Anulare act administrativ fiscal. Sentința 992/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 992/CA
Ședința publică de la 19.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamanta - - -, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâtul - MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, nr. 294, Corp A, sect.6, având ca obiect anulare act fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.11.2008, fiind consemnate în încheiere de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise la data de 3.12.2008, 5.12.2008, 12.12.2008, 19.12.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios fiscal de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 158/36/30.01.2008, reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea în parte a:
- raportului de inspecție, încheiat în data de 31.10.2007 de referenții de specialitate din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu, înregistrat sub nr. 18.000 din data de 1.11.2007, pentru suma de 1.731.131 lei, ca urmare a faptului că sumele care constituie baza de calcul și obligații la fondul de mediu, sunt stabilite în mod eronat,
- a deciziei de impunere emisă de către Administrația Fondului pentru Mediu sub nr. 18.001 din data de 1.11.2007, pentru suma de 1.731.131 lei, pentru aceleași considerente,
- Deciziei nr. 60/17.12.2007 emisă față de plângerea prealabilă formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 10 și 14 din Legea nr. 554/2004
A mai solicitat reclamanta să se dispună suspendarea executării actelor a căror anulare a solicitat, până la soluționarea acțiunii în anulare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat pe calea excepției, nelegalitatea procesului verbal de inspecție încheiat la data de 31.10.2007 de referenții de specialitate din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu, întrucât realizarea inspecției fiscale (cu toate etapele /actele inspecției, avize de inspecție, inspecția propriu-zisă, note de constatare intermediare, proces verbal, decizii de impunere) s-a făcut cu încălcarea normelor legale și a depășirii termenului maxim prevăzut de lege, cu peste 10 luni ( a început la data de 19.06.2006 și s-a terminat la 01.11.2007 ), astfel că procesul verbal de inspecție, actul final al inspecției și actele subsecvente acestuia sunt lovite de nulitate absolută.
Pe fond, reclamanta a arătat că organele de inspecție fiscală au stabilit în mod eronat baza de calcul și obligațiile la fondul de mediu. Organele de inspecție au interpretat în mod eronat modalitatea de stabilire a obligațiilor pentru mediu, față de tripla calitate a reclamantei de: colector de la persoane fizice, colector de la persoane juridice a unor deșeuri ce rezultă din dezmembrarea bunurilor proprii ale acestora cât și în calitatea de valorificatori prin cumpărarea de la persoane juridice care îi vând deșeuri cumpărate de ei de la terți, stabilind astfel ca bază de calcul pentru obligațiile de mediu, veniturile totale ale societății reclamante din activitatea de colectare și valorificare pentru întreaga perioadă și au determinat aceste obligații în mod absolut eronat, înmulțind aceasta baza de calcul stabilită cu 3% rezultând astfel o obligație, la rândul său eronată - de 9 ori mai mare decât cea la care în mod legal putea fi obligată.
Reclamanta mai arătat că a făcut dovada provenienței mărfurilor cu facturi fiscale de la persoanele juridice, altele decât cele care valorificau deșeuri rezultate din dezmembrarea bunurilor lor proprii, cât și împrejurarea că aceste persoane juridice au prezentat autorizații de colectare originale după care reclamanta a făcut copii și pe care le-a depus și la dosarul cauzei. Atât timp cât aceste persoane juridice și-au asumat calitatea de colectori, reclamanta consideră că este exonerată în mod categoric de plata obligațiilor de mediu pentru mărfurile livrate, această obligație revenindu-le în mod legal acestora și nicidecum valorificatorilor. În atare situație este irelevant că, în raport de societatea reclamantă, că autorizațiile pentru persoanele juridice au fost emise în mod legal sau cu încălcarea legii, ele operând în fața reclamantei ca declarații ale colectorilor, în sensul că aceștia au această calitate și, deci implicit și în legătură cu reținerea la sursă a obligațiilor de mediu și virarea lor pe destinațiile legale.
