Anulare act administrativ fiscal. Decizia 999/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 999
Ședința publică de la 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP M, împotriva sentinței nr. 73 din data de 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat administrator pentru intimata reclamantă -, lipsind recurenta pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimata reclamantă a depus întâmpinare.
S-a arătat că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 pct.2
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Administrator pentru intimata reclamantă - lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr- reclamanta Asociația Familială a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr.11 din 15 mai 2007 emisă de pârâta DGFP M prin care s-a respins contestația împotriva procesului verbal de control nr.15720 din 29 august 2003.
În motivarea cererii de chemare în judecată a arătat că în soluționarea contestației sale împotriva procesului verbal de control nr.15720 din 29 august 2003 organul fiscal nu a ținut cont de actele existente la dosar și nici de faptul că suma pe care Asociația Familială o datorează cu titlu de TVA este de 61,36 lei RON plus dobânzile și penalitățile aferente, și nu 13655 lei TVA plus 7828 lei majorări de întârziere.
De asemenea, nu a ținut cont nici de raportul de expertiză din care rezultă că suma datorată este 61,36 lei RON plus dobânzile aferente.
Mai susține reclamanta că organul fiscal a primit și înregistrat deconturile sale privind TVA iar la 28 august 2002 înregistrat sub nr. 12516 cererea de scoatere din evidență ca plătitor de TVA a -, concluzionând că la data depunerii ultimului decont TVA, respectiv 25 iulie 2002, - nu înregistra obligații de plată menționând pe cererea respectivă " s-a scos din evidență ca plătitor TVA începând cu 1 septembrie 2002".
cererea de scoatere din evidență ca plătitor de TVA.
Prin întâmpinare DGFP M solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin procesul - verbal de control nr. 15720 din 29 august 2003 în mod legal organul de control a stabilit că reclamanta are de plată o diferență de TVA în sumă de 13655 lei RON pentru care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 7828 lei RON conform pct.11.4 lit. a) și b) din HG 401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată.
Astfel, - nu a fost înregistrată la organul fiscal ca plătitor de TVA și în consecință, conform pct.10.6 lit. a) din HG nr.401/2000 nu putea beneficia de dreptul de deducere a TVA pentru bunurile și serviciile achiziționate în perioada septembrie 2000 - mai 2002.
Tribunalul Mehedinți prin sentința 73 din 17.01.2008 a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - împotriva pârâtei DGFP
A anulat de4cizia nr. 11 din 15 mai 2007.
A anulat constatările din procesul verbal de control nr. 15720 încheiat la 29.08.2003 cu privire la determinarea TVA pe perioada septembrie 2000 - mai 2002.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul - verbal de control nr.15720 /29 august 2003 s-a constatat că în luna iulie 2000 reclamanta a realizat venituri superioare plafonului de 50 milioane lei prevăzut de art. 6 lit. a - k) 11 alin.2 din OUG nr. 17/2000 și nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA conform art.25 din acest act normativ.
Din verificările efectuate s-a constatat că în perioada septembrie 2000 mai 2002 inclusiv reclamanta are de plată TVA pe care o colectează prin vânzarea bunurilor în sumă totală de 14.495 lei RON din care a achitat suma de 840 lei RON, rezultând o diferență de plată de 13655 lei RON, pentru care majorările de întârziere sunt în cuantum de 7828 lei RON.
Or, potrivit dispozițiilor HG 401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind TVA, reclamanta nu avea drept de deducere a TVA pentru produsele/serviciile achiziționate întrucât aceasta nu era înregistrată ca plătitor de TVA la organul fiscal competent.
Pârâta a înlăturat motivația reclamantei privind faptul că a depus lunar deconturi de TVA la organul fiscal având în vedere că aceasta nu a depus declarația de mențiuni în termen de 15 zile de la data când a intervenit modificarea privind depășirea plafonului de 50 de milioane, respectiv trecerea activității de la regimul de scutire la cel de impozitare, în vederea atribuirii de Cod fiscal precedat de litera R, care atestă calitatea de plătitor de TVA conform OUG nr.17/2000.
