Anulare act administrativ fiscal. Decizia 980/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.980

Ședința publică din data de 9 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Tănăsică Elena

JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita

- G -

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta - Line SRL, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 407 din data de 31 martie 2008 dar și împotriva încheierilor de ședință din datele de 28 iunie 2007 și 15 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantele - - SRL, cu sediul în B,-, jud. B, B, cu sediul în B, str. -, jud. B, Instituția Prefectului județului B, cu sediul în B, str. -, nr. 48, jud. B și pârâta Primăria municipiului B, prin primar, cu sediul în B,-, jud. B.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 2 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în baza art.156 (2) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 9 septembrie 2008, adoptând următoarea soluție.

CURTEA

Asupra recursului de față reține următoarele:

Prin sentința nr. 407 pronunțată în data de 31 martie 2008, Tribunalul Buzăua respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta Line SRL B, în dosarul conex de contencios administrativ nr.3610/2006, privind prematuritatea, tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii formulate de reclamanta Instituția Prefectului - Județ B, a admis ca întemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - - SRL, precum și acțiunile conexe formulate de reclamantele S B și Instituția Prefectului - Județ B, în contradictor cu pârâtele - Line SRL și Primăria Municipiului B prin Primar, a anulat autorizația de construire nr.54 din 9.03.2006 emisă de pârâta Primăria Municipiului B prin primar pentru pârâta Line SRL B și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut referitor la excepțiile invocate de Line SRL în dosarul nr.3610/2006, privind prematuritatea, tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii în anularea autorizației de construire nr.54/2006, formulată de Instituția Prefectului Județul B, că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

A constatat că excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată, întrucât reclamanta, în aplicarea dispozițiilor art.26 din Legea nr.340/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.181/2006 aplicabilă în această formă la perioada de referință a îndeplinit procedura prealabilă, în sensul că a solicitat primăriei anularea actului administrativ respectiv, conform adresei nr.1528/1.11.2006; excepția tardivității acțiunii este de asemenea neîntemeiată, în raport de prevederile art.11 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004, întrucât termenul de 6 luni curge în acest cazul de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal și anume 2-4 august 2006, când s-a efectuat controlul la Primăria Municipiului B; nici excepția inadmisibilității acțiunii nu a considerat-o întemeiată, în condițiile în care urmare exercitării procedurii prealabile de către reclamantă, Primăria Municipiului B nu a revocat actul administrativ emis nelegal.

Pe fond, dând eficiență și prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, instanța a reținut că cele trei acțiuni conexe sunt întemeiate întrucât din probele administrate rezultă că autorizația de construire nr.54/2006 a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale în materie, atât pe parcursul procedurii de autorizare cât și prin emiterea propriu-zisă a autorizației.

Instanța a mai reținut că autorizația de construire era afectată de nelegalitate, întrucât a fost emisă în baza unui contract de concesiune, care din punct de vedere juridic își pierduse deja valabilitatea prin neîndeplinirea în termen a obligațiilor convenționale și legale ce îi reveneau concesionarului Line SRL. Astfel, prin art.12 teza finală raportat la art.5 alin.2 și la art.14 alin.2 din contractul de concesiune s-a instituit un pact comisoriu de gradul IV în temeiul căruia intervine "rezilierea de plin drept, fără punerea în întârziere și fără intervenția instanțelor judecătorești" ca urmare a neplății în termen a redevenței și respectiv, a garanției stabilite, iar din factura fiscală seria - nr.-/2004 și cele cinci chitanțe emise de Direcția Economică a Primăriei Municipiului B, depuse la (filele 191-194 vol.II dosar fond) s-a constatat că plata redevenței stabilită prin contract s-a făcut abia la data de 7.10.2004, deci la mai mult de 30 zile de întârziere, iar garanția a fost depusă la data de 11.10.2004, deși era scadentă după 90 de zile de la încheierea contractului.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art.36 din Legea nr.50/1991 în caz de neîndeplinire a obligației de solicitare a emiterii autorizației de construire și de începere a construcției în termen de cel mult un an de la data obținerii actului de concesionare a terenului, concesionarea își pierde valabilitatea, iar pârâta Line SRL a solicitat emiterea autorizației de construire abia la data de 3.03.2006, conform cererii înregistrate sub nr.3506/2006, iar până în acel momentul nedemarat nici o lucrare de amenajare a pasajului subteran, deși contractul de concesiune s-a încheiat încă de la data de 19.11.2003.