În aceste condiții, la data perfectării vânzării cumpărării și prezentarea autorizației, operează, la acel moment prezumția de dobândire licită a bunurilor vândute-cumpărate în condițiile de mai sus, ceea ce o exonerează concomitent pe reclamantă, deoarece operează și prezumția în legătură cu buna credință a reclamantei, care, pentru a invoca o obligație în sarcina sa, prezumția trebuie răsturnată, ceea ce organul de verificare nu a făcut.
Susține reclamanta că din datele contabile pe care le anexează, rezultă o obligație la fondul de mediu în sumă de 291.999 lei din care a achitat 57.536 lei, iar la data de 14.12.2007 a mai achitat 55.000 lei.
Consideră reclamanta că pârâtul, după constatarea nelegalității autorizațiilor furnizorilor trebuia să se îndrepte împotriva acestora, pentru reținerea obligațiilor și săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals și nu să dispună, prin actele nelegale contestate, că plata este în sarcina reclamantei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1,4 din Legea nr. 554/2004, art. 205-207 coroborate cu dispozițiile art. 41-45, 214, 110. pr. fiscală.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actelor contestate iar în ceea ce privește excepția de nelegalitate a raportului de inspecție fiscală și a celorlalte acte administrative atacate, pârâtul o consideră inadmisibilă, nefiind incidente dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004.
Consideră că reclamanta a solicitat în mod neîntemeiat admiterea excepției de nelegalitate și constatarea nulității absolute a actelor atacate pentru considerente ce țin de desfășurarea inspecției fiscale în sine și nu de forma sau fondul actelor contestate.
În ceea ce privește durata inspecției, arată că aceasta s-a datorat în mare măsură atitudinii reclamantei care nu a înțeles să colaboreze cu reprezentanții organelor fiscale și să pună la dispoziția acestora în timp util înscrisurile solicitate, fiind necesar să se emită o serie de adrese în acest sens.
Pe fondul cauzei arată că reclamanta menționează în mod eronat perioadele și contribuțiile aferente acestor perioade conform Raportului.
În raport se menționează la subcapitolele III 2 și III 3 perioadele verificate pentru fiecare contribuție și anume de la 20.12.2002 la 02.10.2003 ( conform art.9 lit.a din Legea nr.293/2002 ) și de la 03.10.2003 la 31.12.2005 ( conform art.8 lit.a din OUG nr.86/2003 ).
Referitor la determinarea bazei de impunere, precizează că reclamanta prezintă în mod fals modul de calcul al obligației de plată prin aplicarea cotei de 3% la veniturile totale ale societății pentru întreaga perioadă. De exemplu, pentru perioada 03.10.2003 - 31.12.2005, baza de impunere s-a stabilit ca diferența între valoarea totală de achiziție a deșeurilor feroase și/sau neferoase și valoarea de achiziție a deșeurilor feroase și/sau neferoase de la societățile comerciale care au deținut autorizații de colectare și/sau valorificare a deșeurilor feroase și/sau neferoase.
De asemenea, a arătat că inspectorii nu au ținut seama de autorizațiile de colectare care, în urma verificării la instituția Prefectului, instituție competentă pentru eliberarea acestora, s-a dovedit că nu corespund realității ( SRL, Grup 2004 SRL, Com SRL, Com SRL, SRL, Metal SRL, Cui SRL ).
În opinia pârâtului, reclamanta a constituit în mod eronat obligația de plată prin aplicarea procentului de 3% la valoarea de vânzare a deșeurilor achiziționate de la persoanelor fizice pentru toată perioada supusă inspecției fiscale, constituirea corectă trebuia făcută distinct pentru perioada 07.06.2002 - 02.10.2003 pentru veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase, respectiv perioada de după 03.10.2003 până la zi, când trebuia efectuat stopaj la sursă la achiziția de deșeuri feroase și neferoase de la persoane fizice și persoane juridice neautorizate. Or reclamanta nu a ținut cont de faptul că societățile sunt sau nu autorizate pentru colectare și/sau valorificare de deșeuri feroase și neferoase și nu a calculat stopaj la sursă pentru aceste achiziții, așa cum prevede legea.
