Anulare act administrativ fiscal. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 98
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâții OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în C,-, județul C și domiciliat în C,-, județul împotriva sentinței nr. 306 din data de 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a recursului formulat de reclamantul,domiciliat în C, str. 1 - 2. -.3,. 8, județul C împotriva aceleiași sentințe și a încheierii din data de 5.09.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatulINSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORP,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 ianuarie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C sub nr- reclamantul a solicitat in contradictoriu cu OPC C și directorul executiv al acestuia constatarea nulității absolute, după caz anularea in totalitate a deciziei nr. 12 din 27.04.2007 emisa de directorul executiv al OPC, prin care a fost sancționat cu destituirea din funcție si repunerea in situația anterioară in sensul reintegrării pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr. 21 /27.04.2007.
S-a solicitat de asemenea suspendarea deciziei 21/2007 până la soluționarea acțiunii, precum si obligarea pârâtelor la daune materiale si morale precum si cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul arata în esență că la data de 2.05.2007 i-a fost comunicata decizia nr. 21/2007 emisă de emisa de directorul executiv al OJPC prin care a fost sancționat cu destituire din funcția publică pe care o deținea in cadrul instituției.
Împotriva deciziei a formulat contestație, comunicându-i-se prin răspunsul înregistrat sub nr. 1076/10.05.2007 ca se menține decizia de sancționare atacată.
Reclamantul considera nulă decizia nr. 21/2007 întrucât nu au fost respectate disp. art.35 al.2 din HG 1210/2003 care precizează că actul administrativ trebuie sa cuprindă în mod obligatoriu si termenul in care sancțiunea disciplinara poate fi atacata.
Or, in decizia atacata s-a prevăzut ca termenul de contestare este de 30 de zile de la comunicare, insă termenul legal de formulare a acțiunii la instanța de contencios administrativ este de 6 luni.
-se un alt termen, pentru atacarea deciziei, reclamantul considera ca a fost dezinformat, astfel încât ar fi putut sa piardă in instanța din considerente procedurale.
Pe fondul cauzei reclamantul a arătat că cercetarea s-a făcut cu încălcarea principiilor prezumției de nevinovatei, a garantării dreptului la apărare, a contradictorialității si a proporționalității.
De asemenea, a mai arătat reclamantul ca faptele înscrise în decizie nu pot fi reținute ca abateri disciplinare neexistând nici un fel de dovezi in acest sens.
Fapta reținută la pct. 1 este tendențios si deformat descrisa,deoarece din actele dosarului,procesul verbal de contravenție nr 49/310/20.03.2007 rezulta ca s-au făcut mențiunile necesare în Registrul unic de control.
Astfel ca fapta retinuta ca abatere disciplinara nu exista si sancțiunea aplicata este lipsita de obiect.
Referitor la fapta de la pct. 2 nu este real ca a restricționat conducătorul auto al OJPC C sa-si îndeplinească atribuțiunile.
are in dotare doua autoturisme si un singur conducător auto, astfel ca unul din autoturisme este condus de către inspector si director.
Nu s-a comunicat in scris sau verbal interdicția conducerii autoturismului ci, dimpotrivă, s-a dat posibilitatea inspectorilor sa conducă acest autoturism.
Referitor la fapta de la pct. 3 din decizie, reclamantul arata ca a soluționat cele patru reclamații conform proceselor verbale, dar nu le-a răspuns in scris tuturor petiționarilor, întrucât potrivit fisei postului îi revine obligația de verificare si soluționare a reclamațiilor nu sa si transmită răspunsurile petiționarului.
Petiționarii au luat cunoștința verbal de modul de soluționare a reclamațiilor.
Referitor la fapta de la pct.4 reclamantul arata ca pe data de 19.02.2007 a avut delegație pentru a efectua un control in colaborare cu Primăria C, dar acesta nu a fost efectuat întrucât, deși s-a prezentat la primărie i s-a comunicat ca nu a fost solicitat un astfel de control.
In ziua respectiva a efectuat controale conform pr. verbale 57/313 si 58/313 si de asemenea, a efectuat un control si la SC D, numai ca pentru finalizarea procesului verbal avea nevoie de informații suplimentare, motiv pentru care definitivarea s-a făcut pe 22.02.2007.