Ulterior, cu ignorarea prevederilor contractuale și legale expuse s-a încheiat actul adițional nr.12030/12.12.2005 la contractul de concesiune menționat, care își pierduse de plin drept valabilitatea, în sensul modificării obiectului (de la 214. concesionați inițial, la 401.) și prețului concesiunii.

-se de către Line SRL a diferenței de 187. până la 401. fără licitație, prin încredințare directă, s-au încălcat normele legale care reglementează regimul concesiunilor și condițiile în care pot fi concesionate bunurile aparținând domeniului privat al unităților administrativ teritoriale, astfel cum erau prevăzute la perioada de referință de art. 13 alin.1 și 3 din Legea nr.50/1991, dar și de prevederile Ordinului nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, precum și de art.10 și următorii din Legea nr.291/1998 privind regimul concesiunilor.

Instanța de fond a mai constatat că, în cadrul controlului efectuat de comisia instituită prin ordin al prefectului, în perioada 2-4 august 2006, asupra documentației ce a stat la baza autorizației de construire, s-au identificat două certificate de urbanism în original, ambele purtând același număr și aceeași dată de emitere, unul la Serviciul Acord Unic, Autorizare și Control Disciplină, iar altul la Serviciul Urbanism.

Între cele două exemplare originale existând mai multe diferențe: în exemplarul de la Serviciul Urbanism, pe lângă scrisul olograf de culoare neagră există adăugiri de culoare albastră "parter", respectiv "regim de înălțime parter", iar în exemplarul de la Serviciul Acord Unic, Autorizație și Control Disciplină, adăugirile scrise cu culoare albastră vizează mențiunile "parter + 1" și respectiv "regim de înălțime parter + 1", fiind tăiat cu o linie de culoare neagră "avizul Consiliului Județean", sub o semnătură indescifrabilă, iar în ambele exemplare originale au fost identificate ca fiind scrise cu culoare albastră următoarele mențiuni la pct.4 lit. e, rubrica "Documente de plată, taxe": contract de concesiune modificat prin act adițional înscris în, dovadă plăți garanție contract concesiune și trecere teren din domeniul public în domeniul privat.

Dar, reține tribunalul că certificatul de urbanism a fost emis la data de 31.03.2004, iar mențiunile adăugate privesc acte sau fapte ulterioare, din perioada octombrie 2004 - februarie 2006, în condițiile în care înscrierea în cartea funciară s-a realizat prin încheierile nr.3100 din 21.02.2006 și nr. 3402 din 24.02.2006, iar plata garanției s-a realizat parțial în luna octombrie 2004 și în final în luna februarie 2006, mai mult adăugirile și modificările respective s-au făcut fără menționarea persoanei și a semnăturii acesteia, după ce actul a fost semnat de persoanele abilitate și fără știința emitentului.

A mai menționat și faptul că în partea din dreapta sus a ambelor exemplare a certificatului de urbanism este menționată " nr.50/02.2004, poz.9", despre care se arată că stă la baza emiterii certificatului, precum și a tuturor actelor subsecvente, însă examinându-se cuprinsul acestei hotărâri depusă la ( fila 204 vol. II dosar fond), dar și cel al procesului verbal de ședință a consiliului local din 26.02.2004, se constată că nici ordinea de zi, nici măsurile dispuse și nici dezbaterile consemnate nu fac vreo referire la cererea Line SRL de eliberare a certificatului de urbanism, ceea ce este și firesc în condițiile în care cu adresa nr. 20319/3.02.2004 depuse la fila 175, i se comunicase respingerea cererii, restituindu-i-se totodată documentația.

În schimb se mai constată că în tabelul anexă la.nr.50/2004, nesemnat și neștampilat, este menționată emiterea certificatului de urbanism pentru Line SRL, cu mențiunea "regim de înălțime parter".

Instanța a reținut că față de neregularitățile constatate în legătură cu emiterea certificatului urbanism, nelegalitatea acestui document premergător emiterii autorizației de construire nr.54/2006 este evidentă.