Este adevărat că potrivit art.25 din OUG nr.17/2000 reclamanta trebuia să depună la organul fiscal declarația de mențiuni în termen de 15 zile de la data trecerii activității sale la regimul de impozitare, în vederea atribuirii de cod fiscal precedat la litera R.
Instanța, analizând situația de fapt dovedită de reclamantă, constată că aceasta, începând cu luna septembrie 2000, întocmit și a depus, la organul fiscal, deconturi de TVA, acestea fiind primite și înregistrate de Administrația Financiară M ( filele 109-129).Deconturile respective au fost urmate de achitarea la Trezoreria DTSa sumelor reprezentând diferența dintre TVA deductibil și TVA colectat, suma totală plătită de reclamantă (conform chitanțelor și foilor de vărsământ - filele 95-108 și 117 ) în intervalul octombrie 2000 - august 2002 fiind de 13.723.594 lei ROL.
Cu foaia de vărsământ nr.- din 27 august 2002 - a achitat și majorări și penalități de întârziere în sumă de 71458 lei ROL calculate din proprie inițiativă ( fila 103).
În pofida perioadei îndelungate în care Asociația Familială a depus deconturi de TVA și a plătit TVA fără a fi înregistrată ca plătitoare, organul fiscal nu a sesizat inadvertența, deși putea și trebuia să constate aceasta. Nici cu prilejul formulării de către reclamantă, la 1 august 2002, a cererii de scoatere din evidență ca plătitor de TVA organul fiscal nu observă că reclamanta nu era înregistrată ca atare și confirmă că la 31 decembrie a realizat venituri din operațiuni taxabile în sumă de - lei și la 31 mai 2002 în sumă de - lei, la data depunerii ultimului decont TVA, respectiv 25 iulie 2002, neavând de achitat nici o sumă restantă ( filele 3-4).
Instanța a apreciat că decizia nr.11 din 15 mai 2007 prin care s-a respins contestația reclamantei împotriva procesului - verbal de control nr.15720 din 29 august 2003 este nelegală, conduita reclamantei fiind aceea a unui contribuabil de bună credință.
Omisiunea privind depunerea declarației de mențiuni putea și trebuia să fie sesizată de organul fiscal încă de la primele deconturi depuse de aceasta, cu consecința aplicării sancțiunilor legale în cazul în care s-ar fi constatat nereguli cu privire la neîntocmirea documentelor și la evidența operațiunilor conform art.25 lit. B și C din OUG nr.17/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că instanța de fond a greșit prin admiterea cererii de chemare în judecată a reclamantei deoarece s-a analizat numai situația de fapt rezultată din împrejurarea că intimata reclamantă a depus lunar la organul fiscal deconturi de TVA având o conduită de bună credință.
Recurenta mai susține că potrivit art. 18 din OUG 17/2000 numai contribuabilii înregistrați ca plătitori de TVA au dreptul la deducerea acesteia, în cauză fiind incidente prev. art. 25 lit. A din același act normativ, potrivit căruia plătitorii de TVA au obligația să depună sub semnătura persoanelor autorizate la organul fiscal competent o declarație de înregistrare, ceea ce intimata reclamantă nu a făcut.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului DGFP ca nefondat, motivat de faptul că instanța a reținut corect că reclamanta a depus lunar decontul de TVA, astfel încât era îndreptățită la deducerea acestuia.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Analizând probele dosarului sub aspectul motivelor de recurs cât și ale prev. art. 304 pct. 1 Cod pr. civilă se constată că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea prev. art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă.
Astfel, instanța a dispus anularea deciziei nr. 11 din 15.05. 2007 emisă de recurenta pârâtă DFGFP M și constatările din procesul verbal nr. 15720 din 29.08.2003 emis de Dr. Tr. S, fără ca emitentul acestui din urmă act de control să fi fost citat în cauză în calitate de pârât.
Procedând astfel, instanța a pronunțat o sentință nelegală fiind dată cu încălcarea prevederilor legale menționate m,ai sus și în consecință în temeiul art. 312 cod pr. civilă se va admite recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți,cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DGFP M, împotriva sentinței nr. 73 din data de 17 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud. D
Ex.3//25.06.2008
Jud. fond A și V
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