Pentru fapta de la pct.5 se repeta situația de la pct. 4, in sensul că a avut delegație pentru si unde a efectuat controlul in echipă cu trei inspectori, întocmindu-se procese verbale de constatare nr. 22941 si 59313.
Referitor la fapta de l pct.6, reclamantul arata ca pe data de 26.02.2007 a avut delegație pentru " cercetare reclamații" fără nici un fel de alte precizări. In acea zi a cercetat reclamațiile de la SC si a efectuat control cu un alt inspector, conform procesului verbal de contravenție 64313/2007.
Referitor la aspectele reținute la pct. 7 reclamantul arata ca in ziua de 16.03.2007 a făcut echipa cu alți inspectori in localitățile si, ocazie cu care s-au întocmit proces verbale 13316 si 87313, activitate fiind finalizata cu întocmirea procesului verbal 47/314/20.03.2007.
Reclamantul apreciază ca decizia a fost data cu încălcarea disp. art.65 al.4 din Lg. 188/1999, întrucât la individualizarea sancțiunii disciplinare nu s-a avut in vedere ca faptele reținute în sarcina nu prezintă o gravitate deosebita, fiind numai activități curente, astfel ca nu exista nicio vinovăție si nu justifica destituirea din funcție.
De asemenea, faptele nu au produs nicio consecință.
Mai arata reclamantul ca in cei 15 ani ca inspector la OJPC C nu a primit nici-o sancțiune disciplinara.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. 21/2007, reclamantul arata că, îsi întemeiază aceasta cerere pe disp. art.15 din Lg. 554/2004, întrucât in cazul admiterii acțiunii prejudiciul suferit din lipsa desfășurării activității ar fi greu de recuperat.
De asemenea se mai precizează ca la emiterea actului administrativ dedus judecații au fost încălcate prevederi imperative, iar in timpul cercetării el a fost obstrucționat in exercitarea dreptului la apărare.
Reclamantul mai arata că solicita acordarea de daune materiale si morale precum si cheltuieli de judecata.
Prejudiciul moral este reprezentat de salariul indexat, majorat si nerealizat precum si celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat de la data demiterii si la reintegrarea efectivă.
Prejudiciul moral suferit îl estimează la 50.000 RON deoarece a terminat ca sef de promoție la absolvirea facultății, deși are pregătire profesionala de specialitate pentru postul pe care îl ocupă.
In orașul C a fost o persoană respectată, iar decizia de destituire din funcție a avut consecințe neplăcute de imaginea sa in familiei, colegilor si concetățenilor.
Prin întâmpinarea formulata OJPC solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiata si nefondată.
Astfel, referitor la capătul de cerere prin care reclamantul invoca nulitatea deciziei 21/2007, se arata ca în raport cu art.93 din Lg. 188/1999 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii. In cazul de nu exista o reglementare speciala cu privire la termenul de introducere a acțiunii in cazul contestării sancțiunii disciplinare aplicate unui funcționar public, iar rațiunea aplicării termenului de 30 de zile este justificata de celeritatea soluționării contestației.
Tocmai din aceste considerente termenul de 6 luni se aplică numai in situația sancțiunilor disciplinare care nu sunt urmate si de încetarea raporturilor de muncă.
Pe fondul cauzei, se solicita respingerea acțiunii întrucât Decizia nr. 21/2007 a fost emisă in baza Raportului Comisiei de disciplina nr. 2227/25.04.2007 prin care s-a constatat ca reclamantul a dovedit neglijenta repetată in rezolvarea lucrărilor si neîndeplinirea atribuțiunilor de serviciu prevăzute in fișa postului.
Pârâta OJPC arata ca fapta menționata la pct. 1 din decizie consta in aceea ca inspectorul nu a sancționat faptul că, in urma controlului efectuat pe data de 20.03.2007 la unul din magazinele aparținând SC SRL, a constatat ca deși exista doua puncte de lucru se utiliza un singur registru unic de control.
Cat privește fapta de la pct. 2 se arata ca in zilele de 13.03.2007-16.03.2007, reclamantul i-a restricționat conducătorului auto OJPC sa-si îndeplinească atribuțiunile de serviciu respectiv să conducă autoturismul instituției luându-i cheile de la mașină si spunându-i sa rămână in unitate.