Referitor la emiterea autorizației de construire în raport de prevederile Legii nr.50/1991 și ale Normelor metodologice cu privire la avize și acorduri, instanța de fond a reținut că în conformitate prevederilor art.27 alin.1 din Normele metodologice și art.6 alin.1 din Legea nr.50/1991, prin certificatul de urbanism se fac cunoscute solicitantului, pe lângă unele elemente și lista cuprinzând avizele și acordurile legale necesare în vederea autorizării, or datorită diferențelor existente la pct.4 lit.1. din certificatul de urbanism emis, referitoare la necesitatea avizului Consiliului Județean B, s-a creat o stare de echivoc în privința obligativității acestuia în procesul de autorizare, avându-se în vedere că nu au fost elucidate împrejurările în care a fost tăiat acest aviz din cuprinsul certificatului.

Astfel conform prevederilor art.7 alin.12 din Legea nr.50/1991, autorizațiile de construire se emit numai în baza unei documentații complete, iar potrivit art.41 alin.1 din Normele metodologice, structurilor specializate și persoanelor responsabile în materie le revine obligația de a verifica dacă documentația este completă.

Referitor la emiterea autorizației de construire în raport de prevederile art.26 din Regulamentul General de Urbanism din 27.06.1996, publicat în nt.856/2992, instanța a constatat că prin articolul invocat se dispune, în sensul că, autorizarea executării construcțiilor și amenajărilor de orice fel este permisă numai dacă se asigură accese pietonale, potrivit importanței destinației construcției, iar la alineatul 2 se precizează că accesele pietonale în sensul acestui articol pot fi: trotuare, străzi pietonale, piețe pietonale, etc. mai mult conform aceluiași articol " pietonale vor fi conformate astfel încât să permită circulația persoanelor cu handicap și care folosesc mijloace specifice de deplasare".

Potrivit ambelor expertize administrare la fond, dar și planșelor fotografice depuse la dosar, poziționarea pe trotuar a construcțiilor metalice ce fac obiectul autorizației de construire, ținând cont și de importanța arterei de circulație - drum european și a acceselor pietonale cu circulație continuă (trotuare) din zona adiacentă Catedralei -. încalcă prevederile legale invocate.

Așa cum a rezultat din lucrările menționate, circulația pietonală pe trotuarul rămas, peste accesul în pasaj, este în mod serios îngreunată, fiind aproape imposibil de realizat în condiții de siguranță în momentele de derulare a procesiunilor religioase ce au loc la Catedrala -.. De asemenea, pentru persoanele nevoite să circule în cărucior din cauza handicapului locomotor, precum și în cazul persoanelor care transportă copii în cărucior, deplasarea pe trotuarul îngust rămas lângă construcția respectivă este practic imposibilă.

Din probele administrate, a rezultat că pârâta Line SRL nu a fost preocupată de reabilitarea pasajului subteran, avându-se în vedere că timp de peste 4 ani, începând cu data de 19.11.2003 când a obținut concesionarea celor 214. aferenți pasajului și până în prezent nu a demarat lucrările respective, aspect invocat de reclamante și necontestat de pârâte, dimpotrivă, scopul urmărit de societatea pârâtă vizează realizarea supraterană a unor spații comerciale într-o zonă centrală a municipiului B, cu vad comercial, pe o arteră europeană ce face legătura între Muntenia și

Instanța de fond nu ar reținut nici apărările formulate în sensul că prin realizarea extinderii supraterane în sistem parter și etaj s-ar asigura o protecție mai bună în caz de inundații, deoarece: orice pasaj subteran prin însăși natura construcției se află sub cota de racordare la canalizare, iar o astfel de protecție era oricum asigurată prin soluția prevăzută în proiectul inițial și în caietul de sarcini - anexa 2 la HCL nr.202/2002 (constând într-o copertină sub formă de cupolă - pe structura metalică: fila 178 vol.II dosar fond).

