Anulare act administrativ fiscal. Decizia 996/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 996/R-CONT
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
- - - JUDECĂTOR 3: Gina Achim
- - - judecător
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.997 din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL cu sediul în D, str.- nr.50, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de consilier juridic și intimata-reclamantă reprezentată de avocat -.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților precizează că nu au cereri prealabile de formulat.
Instanța analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, având în vedere că nu a fost achitată cauțiunea de 5% din debitul contestat.
Avocat - având cuvântul pentru intimata-reclamantă - SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, depunând la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că;
La data de 29.05.2009, reclamanta - "" SRL Dai nvestit Tribunalul Vâlcea cu acțiunea privind anularea Deciziei de impunere nr.367/31.10.2008, Decizia nr.06/23.01.2009, Decizia nr.80/27.02.2009 și Decizia nr.53/21.05.2009, emise de pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice V, Activitatea de inspecție fiscală, precum și cu suspendarea executării acestor acte administrativ fiscale, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta susține că, pârâta a verificat activitatea sa, desfășurată în perioada 2004-2008, întocmind raportul de inspecție fiscală nr.61871/31.10.2004, stabilind în sarcina sa, obligații fiscale suplimentare, în sumă de 253.869 lei, constând în impozit pe profit suplimentar, TVA nedeductibilă, penalități și majorări de întârziere, la sumele plătite suplimentar.
A formulat contestație, aceasta fiind admisă parțial, prin Decizia nr.6/23.01.2003, cu diminuarea impozitului pe profit la suma de 9.917 lei. Prin Decizia nr.80/27.02.2009, creditorul fiscal, a introdus în actul de control alți parametri, majorându-i obligațiile fiscale la suma de 145.801 lei.
A formulat din nou contestație, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr.53/21.05.2009.
Cu privire la cererea de suspendare, a precizat că se impune a fi admisă, pentru ca activitatea sa comercială, să se desfășoare în condiții de normalitate, până la clarificarea acestei situații, neexistând pericolul înstrăinării patrimoniului sau al altor ilegalități care să împiedice recuperarea ulterioară a sumelor.
Prin Sentința nr.997/21.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost admisă cererea formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării Deciziilor nr.367/31.10.2008, nr.6/23.01.2009, nr.80/27.02.2009 și nr.53/21.05.2009, emise de către pârâtă.
În considerente a reținut următoarele:
Conform art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, " uspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute laart. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Din cuprinsul disp. art. 14 din legea nr.554/2004, rezultă că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit acestui text de lege, a rezultat că, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: cazul bine justificat și cauza iminentă.
Cazul bine justificat, există atunci când, din împrejurările cauzei rezultă, o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului de așa natură, încât să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, precum și a prezumției de legalitate.
Măsura suspendării, reprezintă o protecție jurisdicțională provizorie a persoanei ale căror drepturi se pretind a fi lezate prin emiterea unui act administrativ, despre care se susține cu argumente juridice nelegalitatea lui.
Conform contestației formulate, a rezultat că, reclamanta combate actele administrative, atât din punct de vedere al legalității, cât și din punct de vedere al greșitei rețineri a situației de fapt, ceea ce, în aparență, creează o serioasă îndoială cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
O eventuală executare silită, înainte de verificarea temeiniciei contestației formulată de reclamantă în căile legale de atac, este de natură să creeze o pagubă iminentă societății prin eventuala înstrăinare a activelor, în condițiile în care legea română, cât și recomandarea R ( 89 ) 8 adoptată de Consiliu de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, prevăd protecție provizorie a persoanei care se pretinde vătămată printr-un act administrativ.
Reclamanta și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță de a achita cauțiunea prevăzută de lege, așa cum a rezultat din chitanțele nr.-/2/03.07.2009 și nr.-/1/17.07.2009.
Împotriva acestei soluții, pârâta Vaf ormulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța, se află în eroare, asupra sumei din litigiu, cu privire la calculul cotei procentuale de 5% din valoarea debitului contestat; suma contestată este de 399.670 lei, procentul de 5%, înseamnă o cauțiune în sumă de 19.983,50 lei, sumă care nu a fost achitată de către reclamantă, achitându-se doar suma de 12.700 lei;
- instanța de fond, a încălcat dispozițiile art.215 Cod procedură fiscală, care stipulează că, se poate suspenda executarea, numai după achitarea unei cauțiuni de 20% din cuantumul sumei contestate.
Din conținutul tuturor înscrisurilor, depuse la dosarul cauzei, nu rezultă care este suma contestată și care este suma, la care reclamanta, a înțeles să achite cauțiunea de 5%.
- cu privire la fondul cererii, a susținut că, reclamanta, prin motivele invocate, în susținerea cererii de suspendare, nu a dovedit existența unor motive temeinice, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actelor administrative atacată.
Simpla susținere, că are în desfășurare contracte de aprovizionare cu "" SA și de desfacere cu combinate siderurgice, nu este probată cu nici un act, care să confirme aceste fapte juridice.
Instanța, nu motivează soluția sub acest aspect.
A concluzionat, cu precizarea că, în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții imperative ale art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va detalia în considerentele ce vor urma.
Astfel, în privința cauțiunii, se va preciza vă dispozițiile art.215 Cod procedură fiscală, fixează o limită maximă de 20% din valoarea cauțiunii, lăsând la latitudinea judecătorului aprecierea sumei.
Faptul că intimata, a plătit o sumă mai mică în raport cu cea fixată, se poate interpreta că aceasta a înțeles să conteste numai suma din decizie care a rămas nedefinitivă, după cum precizează în acțiunea introductivă. Pe de altă parte, instanța putea să se pronunțe și în condițiile unei cauțiuni mai mici, însă trebuia să o pună în discuția părților și să revină asupra cotei procentuale.
După cum precizează reclamanta, în acțiune, este mulțumită cu diminuarea impozitului pe profit, cu 9.917 lei, fiind nemulțumită, doar cu creșterea ulterioară, din Decizia nr.80/27.02.2009. Prin urmare, se poate interpreta, că a înțeles să depună cauțiunea numai pentru ceea ce a contestat.
Criticile de fond, sunt însă fondate, întrucât așa cum susține și recurenta, cererea de suspendare a executării actelor fiscale a fost admisă, deși nu sunt îndeplinite dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004. Intimata, nu a motivat cererea de suspendare, decât sub aspectul că ar fi împiedicată să desfășoare o activitate normală, nu și în ce ar consta prejudiciile și care sunt dovezile pe care s-ar întemeia. Susține chiar că, amânarea plății, nu ar conduce la înstrăinarea activelor, în timp ce, instanța de fond, interpretează invers. În privința celei de-a doua condiții, "caz bine justificat", intimata motivează nelegalitatea actelor fiscale, prin oscilația poziției recurentei, însă dovada admiterii parțiale a contestației sale, reprezintă tocmai buna-credință a acesteia. De asemenea, se mai constată că, fondul cauzei nu cuprinde critici legate de majorarea ulterioară a sumei, după ce contestația a fost admisă parțial și nici în ce constă nelegalitatea actelor fiscale, care ar putea crea o îndoială puternică, sub acest aspect.
În concluzie, intimata nu a dovedit că cererea sa îndeplinește condițiile impuse prin art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care se va admite recursul formulat de recurenta V, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă; se va modifica în tot sentința, în sensul că, se va respinge cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva Sentinței civile nr.997 din 21 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - SRL cu sediul în D, str.- nr.50, județul
Modifică sentința de mai sus și respinge cererea de suspendare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
/ 23 oct. 2009
Red.
/6 ex/27.10.2009
Jud. fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