Fapta de la pct. 3 consta in neîntocmirea in termenul de 30 de zile a răspunsurilor către consumatori privind modul de soluționare a reclamațiilor.
Fapta de la pct.4 consta in aceea ca pe data de 19.02.2007 inspectorul nu a întocmit nici un document de control deși avea delegație de control împreuna cu Primăria
Pct. 5 din decizie se refera la faptul că pe data de 20.02.2007 reclamantul nu a întocmit nici un document de control, desi i-a fost eliberata delegația de control nr. 78 pentru si SRL.
Si faptele menționate la pct. 6 si 7 constau in neîntocmirea unui document de control la datele de 26.02.2007 si 13.03.2007, deși avea delegație emise in acest sens.
Pentru abaterile săvârșite recurentul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcție.
Aplicarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea procedurii reglementate de HG 1210/2003.
Motivele invocate de reclamant prin cererea de chemare in judecata sunt neîntemeiate, faptele fiind cele constatate de Comisia de disciplină.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea deciziei nr. 21/2007 se solicita respingerea acesteia, întrucât decizia de destituire a fost pusă in executare începând cu data de 3.05.2007, data de la care reclamantul nu s-a mai prezentat la unitate, iar in carnetul de muncă a fost operata încetarea raportului de muncă.
Cât privește plata de daune morale si materiale, parata solicita respingerea acestora ca efect a respingerii primului capăt de cerere.
Legea contenciosului administrativ nu exonerează reclamantul de sarcina probei existente si întinderii prejudiciului material sau moral cauzat.
Din conținutul cererii de chemare in judecata nu rezulta in ce anume consta prejudiciul moral.
Prin întâmpinarea formulata de Directorul OJPC sunt preluate integral motivele din întâmpinarea paratei OJPC C, solicitându-se de asemenea respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea cel in cauza invoca in plus excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece intre el si reclamant nu a existat nici un fel de raporturi juridice, decizia de destituire fiind emisa de directorul OJPC C si nu de persoana fizica.
Prin încheierea de ședință din 5.09.2007 Tribunalul a respins ca neîntemeiata atât excepția nulității absolute a deciziei 21/2007 invocata de pârâți cat si cererea de suspendare a deciziei solicitata de reclamant prin cererea de chemare in judecata.
Prin încheierea din 30.01.2008 Tribunalul a scos dosarul de pe rol si la înaintat la Tribunalul Prahova ca urmare a faptului că Înalta Curte de Casație si Justiție Secția de Contencios Administrativ si Fiscal prin încheierea nr. 4762/6 dec. 2007 admis cererea de strămutare formulată de si a dispus strămutarea cauzei la aceasta instant.
Dosarul strămutat a fost înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr-.
Prin încheierea din 8.04.2008, Tribunalul Prahovaa dispus introducerea in cauza si a in calitate de parat întrucât prin HG 748/2007 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale pentru protecția consumatorilor s-a înființat Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor care include si OJPC
Prin sentința nr. 306 din data de 17 iunie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului; a admis în parte acțiunea formulata de reclamant; a anulat in parte Decizia nr.21/27.04.2007 emisă de directorul executiv al in sensul înlocuirii sancțiunii "destituirea din funcția publica" cu sancțiunea "diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului cu 20% pe o perioada de 3 luni "; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților C si la plata unor daune morale către reclamant; a admis in parte capătul cerere privind acordarea de daune materiale, si a obligat paratul Oficiul Pentru Protecția Consumatorilor C la plata către reclamant a unor daune materiale reprezentând salariul si alte drepturi salariale, de care reclamantul ar fi beneficiat, indexate cu rata inflației de la data demiterii din funcție si până la data reintegrării in funcția deținută anterior. A dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii Deciziei 21/27.04.2007. Paratul Oficiul pentru Protecția Consumatorilor C a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 3000 RON reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului, că aceasta este neîntemeiata întrucât potrivit disp. art.16 din Lg. 554/2004 cererile in justiție pot fi formulate si personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul contestat, daca se solicita plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că prin Decizia nr. 21/27.04.2007 emisa de directorul executiv al OJPC, reclamantul, funcționar public in cadrul OJPC Caf ost sancționat cu destituirea din funcția publică începând cu data de 3.05.2007, măsura fiind dispusă in baza Raportului Comisiei de disciplina nr. 2227/25.04.2007.