Tribunalul a respins pentru motivele arătate anterior excepțiile invocate de pârâta Line SRL în dosarul conex nr. 3610/2006 privind prematuritatea, tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii formulate de Instituția Prefectului - județul B și a admis ca întemeiate acțiunea formulată de reclamanta. - SRL B, precum și acțiunile conexe formulate de reclamantele -. B și Instituția Prefectului - județ B în contradictor cu pârâtele Line SRL B și Primăria Municipiului B prin primar, dispunând în consecință anularea autorizației de construire nr.54 din 9.03.2006 emisă de pârâta Primăria Municipiului B prin Primar pentru pârâta Line SRL

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor de ședință din datele de 28 iunie 2007 și 15 octombrie 2007, toate pronunțate de Tribunalul Buzău, a formulat recurs pârâta - Line SRL B, criticându-le pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și a celor două încheieri, admiterea excepțiilor și respingerea cererilor conexe.

Prin motivele de recurs arată că în cele două încheieri de ședință, în care s- respins excepțiile invocate privitor la cererile conexe, instanța fondului nu a motivat soluțiile pronunțate, mai mult încheierea recurată din 15.10.2007 a fost semnată numai de unul dintre judecătorii care au alcătuit completul de judecată de la acea dată.

Astfel menționează că entința este nelegală, întrucât în mod greșit instanța a respins excepțiile privind prematuritatea,tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii în anularea autorizației nr.54/2006 formulată de Instituția Prefectului Județului B, ce format obiectul cererii conexe înregistrate sub nr. 3610/2006.

Recurentul mai susține că înscrisurile invocate în susținerea acestor excepții impuneau soluția admiterii acestora din urmă, motivând detailat fiecare excepție.

Față de excepția de rematuritate p. a cererii Prefectului, arată că ste adevărat că în sensul prev. art. 26 din Legea 340/2004 modificată și completată, conform OUG 179/2005 adoptată prin Legea 181/2006, Prefectul, în exercitare atribuțiilor cu privire la verificarea legalității actelor administrative ale Consiliului Județean, Președintelui Consiliului Județean, ale Consiliului Local sau a Primarului, cu cel puțin 10 zile înaintea introducerii acțiunii în contencios administrativ va solicita autorității care a emis actul, cu motivarea necesar reanalizarea actului socotit nelegal în vederea modificării sau după caz a revocării acestuia, dar n cauză Prefectul nu a demonstrat îndeplinirea acestei proceduri.

Astfel, greșit s-a reținut de către instanță că procedura prealabilă a fost îndeplinită conform adresei nr. 1528/01.11.2006 (fila 62 - dosar 3610/2006), întrucât ceastă adresă nu confirmă sub aspectul conținutului îndeplinirea acestei proceduri prealabile impusă de lege fiind o simplă adresă întocmită de Prefect cu nr.15828/01.11.2006 și nu rezultă dacă adresa în discuție a fost înregistrată emitentul autorizației, respectiv Primăria Municipiului B și la ce dată. Ulterior nu s-au administrat probe cu înscrisuri care să ateste înregistrare acestei adrese la organul emitent al autorizației.

Pe de altă parte, această adresă, dacă s-ar demonstra că ar fi fost înregistrată la emitentul autorizației, solicitarea nu este motivată cu motivare necesară în sensul dispozițiilor exprese ale textului sus-citat.

In al treilea rând, nu a fost respectat termenul de "cel puțin 10 zile înainte introducerii acțiunii în contencios administrativ", știut fiind faptul că potrivit art. 101 Cod proc. civ. termenele se socotesc pe zile libere.

Câtă vreme nu există dovada datei la care adresa 1528/01.11.2006 a fost înregistrată la Primăria Municipiului B, nu poate fi determinat termenul "de cel puțin 10 zile" ce se socotește anterior momentul introducerii cererii la instanță.

Susține că a doua excepție vizând tardivitatea cererii Prefectului, este întemeiată, întrucât ererea Prefectului a fost introdusă la instanță, peste termenul de 6 luni calculat de la data când a luat cunoștință de existența actului, ermenul ce se calculează de la data când Prefectul a luat cunoștință de existența actului, respectiv a autorizației 54/09.03.2006.

Arată că au făcut dovada cu înscrisuri că Prefectul a luat cunoștința de emiterea autorizației de construire la 14.04.2006 și nu abia la 02-04.08.2006, cum se susține și cum greșit a reținut instanța de fond.