La data de 31.03.2008, reclamanta a depus precizări la acțiune prin care a arătat că renunță la capătul 4 de cerere, prin care solicita suspendarea executării actelor a căror anulare a solicitat-o, până la soluționarea acțiunii; renunță la excepția de nelegalitate a actului contestat, respectiv procesul verbal de inspecție fiscală nr. 18.001 din 1.11.2007, acesta urmând să fie soluționat pe fond. Totodată a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal de inspecție nr. 18.001 din 1.11.2007 și a tuturor actelor subsecvente pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică în legătură cu durata maxima in interiorul căreia urmează a se desfășura o inspecție fiscală.
Au fost administrate în cauză: proba cu interogatoriul pârâtului, expertiză contabilă, înscrisuri - documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate.
Examinând cauza prin prisma probelor administrate, instanța constată că acțiunea este nefondată.
Potrivit Raportului de inspecție din data de 31.10.2007, în perioada 19.06.2006 - 31.10.2007 Administrația Fondului pentru Mediu a desfășurat la - - o inspecție fiscală generală privind modul de evidențiere, calcul și virare a obligațiilor față de bugetul Fondului pentru Mediu, societatea desfășurând activități de colectare și valorificare a deșeurilor industriale reciclabile, începând cu luna august 2003 - deșeuri metalice feroase și cu luna decembrie 2003 - deșeuri metalice neferoase.
În ceea ce privește contribuția de 3% din veniturile încasate de agenții economici colectori sau valorificatori de deșeuri feroase și neferoase prevăzută de Legea nr.293/2002 privind aprobarea OUG nr.93/2001 pentru modificarea Legii nr.73/2000 privind Fondul de mediu, s-a constatat că societatea a efectuat plăți cu întârziere, că a achiziționat deșeuri feroase și neferoase de la persoane fizice și juridice și că există diferențe între constituirea obligațiilor de plată menționate în declarațiile lunare ale societății și situația acestor obligații constatată în urma controlului efectuat asupra documentelor financiar contabile, diferențe ce rezultă din calcularea eronată a contribuției, prin înmulțirea rulajului creditor al contului 707.1 aferent vânzării de marfă intrată de la persoanele fizice cu cota de 3%.
Referitor la contribuția de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase de către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice și/sau juridice, cotă ce se reține prin stopaj la sursă de către agenții economici colectori și/sau valorificatori, autorizați conform OUG nr.16/2001 s-a constatat că există diferențe între constituirea obligațiilor de plată menționate în declarațiile lunare ale societății și situația acestor obligații constatată în urma controlului efectuat asupra documentelor financiar contabile, diferențe ce decurg din nereținerea la sursă a 3% din valoarea de achiziție a deșeurilor de la furnizorii care nu au avut calitatea de colectori sau valorificatori. Baza de impunere a contribuției s-a stabilit ca diferența între valoarea totală de achiziție a deșeurilor feroase și/sau neferoase și valoarea de achiziție a acestora de la societățile comerciale care au deținut autorizații de colectare și/sau valorificare a acestor deșeuri.
În continuarea raportului de inspecție au fost trecute în tabel societățile care nu dețin autorizație de colectare și/sau valorificare a deșeurilor feroase și/sau neferoase sau care dețin autorizații valabile pe o anumită perioadă cu precizarea că pentru societățile SRL, Grup 2004 SRL, Com SRL, Com SRL, SRL, Metal SRL, ca urmare a informațiilor solicitate din raza cărora aceste societăți își desfășoară activitatea, a rezultat că autorizațiile de colectare și/sau valorificare prezentate de reclamantă sunt false, acestea nefiind luate în considerare de către inspectori în stabilirea bazei de impunere aferentă contribuției la Fondul de mediu. Pentru societatea SRL, Prefectura Gae mis autorizația de colectare a deșeurilor metalice feroase în data de 30.06.2006 cu nr.114 și nu în data de 02.04.2005 cu nr.092, așa cum a fost prezentată inspectorilor, aceste date aparținând autorizației emisă pentru - SRL.