In sarcina reclamantului au fost reținute un număr de 7 abateri disciplinare după cum urmează:
1. La data de 20.03.2007 cu ocazia controlului efectuat la unele din magazinele aparținând SC din orașul, reclamantul, ca titular al acțiunii de control nu a sancționat societatea controlata pentru faptul că deși avea două puncte de lucru, deținea un singur registru unic de control cu toate ca art.5 al.2 din Lg. 257/2003 impun existenta unui registru pentru fiecare punct de lucru.
2. In zilele de 13.03. si 16.03.2007 inspectorul a interzis conducătorului auto al OJPC C să conducă autoturismul instituției, luându-i cheile de la mașina si spunându-i sa rămână in unitate întrucât el nu mai are loc împreuna cu ceilalți inspectori.
3. Inspectorul nu a întocmit in termen de 30 de zile prevăzut de Lg. 27/2002 răspunsul către un număr de 4 consumatori privind modul de soluționare al reclamațiilor cercetate.
4. La data de 19.02.2007 reclamantul nu a întocmit niciun document de control deși avea delegația de control nr. 74 privind efectuarea unei acțiuni cu Primăria
5. La data de 20.02.2007 reclamantul nu a întocmit niciun document de control deși avea delegația de control nr. 78.
6. La data de 26.02.2007 inspectorul nu a întocmit niciun document de control deși avea delegația de control nr. 92.
7. La data de 16.06.2007 nu a întocmit niciun document de control deși avea delegația de control 150.
Din documentația întocmită cu ocazia cercetării, cat si din Raportul Comisiei de disciplina nr. 2227/25.04.2007, tribunalul constata ca au fost respectate disp. HG 1210/2003 privind organizarea si funcționarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autorităților si instituțiilor publice, respectându-se principiile de nevinovatei,garantarea dreptului la apărare precum cel al contradictorialității.
Cât privește principiul proporționalității sancțiunii aplicate in raport de abaterile reținute in sarcina sa, tribunalul a constatat că sancțiunea aplicata, respectiv destituirea din funcția publică este prea in raport cu gradul de pericol social al faptelor, împrejurarea ca nu toate faptele constituie abateri disciplinare, gradul de vinovăție si consecințele abaterilor săvârșite, fiind diferite.
Astfel, in ceea ce privește fapta menționată la pct.1 din actul contestat, tribunalul constata ca intr-adevăr reclamantul a încălcat dispozițiile art.5 al.2 din Lg. 252/2003 privind registrul unic de control, întrucât deși a constatat cu ocazia controlului efectuat pe data de 20.03.2007 la SC din orasul ca exista un singur registru unic de control pentru cele doua puncte de lucru ale societății nu a aplicat sancțiunea prevăzuta de lege.
Faptul că inspectorul a făcut mențiuni despre control in Registrul unic de control al societății controlate nu înlătura obligația acestuia de a aplica amenda contravenționala pentru lipsa Registrului de control la celalalt punct de lucru al societății care nu deținea acest document si care fusese controlat.
Cat privește fapta reținută la pct. 2 din decizie, constând in împiedicarea conducătorului auto al OJPC C să conducă autoturismul instituției, luându-i cheile de la mașina si spunându-i sa româna in unitate întrucât el nu mai are loc împreuna cu ceilalți inspectori, tribunalul constata ca si aceasta fapta constituie abatere disciplinara întrucât cel in cauza nu avea acceptul conducătorului unității sa folosească acel autoturism atât timp cat acesta avea conducător auto.
Faptul că deplasarea in control o efectua mai mulți inspectori nu justifica împiedicarea conducătorului auto sa-si exercite atribuțiunile de serviciu atât timp cat numărul persoanelor transportate nu depășeau numărul de locuri ale autoturismului.
Cat priveste fapta retinuta la pct. 3 din decizie, tribunalul apreciaza ca reclamantul avea obligatia legala nu doar de a efectua controlul si a incheia pr. verbale de constatare ci, si pe aceea de a comunica petitionarilor in termen legal modul de solutionare a petitiilor adresate institutiei.
Tribunalul a constatat ca reclamantul nu a raspuns in termen de 30 de zile potrivit Lg. 27/2002 unui numar de 4 petitionari care sesizaseră diferite aspecte ce fusesera verificate de catre organul de control.