Înscrisurile pe care le-au depus, respectiv cererea de chemare în judecată formulată de Prefect în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului B, înregistrată la ribunalul Buzău - Secția Comercială și Contencios Administrativ sub nr. 1146/14.04.2006 (fila 53) și cererea precizatoare conform adresei 4678/22.05.2006 (fila 55), confirmă faptul că încă de la 14.04.2006 Prefectul a cunoscut despre existența autorizației de construire întrucât în mod logic a cerut pe lângă anularea HCL 161/25.08.2005 și a acestei autorizații de construire emisă de Primăria Municipiului B prin Primar.

Precizează că și a treia excepție ce viza inadmisibilitatea cererii Prefectului este fondată, întrucât at fiind legalitatea HCL nr.161/15.08.2005, emiterea autorizației fiind o consecință a faptului producerii efectelor în sensul conținutului HCL.

Cum această hotărâre, ca și act administrativ, a intrat în circuitul civil și nu mai poate îi desființată sau retractată, în aceeași măsură pot fi puse în discuție și efectele autorizației de construire față de noi, dar și față de terți, aceasta, ca și act administrativ, intrând în circuitul civil, nefiind atacată în condițiile legii de Prefect.

Un alt motiv de recurs viza xcepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor și lipsei de interes, reclamantele nu au făcut dovada existenței drepturilor subiective încălcate de autoritatea administrativă prin emiterea autorizației în litigiu, iar instanța nu a examinat aceste două excepții prin prisma dispozițiilor exprese ale art. 1 (2) și art. 7 (3) din Legea 554/2004, acestea neputând fi decât terți ce pretind vătămarea unor drepturi proprii sau a unor interese legitime, actul administrativ a cărui anulare se solicită, având un caracter individual și ne-a fost eliberat numai solicitarea noastră în condițiile legii.

Interesul legitim al reclamantelor nu a fost demonstrat și instanța era obligată să-1 examineze prin prisma faptului că ambele reclamante sunt persoane juridice și în raport de acest aspect nu poate fi vorba decât de drepturi și interes care asigură realizarea obiectului lor de activitate sau a scopului pentru care au fost înființate.

În cuprinsul motivelor de recurs mai arată că sentința nr.407/31.03.2008 este nelegală, fiind dată cu încălcarea flagrant a dreptului la apărare, întrucât atât eclamantele prin cereri, cât și instanța din oficiu până la momentul închideri dezbaterilor, nu au pus în discuție aspecte legate de rezilierea de plin drept contractului de concesiune în considerarea căruia ne-a fost eliberată autorizația din construire.

Aspectele înserate în cuprinsul considerentelor (la pct. 2) conformă încălcarea dreptului la apărare pretins, dar și nelegalitatea soluției prin prisma prev.art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. motivele reținute de instanța de fond față de aceste aspecte fiind străine de natura pricinii.

Este adevărat că eliberarea autorizației de construire, a cărei anulare se solicită, s-a făcut în condițiile în care recurenta a dobândit drepturi prin contractul de concesiune 18557/19.11.2003, ce are la bază HCL 202/2002, procesul verbal de licitație din 06.11.2003 și cest contract de concesiune nu a constituit obiectul analizei instanței, potrivit cererilor de chemare în judecată conexe cu care a fost investită.

Susține că instanța, trebuia din oficiu, să pună în discuția părților aspectele legate de legalitatea contractului de concesiune.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că sentința atacată cuprinde motive contradictorii.

Certificatul de urbanism ce stă la baza emiterii autorizației de construire este legal, deși a format obiectul unor cercetări penale, atât rechizitoriul întocmit în raport de care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi funcționari publici, cât și ordonanța Parchetului prin care recurentul fost scos de sub urmărire penală și achitat, concluzionând în sensul legalității acestuia.

Actele referitor la care s-au desfășurat cercetările penale nu au legătură cu cauza, sunt accesorii și anterioare autorizației de construire, în sensul considerentelor încheierii Curții de Apel Ploiești din 25.04.2007 pronunțată în dosarul -, prin care s-a casat încheierea de suspendare a acestor cauze reunite și s-a dispus continuarea judecății.

Astfel, certificatul de urbanism a fost apreciat ca valid, situație ce a impus ulterior eliberarea autorizației de construire cu mențiunea P/, situație ce impune concluzia creării posibilității de construire a unei clădiri cu opțiune P sau.

