordarea regimului vamal preferențial este neîntemeiată în condițiile în care exportatorul nu există, iar facturile în baza cărora a fost achiziționată marfa nu au fost depuse la nici un biroul vamal din Turcia.
Dobânzile și penalitățile de întârziere curg din momentul la care ia naștere datoria vamală potrivit art.223 din Legea nr.86/2006 modificată și art.115 Cod proc.fiscală.
Împotriva sentinței nr.2093/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de Contencios Administrativ Fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamanta "--- " L G, criticând sentința instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată de reclamantă.
Prin motivarea recursului s-a învederat de recurentă următoarele:
Societatea nu a omis dispozițiile protocolului D, ci autoritatea vamală a efectuat controlul după expirarea termenului de 3 ani în care exportatorul avea obligația să păstreze dovada de origine și documentele în baza cărora aceasta a fost emisă.
Cu privire la facturile externe acestea au fost verificate de autoritățile vamale competente la momentul importului și în baza lor s-a acordat liberul de vamă. Firmele exportatoare au existat la momentul exportului ( 2001, 2002) și că nu mai exista la momentul efectuării verificării (2006) - nu are importanță susține recurenta.
Mai consideră recurenta reclamantă că cele două decizii ale pârâtelor au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale.
Recursul este fondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu se constată următoarele:
Operațiunile de import au fost realizate de societatea reclamantă "--- " L G, în cursul anilor 2001 și 2002 autoritatea vamală Direcția regională Vamală Gas olicitat efectuarea controlului ulterior prin adresele nr.8254/11 iunie 2003 și 8369 din 13 iunie 2003.
În anii 2001-2002 - reclamanta-recurentă a importat diverse bunuri de original, societatea solicitând acordarea regimului vamal preferențial în baza declarației pe factură a exportatorului.
Prin adresa nr. 02.1. 0.06.--1-139 administrația vamală - în temeiul art. 32 alin.5 din Protocolul Dac omunicat Biroului Vamal G că societățile exportatoare a Textil Turizm, și. nu au putut fi găsite, facturile nu au fost prezentate la birourile vamale din Turcia, astfel încât originea bunurilor acoperite de aceste facturi nu a fost confirmată, urmare a invalidării caracterului de bunuri originare a mărfurilor importate de reclamantă a fost retras regimul tarifar preferențial și au fost întocmite Decizia de regularizare nr.542/30.12.2006.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă, numai în sensul greșitei interpretări a dispozițiilor legale referitoare la obligarea reclamantului la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, calculate la valoarea datoriei vamale.
Considerăm că aplicabile speței sunt disp.art.107 din nr.HG1114/2001, precum și art.114, 115 și art.120 din nr.OG92/2003 care prevăd că neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată, atrage după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Datoria vamală trebuie mai întâi constatată printr-un act care devine titlul executoriu în condițiile dreptului comun.
Aceasta înseamnă că prin punerea în executare a titlului, dacă debitorul nu achită datoria vamală la termenul scadent pot fi percepute dobânzi și penalități de întârziere, iar orice altă susținere nu poate fi primită în raport cu dispozițiile generale procedurale ce guvernează executarea dar, și de dispozițiile referitoare la obligațiile vamale.
Sancțiunea aplicabilă beneficiarului importului asupra bunului considerat inițial ca fiind de origine comunitară este aceea de a achita diferențele datoriei vamale, aceiași regulă nu mai funcționează în ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere, întrucât la aceasta se opune lipsa intenției de a se sustrage de la plata datoriilor vamale, când aceasta se constată, cum este speța de față, pentru un import supus regimului suspensiv de perfecționare activă.
Față de cele de mai sus în baza art.312 Cod proc.civilă, urmează a admite recursul reclamantei "--- "
Se va modifica sentința nr.2093/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantei și se vor menține obligațiile vamale suplimentare stabilite prin decizia nr.542/30.12.2006 a Gp ână la limita sumei de 654 lei reprezentând taxe vamale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta "--- " cu sediul în G, nr. 185, -/2,. 43, Cod poștal -, Județ G, împotriva sentinței numărul 2093/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr.2093/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în sensul că, admite în parte acțiunea reclamantei și în consecință,
Menține obligațiile vamale suplimentare stabilite prin decizia nr.542/30.12.2006 până la limita sumei de 654 lei taxe vamale.
I r vocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
- -
Red. IA/29.02.2008
Tehno SH/29.02.2008
ex.2
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Angelica Ciobotaru