Referitor la faptele prevazute la pct. 4, 5 6 si 7 din Decizia de sanctionare, tribunalul a constatat ca faptele mentionate nu există.
Astfel, reclamantul a facut dovada ca pe data de 19.02.2007 nu a executat controlul in colaborare cu Primaria intrucat aceasta nu solicitase un astfel de control totusi in ziua respectiva a efectuat doua controale la SC si SC al SRL, asa cum rezulta din pr. verbale de contraventie 57/313 si 58/313.
La aceeasi dată a efectuat un control si la SC D, control finalizat prin pr. verbal din 22.02.2007.
Cat priveste data de 20.02.2007 din pr. verbale nr. 22/941 si 59/313 rezulta ca in ziua respectiva reclamantul a participat la un control efectuat la SC si .
De asemenea si pentru data de 26.02.2007 reclamantul face dovada cu pr. verbal de contraventie 64313 ca a efectuat un control la SC.
Cat priveste data de 16.03.2007 de asemenea a participat la un control in localitatile si, ocazie cu care s-au incheiat pr. verbale 13/316 si 87/313.
Tribunalul a retinut ca din cele 7 fapte mentionate in decizie doar trei pot fi retinute ca fiind abateri disciplinare si ale caror grad de pericol social nu este atat de ridicat incat sa impună luarea celei mai aspre masuri de sanctionare disciplinara, respectiv destituirea din functie a reclamantului.
In consecință, avand in vedere gradul redus de pericol social al faptelor, imprejurarile in care au fost savarsite, gradul de vinovatie si consecintele abaterilor precum si faptul că cel in cauza nu a mai fost sanctionat diciplinar, a dispus inlocuirea sanctiunii " destituirii din functia publica" cu sanctiunea " diminuarii a drepturilor salariale ale reclamantului cu 20% pe o perioada de 3 luni".
Cat priveste capatul de cerere referitor la obligarea paratilor la plata unor daune morale, acesta a fost găsit ca neintemeiat, intrucat nu se face dovada prejudiciului moral suferit, cu atat mai mult cu cat instanta urmeaza a admite in parte actiunea si a dispune inlocuirea sanctiunii aplicate cu alta mai putin.
Cat priveste capatul de cerere referitor la daunele materiale solicitate paratilor, tribunalul a constatat ca acesta este intemeiat in parte, in sensul că poate fi obligat la daune materiale doar paratul OJPC C, cu care reclamantul s-a aflat in raporturi juridice de muncă in calitate de functionar public.
Nu poate fi retinuta vinovatia paratului, intrucat acesta a semnat decizia de sanctionare in baza si la propunerea Comisiei de disciplină, neexistand vreo probă ca ar fi actionat cu rea credință.
De asemenea nu poate fi retinuta vinovatia INSPECTORATULUI REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR P deoarece, reclamantul a fost angajatul si de asemenea inspectoratul in cauza a fost infiintat ulterior emiterii actului contestat.
In consecință, tribunalul a admis in parte capatul de cerere privind acordarea de daune materiale, fiind obligat paratul OPC la plata catre reclamant a unor daune materiale reprezentand salariul si alte drepturi salariale, de care reclamantul ar fi beneficiat, indexate cu rata inflatiei de la data demiterii din functie si pana la data reintegrarii in functia detinută anterior.
Impotriva sentintei si a încheierii din data de 05.09.2008 a Tribunalului Calarași a declarat recurs reclamantul,invocand motive de nelegalitate si netemeinicie,solicitand modificarea în parte a sentintei si în tot a încheierii de sedinta,în sensul admiterii cererilor sale asa cum au fost formulate.
Împotriva sentintei pronuntata de instant de fond au declarat recurs si Oficiul Judetean pentru protectia consumatorilor C precum si paratul,prin care s-a solicitat modificarea în tot a acesteia sip e fond respingerea actiunii formulate de reclamant ca neintemeiata.
Cu privire la incheierea Tribunalului din data de 05.09.2008,reclamantul arata ca masurile luate prin aceasta sunt nelegale deoarece a fost data cu încalcarea dispozitiilor art 35 alin 2 din HG 1210/2003 -în vigoare la data emiterii deciziei si în raport cu care,sub sactiunea nulității absolute în actul administrative -în speta decizia de destiture - trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu -termenul în care sanctiunea disciplinara poate fi contestata.