Prin ultimul motiv de recurs se susține că entința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța motivând nelegalitatea autorizației prin încălcarea flagrantă a dispozițiilor pct.b4 din lista B-avize/acorduri a anexei 2 la Ordinul nr. 1430/2005, cu aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991 și rt. 4 din Ordinul MS.536/1997 pentru aprobarea normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației.

Expertiza tehnică efectuată de expert a concluzionat în sensul că edificarea celor două construcții până la stadiul la care lucrările au fost sistate s-a făcut cu respectarea certificatului de urbanism 400/31.03.2004, a tuturor avizelor eliberate, autorizației de construire 54/09.03.2006, HCL 202/31.10.2002, a.161/25.08.2005 în limita suprafețelor de teren concesionate potrivit contractului de concesiune 18557/2003 și a actului adițional la acest contract.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară și ținând seama de actele și lucrările dosarului avute în vedere de instanța de fond se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății cu o motivare amplă, pronunțând o sentință dreaptă.

Încheierile de ședință din data de 28 iunie 2007 și din data de 15octombrie 2007, sunt încheieri interlocutorii legale, în sensul respingerii excepțiilor invocate de pârâta recurentă.

Se poate observa că autorizația de construcție, obiect al acțiunii în anulare a fost comunicată ulterior Instituției Prefectului Județului B, în urma autosesizării acesteia, ca urmare a reacției negative a opiniei publice, precum și indignarea enoriașilor Parohiei -. de la, față de autorizarea și demararea construcției metalice în fața catedralei, termenul curgând de la luarea la cunoștință de către această instituție a autorizației respective, acțiunea fiind introdusă în termenul prev.de art.1 și urm. din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În acest sens, Instituția Prefectului a dispus efectuarea unor verificări ce au fost finalizate, inclusiv cu sesizarea organelor de urmărire penală împotriva unor funcționari publici ai Primăriei Municipiului B, implicați în procedura anterioară autorizării în emiterea actelor premergătoare ce au stat la baza eliberării acestor autorizații.

De asemenea, excepția autorității de lucru judecat invocată de recurenta pârâtă, la termenul din 1octombrie 2007, raportat la sentința nr.2133/23.10.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr.1146/2006, după punerea în discuție a părților și după analizarea acesteia, instanța de fond a procedat în mod legal, respingând-o, față de faptul că nu a fost întrunită condiția esențială a triplei identități, obiect, cauză și părți, în baza art.1201 cod civil raportat la art.163 pr.civilă.

Ca atare, excepțiile prematurității, tardivității și inadmisibilității cererii formulate împotriva reclamantei Instituția Prefectului B, la invocarea recurentei-pârâte au fost analizate în mod just și legal de către instanța de fond, reținând că Instituția Prefectului a îndeplinit procedura prealabilă administrativă, solicitând Primăriei Municipiului B prin adresa nr.1528/1.11.2006 anularea actului administrativ, respectiv a autorizației de construcție în cauză.

Se poate sesiza faptul că, totodată, ca urmare a refuzului autorității administrative de a revoca actul administrativ nelegal, Instituția Prefectului, înlăuntrul termenului de 6 luni pentru formularea acțiunii în contencios administrativ, a demarat o astfel de cerere, sens în care atât excepția tardivității, cât și a inadmisibilității cererii au fost respinse în mod legal de către instanța de fond.

Cu privire la nesemnarea încheierii de ședință din data de 15.10.2007, de către unul din judecătorii care au alcătuit completul de judecată de la acea dată, chiar dacă au fost încălcate dispozițiile art.147 Cod procedură civilă, recurenta pârâtă nu a dovedit că ar fi suferit vre-o vătămare sau prejudiciau, condiție cerută de art.105 alin.1 pr.civilă, pentru a opera sancțiunea nulității a actului îndeplinit cu nerespectarea formelor legale, nulitatea având caracter relativ.

În speță nu este vorba de o nulitate expresă, motiv pentru care se cere ca recurenta să dovedească producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată, iar încălcarea acestor norme legale ar fi trebuit invocată la următorul termen de judecată.

O altă critică vizează faptul că instanța de fond ar fi încălcat dreptul la apărare prin pronunțarea sentinței atacate, că reclamantele nu au pus în discuția părților aspectele legate de rezilierea de prim drept a contractului de concesiune în baza căruia a fost eliberată autorizația de construire pentru pârâta recurentă.

