Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/2010
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII S, împotriva sentinței civile nr. 996 din 15.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații - ROMANIA SRL și MINISTERUL MEDIULUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a constatat lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 02.10.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea intimatei prin care a solicitat comunicarea recursului formulat în vederea formulării apărărilor.
În data de 05.01.2010 intimata - Romania SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția netimbrării recursului.
Curtea, față de cererea formulată de către intimata în urma deliberării, urmeză a respinge cererea formulată, constatând că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte s-a făcut mențiunea că i-a fost comunicat înscrisul solicitat.
Cât privește excepția invocată de către intimata - Romania SRL privind inadmisibilității recursului promovat de către.FP. S, Curtea apreciază că nu se impune soluționarea în această fază procesuală urmând a fi soluționată odată cu fondul cauzei.
Cât privește excepția netimbrării recursului, o respinge apreciind că, datorită calității pe care această recurentă o deține recursul este scutit de plata taxelor de timbru, iar în baza înscrisurilor existente la dosar apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 996 din 15 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis în parte acțiunea reclamantei ROMÂNIA și s-a dispus anularea Deciziei de restituire nr.147/20.01.2009 a Administrației Finanțelor Publice S și a Deciziei nr.16/16.02.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Saf ost obligată să restituie reclamantei suma de 21.984,48 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și suma de 11.310,84 lei reprezentând taxă de poluare.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că OUG50/21.04.2008 pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de OUG208/4.XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță "Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008".
În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009.
OUG 208/2008 a fost abrogată prin art. Ia O. 218/10.XII.2008 privind modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. III din OUG218/2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin OUG50/2008, autovehiculele normă de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009.
Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008.
Având în vedere faptul că prin OUG218/2008 s-a creat o diminuare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată nr.OUG 7 din 18.02.2009 privind modificarea OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
OUG 50/2008 în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul Fondului pentru mediu și se manageriază de către Administrația Fondului pentru Mediu. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei.
Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. "a" "cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în România fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare.
Taxa este discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după 1.07.2008. Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de 1.07.2008 poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul "poluatorul plătește" se aplică numai ultimelor.
Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării.
Art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Analizând comparativ prevederile OUG50/2008 cu textul sus citat constatăm că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern, contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare.
S-a arătat mai sus că taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile OUG50/2008 astfel cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate fără însă a pierde caracterul de "impozit".
Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul Comunității Europene, ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din Tratatul Comunității Europene denumește "măsuri cu efect echivalent".
Curtea Europeană de Justiție a definit măsurile cu efect echivalent în cauza Dassonville (1974) stabilind că: "sunt măsuri cu efect echivalent toate regulile comerciale implementate de statele membre ale Comunității care au finalitatea de a împiedica direct sau indirect, actual sau potențial comerțul comercial".
La categoria acestora intră nu numai măsurile care tratează discriminativ în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un stat membru ci și acelea care deși nu pot fi numite discriminative, pot împiedica libera circulație a mărfurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de - ROMÂNIA SRL ca nefondată, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a deciziei nr. 16/16 februarie 2009 emisă de Biroul de soluționare contestații din cadrul DGFP S și implicit a deciziei de restituire nr. 147/2009 emisă de AFPCM
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, reclamanta a solicitat organului fiscal competent, respectiv AFPCM S conform OUG nr. 50/2008 restituirea diferențelor între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare pentru autovehicule.
Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule reglementat I Titlul VII din Codul fiscal, prin avizul motivat din data de 28 noiembrie 2007, considerat că se încalcă principiile Tratatului de instituire a CE, în sensul că se aplică un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia.
Pe fondul cauzei, s-a învederat instanței faptul că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311- 312din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, dispozițiile care nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Astfel, este binecunoscut faptul ca art. 90 din Tratatul, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de primă înmatriculare ) nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale. autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc. ) precum și cel mai important autoturismelor noi din producția națională a României.
Această taxă a fost achitată inclusiv pentru autoturismele și autovehiculele noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile, Daewo, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării și fabricate în România, criteriul unic fiind că aceste autoturisme și autovehicule să se afle la prima înmatriculare în România.
Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art. 90 din tratatul, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România.
Intimata - ROMÂNIA SRL prin întâmpinarea depusă la 5 ianuarie 2010 solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (15-20).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se invocă excepția inadmisibilității recursului promovat de DGFP S, ca fiind introdus de către o persoană fără calitate.
Potrivit art. 41 alin 2 din Codul d e procedură civilă " Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere", iar în temeiul art. 43 Cod procedură civilă se menționează: "Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii".
Z nu are personalitate juridică, dar are organe proprii de conducere.
Mai mult, sumele plătite ca taxe speciale de înmatriculare s-au achitat în contul Trezoreriei municipiului Z care este serviciu în cadrul
Obligația de restituire incumbă Z care nu a promovat recurs împotriva hotărârii judecătorești a Tribunalului Sălaj, cu toate că avea această posibilitate.