În decizia de destituire,la art 4 s-a consemnat gresit ca decizia poate fi contestata la instant de contencios administrative în termen de 30 de zile,termenul legal în care decizia putea fi contestata este cel de 6 luni,situatie care atrage nulitatea absoluta a acesteia.
Respingerea exceptiei si motivarea acesteia de Tribunalul C,arata recurentul este o solutie gresita,ceea ce impune modificarea în tot a acesteia si pe fond constatarea nulității absolute a deciziei de destituire din functie nr 21/2007.
Recurentul critica incheierea din data de 05.09.2008 si pe aspectul respingerii gresita a cererii de suspendare a executarii Deciziei nr 21/27.04.2007.desi în cauza erau îndeplinite conditiile cerute de art 14 din legea 554/2004,masura ce are carater de protectie împotriva eventualelor abuzuri sau a execesului de putere pe care îl pot savârsi autoritatile în raport cu particularii.
Decizia de sanctionare,sustine recurentul este una vadit nelegala si punerea ei în executare îi aduce un prejudiciu efectiv prin lipsa veniturilor salariale.
Cu privire la sentinta pronuntata în cauza,reclamantul arata ca instant de fond a apreciat gresit ca a savarsit cele trei abateri disciplinare,care au condus la aprecierea unei vinovatii si aplicarea unei sanctiuni disciplinare cu retinerea a 20% din salariu pe o perioada de 3 luni.
În ce priveste fapta retinuta în sarcina sa la pct 1 din decizie, s-a constatat gresit vinovatia sa,întrucat la data efectuarii controlului nu a cunoscut faptul ca societatea controlata avea mai multe puncte de lucru si un singur registru de control,acest lucru reiesind la un alt control efectuat de directorul OJPC
Cu privirea la fapta de la pct 2 din decizie si retinuta ca abatere disciplinara de instant de fond,nu s-a indicat niciun temei legal care sa fie considerate ca abatere disciplinara.
Nici fapta retinuta ca abatere disciplinara si arata la pct 3 din decizie, vinovatia sa nu este reala,arata recurentul,întrucat a solutionat cu maximum de celeritate sesizarile cetatenilor,în favoarea acestora,raspunsurile fiind date telefonic sau verbal pentru cei care s-au prezentat la sediul institutiei.
Instanta de fond,mai arata recurentul nu arata în ce consta pericolul social,gradul de vinovatie si consecintele faptelor retinute în sarcina sa,desi potrivit probelor de la dosar acestea nu exista,în sensul ca nu sunt regelemntate de lege ca abateri disciplinare.
Recurentul critica solutia instantei si pe aspectul respingerii actiunii de paratul,care a declansat cercetarea disciplinara si aplicarea unei sanctiuni nelegale,de aceea sustine ca cererea privind acordarea daunelor morale si material este una întemeiata,solicitand a fi admisa asa cum a fost formulate.
Paratul,critica la randul sau sentinta instantei de fond,în sensul ca aceasta este lipsita de temei legal si data cu aplicarea gresita a legii.
Arata recurentul ca,instanta de fond a interpretata eronat raporturile juridice dintre el si reclamant,decizia nr 21/27.04.2007 a fost emisa de el în calitate de director al institutiei.Raporturile de munca are reclamantului sunt cu institutia si nu cu el ca persoana fizica,de aceea cererea de chemare în judecata împotriva sa este nefondata.
Oficiul Judetean pentru protectia consumatorilor C solicita la randul sau prin recursul declarat,modificarea în tot a sentintei sip e fond respingerea actiunii formulate de reclamant.
Astfel prin primul motiv,recurentul invoca nulitatea sentintei de fond invocand nerespectarea dispozitiilor art 261 alin 1 pct 5.Pr.Civ în sensul ca aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijina,cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.
. sanctiune aplicata prin decizia contestata,instant de fond,arata recurentaul, face o motivare confuza si superficial a hotararii adoptata.
Mai arata recurenta ca faptele retinute în sarcina reclamantului si vinovatia acestuia au fost suficient si concludent motivate,recurenta reluând descrierea si motivarea faptelor aratate în decizia de sanctionare si în întampinarea depusa la dosar.