Prin urmare, pentru perioada 20decembrie 2002 - 31 decembrie 2005 s-a constatat că societatea datorează 3.458.617 lei (1.957.481 lei contribuție și 1.501.136 lei majorări de întârziere).
În baza acestui raport de inspecție Administrația Fondului pentru Mediu a emis Decizia de impunere nr.18.001 din 1.11.2007.
Împotriva raportului de inspecție din 31.10.2007 reclamanta a formulat contestație, solicitând anularea parțială a acestuia, recunoscând la plată doar suma de 291.999 lei cu motivația că baza de calcul și obligațiile pentru mediu au fost stabilite prin interpretarea eronată a calității și a obligațiilor sale în activitatea de colectare și valorificare a deșeurilor de fier vechi.
Contestația formulată împotriva raportului de inspecție din data de 31.10.2007 a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr.60/17.12.2007, în considerentele căreia s-au reținut următoarele:
Referitor la susținerea contestatoarei conform căreia organele de inspecție ar fi interpretat eronat modalitatea de stabilire a obligațiilor la fondul pentru mediu dată de actele normative în vigoare pentru fiecare perioadă controlată, stabilind ca bază de calcul veniturile totale ale -, înmulțind această bază de calcul cu 3%, rezultând astfel o obligație eronată, s-a arătat că obligațiile de plată au fost stabilite corect, pentru fiecare perioadă în parte, prin aplicarea dispozițiilor legale în vigoare astfel:
Pentru prima perioadă ( 01.08.2003 - 02.10.2003 ) din veniturile contestatoarei obținute din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase a fost scăzută valoarea de achiziție a deșeurilor feroase și neferoase de la societăți care dețin autorizație de colectare și/sau valorificare valabilă la data efectuării tranzacției. La valoarea rezultată a fost aplicată cota de 3% prevăzută de art.9 lit.a din Legea nr.293/2002 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, intrată în vigoare la data de 07.06.2002.
Pentru a doua perioadă ( 03.10.2003 - 31.12.2005 ) din valoarea de achiziție a deșeurilor feroase și neferoase a fost scăzută valoarea de achiziție a deșeurilor feroase și neferoase de la societăți care dețin autorizație de colectare și/sau valorificare valabilă la data efectuării tranzacției. La valoarea rezultată a fost aplicată cota de 3% prevăzută de art.8 lit. din OUG nr. 86/ 2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, intrată în vigoare la data de 03.10.2003.
A mai arătat că inspectorii nu au luat în considerare autorizațiile de colectare care, în urma verificării la Instituția Prefecturii, competentă în eliberarea acestora, s-a dovedit a fi false ( SRL, Grup 2004 SRL, Com SRL, Com SRL, SRL, Metal SRL, SRL ).
De asemenea, a fost menționat faptul că societatea contestatoare a constituit în mod eronat obligația de plată prin aplicarea procentului de 3% la valoarea de vânzare a deșeurilor achiziționate de la persoanele fizice pentru toată perioada inspecției fiscale. Constituirea corectă trebuia făcută distinct pentru perioada 07.06.2002 - 02.10.2003 pentru veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase și pentru perioada 03.10.2003 - până în prezent trebuia efectuat stopaj la sursă la achiziția de deșeuri feroase și neferoase de la persoane fizice și persoane juridice neautorizate, or reprezentanții contestatoarei nu au ținut cont că societățile sunt sau nu deținătoare de autorizații.
Referitor la lista cuprinzând societățile comerciale și date despre autorizațiile acestora prezentată de contestatoare, s-a precizat că nu este de ajuns ca o societate comercială să dețină autorizație de colectare pe o perioadă de un an pentru ca toate achizițiile efectuate după expirarea termenului de valabilitate să fie considerate ca fiind achiziții de la societate autorizată și excluse din calculul contribuției la bugetul Fondului pentru mediu.
Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de inspecție și a tuturor actelor subsecvente pentru încălcarea dispozițiilor legale în legătură cu durata maxima in interiorul căreia urmează a se desfășura o inspecție fiscală, susținând că au fost încălcate dispozițiile art.102 din OG nr.92/2003.
Curtea urmează să analizele acest aspect invocat de reclamantă ca și apărare de fond iar nu ca o excepție propriu-zisă, având în vedere și faptul că pretinsa nulitate a raportului de inspecție nu a fost invocată în cadrul contestației finalizată prin Decizia nr.60/17.12.2007.
Potrivit art. 101 din OG nr.92/2003,
(1) Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în spațiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziție un spațiu adecvat, precum și logistica necesară desfășurării inspecției fiscale.
(2) Dacă nu există un spațiu de lucru adecvat pentru derularea inspecției fiscale, atunci activitatea de inspecție se va putea desfășura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfășoară inspecția fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfășoară activitatea, în prezența contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspecția fiscală se desfășoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecția fiscală se poate desfășura și în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia și cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
Art. 102 din același act normativ prevede că
(1) Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni.
Iar conform art. 104 (1), contribuabilul are obligația să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
Potrivit raportului de inspecție, acesta s-a desfășurat în perioada 19.06.2006 - 31.10.2007 și s-a datorat atitudinii societății care nu a înțeles să își respecte obligația de a colabora cu inspectorii fiscali, aceștia fiind nevoiți să se deplaseze în repetate rânduri la sediul reclamantei, să poarte o numeroasă corespondență cu reprezentanții acesteia în vederea obținerii documentației necesară efectuării inspecției precum și volumului foarte mare de muncă, perioada supusă verificării fiind 20.12.2002 - 31.12.2005. Această susținere a inspectorilor fiscali este confirmată prin înscrisurile depuse la dosar, filele 234 - 258 volumul I și filele 32 - 47 volumul II.
Pe de altă parte, reclamanta nu a arătat care a fost vătămarea pe care a suferit-o prin faptul că inspecția fiscală s-a desfășurat pe o perioadă de timp mai mare decât cea prevăzută de lege.
Față de cele de mai sus, instanța nu va reține nulitatea absolută a raportului de inspecție și a actelor subsecvente, așa cum a fost invocată de reclamantă.
Reclamanta a solicitat și anularea în parte a Deciziei nr.60/17.12.2007, a raportului de inspecție din 31.10.2007 și a Deciziei de impunere pentru suma de 1.731.131 lei, motivând că în mod greșit inspectorii fiscali au stabilit ca bază de calcul pentru obligațiile de mediu, veniturile totale ale societății din activitatea de colectare și valorificare, indiferent de faptul aprovizionării de la colectorii care ei înșiși aveau această obligație de reținere la sursă și virare la fondul pentru mediu. Consideră reclamanta că Administrația Fondului pentru Mediu trebuia să se îndrepte, pentru recuperarea contribuției, împotriva celor care au prezentat autorizații false de colectori de deșeuri metalice.
Nu va fi reținut punctul de vedere al reclamantei, din considerentele ce vor urma.
Conform art.7 din OUG nr. 16 / 26 ianuarie 2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile
(1) Agenții economici care realizează activități de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice își pot desfășura activitatea numai în baza autorizației de colectare emise de prefectura județului, cu avizul primăriei comunei, orașului sau municipiului în care își desfășoară activitatea agentul economic respectiv, pe baza dovezii că deține spațiul și dotările corespunzătoare necesare pentru depozitarea deșeurilor colectate și pe baza autorizației de mediu emise de autoritatea teritorială pentru protecția mediului, conform reglementărilor în vigoare.