Se mai invocă de intimată și excepția netimbrării recursului promovat de DGFP
Potrivit art. 11 alin 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare: "Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50 % din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță; taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, iar potrivit alin 2 din același text legal: "Se timbrează cu 4 lei cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acțiunea de partaj; încheierea de suspendare a judecării cauzei; hotărârile de declinare a competenței și de dezinvestire; hotărârile de anulare a cererii, ca netimbrată sau nesemnată; hotărârile prin care s-a respins cererea, ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat".
Art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, menționează în mod expres: "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Pe fond arată intimata, că taxa de primă înmatriculare auto în România a fost introdusă la data de 1 ianuarie 2007 prin modificarea Codului Fiscal și contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului. Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne iar din analiza aplicării taxei rezultă că acestea sunt percepute pentru autoturismele înmatriculate în CE și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări taxa nu mai este percepută.
Art. 7 din Tratat definește Internă a Comunităților drept "o zonă fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalului. Toate controalele și verificările sistematice necesare asigurării conformității cu regulile au loc pe piață și nu la frontierele naționale".
Libera circulație a mărfurilor se aplică tuturor produselor originare din statele membre și tuturor produselor din terțe țări cu drept de liberă circulație în spațiul comunitar. În momentul de față accentul este pus pe eliminarea obstacolelor încă existente în calea liberei circulații în vederea creării unei Piețe Interne- o zonă fără frontiere interne în care bunurile pot circula la fel de liber ca pe o piață națională.
Conform Hotărârii în cazul (2004) obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Este foarte bine știut că introducerea acestei taxe de primă înmatriculare, iar ulterior taxă de poluare pentru autoturisme a fost făcută în vederea protejării pieței interne de hârburile auto aduse din partea vestică a UE și evitarea transformării României într-o groapă de gunoi a Europei.
Prevederile art. 148 alin 2 din Constituția României stabilește "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
A 4 al art. 149 al Constituției României statuează că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2".
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
1. Analizând cu prioritate excepția invocată de către intimata - ROMANIA SRL prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata înaintea instanțelor de fond este același și la judecata în recurs; dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în fața instanței de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
În speță se constată că recurenta a fost parte în litigiul derulat în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta poate recura hotărârea pronunțată în contradictoriu cu alte persoane.
În consecință, reținând că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar recurenta se poate prevala de un interes legitim în promovarea recursului Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind nefondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate o va respinge.
2. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre parțial nelegală pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al reclamantei vizează recuperarea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare în temeiul codului fiscal - pentru autoturismele menționate la punctele 1-3 - respectiv taxa de poluare achitată în baza OUG nr.50/2008 pentru auto menționat la punctul 4 al acțiunii.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că autoturismul menționat la punctul 2 al cererii respectiv autoturismul AUDI varianta 4E//S8 este achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.195 din data de 12.03.2007 și este un auto nou astfel că nu se poate pune problema incidenței art.90 din Tratatul CE și implicit a legalității sau nelegalității taxei achitate din perspectiva textului amintit, hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus restituirea acesteia fiind nelegală.
Înscrisurile existente la dosar relevă faptul că pentru autoturismele menționate la punctele 1 și 3, autoritatea pârâtă a restituit în parte taxa achitată de către reclamantă, cuantumul taxei restituite fiind de 3.827 lei respectiv 2784 lei astfel că pentru aceste bunuri suma pe care pârâta va fi obligată să o restituie va fi de doar 11.608 lei.
Cât privește suma achitată cu titlu de taxă de poluare, Curtea apreciază că restituirea acesteia este nelegală pentru următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008.
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumitmodel de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitarprecum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeana de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunitatilor Europene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCEnu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si Hona, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxenu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Pornind de la acesteprincipii generale de drept comunitarse impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.50/2008 este conformă cu Tratatul precum și cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgențăstabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
În speță se susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 25, 28, 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-- și C--, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei Dassonville impusă în jurispudența CJCE sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă.
Atâta timp cât OUG 50/2008 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon și se poate conchide că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere ca în calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad.
În aceasta privință, actul normativ analizat respectiv OUG nr.50/2008 a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață si care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
În concret, pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si obține o valoare mai mare a deprecierii. Aceasta posibilitate a contribuabilului asigură ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import nu va depăși valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C- și C-- că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.l din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență) astfel că exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Mai mult, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DGFP ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, îl va admite, va modifica în parte hotărârea recurată iar în baza dispozițiilor legale enunțate o va admite în parte și va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 11.608 lei cu titlu de diferență de taxă de primă înmatriculare, va respinge restul petitelor formulate. Totodată, urmare a respingerii acțiunii principale a reclamantei care viza restituirea taxei de poluare, Curtea va respinge și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII S împotriva sentinței civile nr. 996 din 15.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII S să restituie reclamantei - ROMÂNIA SRL suma de 11.608 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Respinge restul pretențiilor formulate și cererea de chemare în garanție a MINISTERUL MEDIULUI.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
7 ex./15.01.2010
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