Recureta mai sustine ca prin Solutia adoptata,instant de fond a acordat mai mult decat a cerut.Reclamantul a cerut anularea în totalitate a deciziei de sanctionare, ori instanta de fond a schimbat sanctiunea aplicata cu una mai usoara,fara sa fi cerut acest lucru.
Hotarârea instantei de fond,arata recurenta nu este motivate în drept si ca atare nu se poate stabili daca prin Solutia pronuntata s-a facut o aplicare corecta a dispozitiilor legale in materie.
Prin intimpinarea formulate de recurentul reclamant cu privire la recursul declarat de OJPC C,s-a invocate exceptia inadmisibilitatii acestuia,motivat de faptul ca aceasta institutie nu poate avea calitatea de recurent datorita lipsei capacitatii de exercitiu.
Curtea, analizând încheierea si sentința recurate de reclamant, prin prisma motivelor invocate de acesta, având in vedere probele administrate in cauza si dispozițiile legale in materie constata ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Criticile recurentului referitoare la încheierea din data de o5.09.2007 a Tribunalului C sunt nefondate.
Astfel,respingerea ca neîntemeiata a excepției de nulitate absoluta a deciziei de destituire este o măsura legala.
Potrivit art 68 din Legea 188/1999 in vigoare la data emiterii deciziei de destituire - funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea,după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.
Cum potrivit art 93 din legea 188/1999, dispozițiile acestui act normative se completează cu legislația muncii,respective art 268 alin 5 di Codul Muncii,mențiunea prevăzuta in art 4 din decizia de destituire este una legala,si ca atare recursul din acest punct este nefondat.
Nici critica cu privire la respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de destituire,pronunțată de Tribunalul C prin aceeași încheiere din 05.09.2007 nu este întemeiata.
Cererea de suspendare a fost întemeiata de reclamant pe dispozitiile art 14 din Legea 554/2004, invocând nelegalitatea deciziei de destituire si prejudiciul ce urmează a fi suportat daca măsura luata ar fi imediat pusa in executare.
Art 14 alin 1 din legea 554/2004 arata ca in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente,după sesizarea,in condițiile art 7, a autorității publice care a emis actul sau a autoritații ierarhic superioare,persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrative unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
In temeiul art 14 din Legea 554/2004,suspendarea executării unui act administrative,ca măsura vremelnica si provizorie se poate dispune numai in cazuri bine justificate precum si pentru prevenirea unei pagube iminente,ireparabile.
Cazul bine justificat nu poate fi insa argumentat, asa cum a procedat reclamantul, prin invocarea unor aspect ce țin de legalitatea actului administrativ întrucât aceasta vizează fondul actului,care se analizează numai in cadrul acțiunii in anulare.
Nici paguba iminenta nu se poate retine ca justificata, întrucât prin acțiunea cu care a investit instanța,reclamantul a solicitat si repararea prejudiciului suferit ca urmare a destituirii.
Or, asa cum a reținut si instanța de fond, in cazul in care acțiunea se constata a fi întemeiata, prejudiciul invocat de reclamant se acoperă,ca efect al admiterii acțiunii,respective prin obligarea paratei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit ca urmare a destituirii.
In ceea ce privește recursul declarat de reclamant cu privire la sentința pronunțata de Tribunalul Prahova asupra fondului cauzei si acesta este nefondat.
Recurentul reclamant critica sentința instanței de fond pe aspect de netemeinicie si respective nelegalizate,cu referire la încălcarea dispozițiilor art 77 alin 2 din /1999 care reglementează ce fapte constituie abateri disciplinare.
Din analiza actelor dosarului, rezulta ca instanța de fond a reținut corect inculcarea de către reclamant a unor îndatoriri de serviciu si anume cele reținute in sarcina sa la pct 1,2 si 3, care se încadrează in art 77 alin 2 lit b din legea 188/1999,si consta in neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor,fapte care le recunoaște in parte chiar recurentul( pct 3 din decizia de destituire ),fapte insa care nu sunt de natura a duce la destituirea din funcție.