(3) Autorizația de colectare va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) denumirea agentului economic colector;
b) datele de identificare a agentului economic colector:
- sediul;
- numărul de înregistrare la oficiul registrului comerțului;
- codul fiscal;
c) grupa de deșeuri industriale reciclabile pentru care se acordă autorizația de colectare;
d) adresa punctului de colectare;
e) termenul de valabilitate.
Art. 9 din Legea nr. 293 /15 mai 2002 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu prevede la alin.1 lit.a, că veniturile Fondului pentru mediu se constituie din o cotă de 3% din veniturile încasate de agenții economici colectori sau valorificatori de deșeuri feroase și neferoase;
Art.8 din OUG nr. 86 /25 septembrie 2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu prevede la lit.a, că veniturile Fondului pentru mediu se constituie din o cotă de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase de către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice și/sau juridice. Cota se va reține prin stopaj la sursă de către agenții economici colectori și/sau valorificatori, autorizați conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare, care vor vira sumele respective la Fondul pentru mediu conform prevederilor prezentei legi.
Conform Declarației reprezentantului - Grup SRL - firma prestatoare de servicii contabile, în perioada august 2003 - decembrie 2005 calculat fondul de mediu datorat înmulțind rulajul creditor al contului aferent vânzării de marfă intrată de la persoane fizice cu cota de 3%. Începând cu ianuarie 2006 calculat corect, adică înmulțind cu 3% rulajul debitor al conturilor aferente intrărilor de marfă de la persoane fizice, nefăcând nicio corecție pentru perioada august 2003 - decembrie 2005 ( fila 232 volum I ).
ntrucât interpretarea normelor de drept este atributul exclusiv al instanței de judecată, în acest sens fiind dispozițiile art.201 alin.1 pr.civ. conform cărora numirea experților se va face atunci când instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța urmează să înlăture concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, acestea fiind întemeiate pe interpretări date de experți normelor de drept, ce au condus la calcularea eronată a obligațiilor reclamantei. Experții au reținut că nici un act normativ nu prevede obligația de a deține autorizații de colectare, societățile de la care reclamanta a cumpărat au prezentat certificatul de înmatriculare prin care au făcut dovada că au în obiectul de activitate posibilitatea de a colecta deșeuri de fier vechi, fapt ce nu corespunde realității, așa cum am arătat mai sus ( OUG nr. 16 / 26 ianuarie 2001 ).
Din dispozițiile legale arătate mai sus rezultă fără echivoc obligația reclamantei de a se asigura că vânzătorii deșeurilor de fier vechi dețineau la momentul tranzacției autorizații valabile, emise de prefectură, pentru a putea stabili dacă a fost sau nu plătită în mod real contribuția la Fondul pentru mediu.
Atât timp cât din înscrisurile de la dosar ( filele 260 - 266 vol.I, 7- 10 și 32 - 47 vol.II ) rezultă că nu toate societățile de la care reclamanta a achiziționat deșeuri de fier vechi dețineau autorizații valabile de colectare ( unele nu aveau, altele aveau autorizații expirate iar pentru altele prefecturile au comunicat că nu au eliberat autorizațiile pe care le-au prezentat ), aceasta avea obligația să achite contribuția la fondul pentru mediu, în calitate de operator autorizat.
Administrația fondului pentru mediu nu se putea îndrepta împotriva acestor societăți pentru plata contribuției, atât timp cât nu erau autorizate, lipsind temeiul legal în acest sens.
Față de cele arătate, instanța urmează să respingă acțiunea reclamantei ca nefondată.
În temeiul art.274 pr.civ. reclamanta va fi obligată la plata sumei de 1.207,28 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată ( transport și diurnă consilier juridic și șofer, conform calculelor și dovezilor depuse la dosar - filele 200 - 212 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios fiscalformulată de reclamanta - -, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, nr. 294, Corp A, sect.6,ca nefondată.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1.207,28 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 19.12.2008
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnoredactat hot.jud. - - -
4 ex./27.01.2009
05 Ianuarie 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