Se poate sesiza faptul că în precizările la acțiune -. B, la termenul de judecată din data de 23.10.2007 a invocat încetarea valabilității a contractului de concesiune nr.18557/2003, sub efectul unui pact comisoriu de gradul IV, pentru neplata la termen a redevenței și a garanției, dar și ca o consecință a incidenței prev.art.36 alin.2 din Legea nr.50/1991, rep. prin care se sancționează cu încetarea de drept a valabilității contractului de concesiune, în situația în care concesionarul nu-și îndeplinește obligația legală de a solicita emiterea autorizației de construire și de a începe construcția în termen de cel mult 1 an de la data obținerii actului de concesionare a terenului.

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă faptul că aceasta are caracter imperativ și nu este lăsată la latitudinea sau aprecierea părților, pierderea valabilității concesiunii operând prin efectul legii, la simpla întrunire a condițiilor din lege.

În aceste condiții, pârâta recurentă nu a înțeles să își exprime poziția în cursul judecății, așa încât prima instanță a apreciat în mod just și legal cauza sub acest aspect.

De asemenea sentința atacată are o motivare amplă și laborioasă și deci nu poate fi vorba că ar cuprinde motive contradictorii, așa cum susține în mod eronat recurenta, mai ales că în cauză au fost emise două certificate de urbanism în original în raport cu aceeași situație de urbanism, conținând diferențe și adăugiri în privința regimului de înălțime și a acordurilor sau a vizelor impuse, cu același număr și dată de emitere, unul identificat la Serviciul Acord Unic, Autorizare și Control Disciplină, iar celălalt la Serviciul Urbanism, așa cum a rezultat din cele consemnate în raportul final întocmit de comisia mixtă întocmită de Instituția Prefectului

Instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, cu aplicarea corectă a legii, în baza unor probe certe și concludente, inclusiv concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert.

În activitatea de judecată în nici un caz instanța nu este ținută de concluziile rapoartelor de expertiză tehnică de specialitate, fiind îndreptățită să cenzureze sau să valorifice concluziile expertului în raport cu celelalte probe administrate în speță, precum și cu prevederile legale incidente.

Recurenta ignoră concluziile expertizei care nu îi sunt favorabile, din care a rezultat cu certitudine faptul că acele construcții metalice ce fac obiectul autorizației de construire nr.54/2006, ținând cont de importanța arterei de circulație - Bulevardul - - și a acceselor pietonale cu circulație continuă din zona adiacentă Catedralei -. încalcă prevederile art.26 din Regulamentul General de Urbanism din 27 iunie 1996 publicată în Of. nr.856/27.11.2002. În acest sens autorizarea executării construcțiilor și a amenajărilor de orice fel este permisă, numai dacă se asigură accese pietonale, potrivit importanței destinației construcției, stabilind în mod imperativ faptul că se vor avea în vedere și exigențele impuse de circulația persoanelor cu handicap.

Prin obstrucționarea fluenței traficului pe trotuarul din zona pasajului pietonal au fost încălcate inclusiv recomandările și condițiile impuse prin Notificarea nr.63/2004, anexă la Avizul nr.3012/20.04.2004 al Inspectoratului de Protecția Mediului

Întrucât sentința este legală și temeinică și față de care nu există nici un motiv de casare sau modificare în sensul art.304 pct.1-9 cu aplicarea art.3041Cod procedură civilă, urmează a se constat netemeinicia recursului formulat de pârâtul - Line SRL, care va fi respins, în baza art.312 alin.1 pr.civilă.

Văzând că recursul a fost legal timbrat,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - Line SRL, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 407 din data de 31 martie 2008 dar și împotriva încheierilor de ședință din datele de 28 iunie 2007 și 15 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantele - - SRL, cu sediul în B,-, jud. B, B, cu sediul în B, str. -, jud. B, Instituția Prefectului județului B, cu sediul în B, str. -, nr. 48, jud. B și pârâta Primăria municipiului B, prin primar, cu sediul în B,-, jud. B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 septembrie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita

- - - - G -

Grefier

- -

Red. / - 2ex./30.09.2008

Dosar fond - - Tribunalul Buzău

Jud. fond;

Președinte:Tănăsică Elena
Judecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 980/2008. Curtea de Apel Ploiesti