Faptul invocate de recurent ca nu a avut cunoștința ca SC are mai multe puncte de lucru nu poate fi reținuta ca o circumstanța in favoarea sa, acesta având obligația potrivit atribuțiilor funcției deținute de a se documenta si de a obține toate informațiile necesare cu privire la societatea ce urma a fi verificata -informații ce se putea obține da la ORC. Neprocedand in acest fel reclamantul a dat dovada de neglijenta in ceea ce privește exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Cu privire la fapta de la pct 2, din decizia de destituire,modalitatea in care reclamantul a înțeles sa rezolve problema deplasării cu autoturismul instituției,prin îndepărtarea conducătorului auto,constituie o încălcare a atribuțiilor sale de serviciu.
Faptul ca aceasta hotărârea a fost luata de un grup de inspector nu înlătura cu nimic vinovatia reclamantului.
Ca atare din toate probele administrate,rezulta ca instant de fond a aplicat corect dispozițiile art 77 din Legea 188/1999 in sensul abaterilor disciplinare săvârșite de reclamant, dar care prin gradul de vinovatei si urmările acestora nu justifica aplicarea măsurii de destituire din funcție.
Nici critica referitoare la soluționarea cererii privind acordarea de daune morale nu este întemeiata.
Instanța de fond a apreciat corect ca atâta timp cat totuși reclamantul a savârsit unele abateri disciplinare care necesita aplicarea unei sancțiuni mai ușoara, daunele morale nu se justifica a fi acordate,mai ales ca nu dovedit in nici un fel prejudicial moral.
de toate considerentele reținute mai înainte rezulta ca in cauza nu sunt incidente dispozițiile art 304 pct 7 si 9.Pr.Civ invocate de recurent ca temei legal al recursului declarat, de aceea Curtea în raport cu art 312 alin 1.Pr.civ recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de OJPC C,Curtea analizând excepția inadmisibilității acestuia invocate de reclamant a constatat a fi întemeiata,recursul urmând a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente.
Prin HG 748/2007 s-a reglementat organizarea si funcționarea Autoritatii Naționale pentru Protecția Consumatorilor care prin art 7 arata ca autoritatea are in subordine 12 inspectorate regionale pentru protecția consumatorilor ca entități cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include oficiile județene pentru protecția consumatorilor și Oficiul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului B, ca entități fără personalitate juridică.
In aceasta situație,singura instituție in speța care are personalitate juridica,si respectiv capacitate de exercițiu pentru a putea sta ca parte in proces si a exercita calea de atac a recursului este Inspectoratul Regional pentru Protectia Consumatorilor P.
Aceasta situatie rezulta si din cap 7 al Regulamentului de organizare si funcționare a Pc are prevede ca are ca atribuii formularea de întimpinare, recurs,acțiuni introductive la instanța etc (fila 88 dosar )
Dealtfel sentința instanței de fond s-a pronunțat si in contradictoriu cu P,singura instituție care putea declara calea de atac a recursului.
Delegația data directorului OJPC C de către P (fila 34 dosar) prin care îl împuternicește de a reprezenta interesele instituției in cauza de, nu înlătura excepția inadmisibilității recursului, mai ales ca la data de 29.10.2008 când a fost emisa termenul de 15 zile de declarare si motivare a recursului prevăzute de art 301 si 303 alin 1 era depășit.
Ca atare, de considerentele de mai sus Curtea va respinge recursul declarat de OJPC C ca inadmisibil.
Nici recursul declarat de paratul nu este întemeiat.
Este adevărat ca decizia de destituire a fost semnata de către recurent in calitatea sa de director al OJPC C.Raporturile juridice din cauza de inclusiv cele de munca sunt intre reclamant si instituția care a emis decizia contestata.
Dar, recursul declarat de recurent este lipsit de interes deoarece prin sentința instanței de fond, in sarcina acestuia nu s-a stabilit nici o obligație de executat, acțiunea fiind respinsa de acesta.
Si in acest caz,Curtea in raport cu art 312 alin 1.Civ va respinge recursul paratului ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității recursului formulat de
Respinge ca inadmisibil recursul formulat deOFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții domiciliat în C,-, județul împotriva sentinței nr. 306 din data de 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și recursul formulat de reclamantul, domiciliat în C, str. 1 - 2. -.3,. 8, județul C împotriva aceleiași sentințe și a încheierii din data de 5.09.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatulINSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILORP,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
2 ex. 29.01.2009
Dosar fond - al Tribunalul Prahova
Judecător fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
