Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1025/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1025/
Ședința publică din 25 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, și - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B,-.15, jud. B, împotriva sentinței nr. 271 din 25 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin av., lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursurile sunt declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea se constată că s- depus la dosar, prin registratura instanței la data de 20 2008, întâmpinare din partea intimatului.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul intimatului invocă excepția anulării recursurilor, acestea fiind nemotivate legal, întrucât nu este indicat vreun motiv de recurs și fără ca recurentele să dezvolte critici referitoare la hotărârea primei instanțe. În cazul în care instanța de recurs va trece peste această excepție, pune concluzii de respingere a celor două recursuri ca neîntemeiate, pentru motivele prezentate în întâmpinare. Prezintă spre vedere, originalul certificatului EUR 1, care este depus tradus și în copie legalizată la dosarul instanței de fond. Solicită obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de intimat, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 271 pronunțată la data de 25.05.2008 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu DGFP M și B, s-a anulat decizia nr. 115/22.11.2006 emisă de DGFP M, actul constatator nr. 252/04.05.2006 și procesul verbal nr. 68/04.05.2006 emise de Biroul Vamal Tg.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a importat un autoturism din Germania în anul 2003 iar în baza certificatului EUR 1 nr. -, i-a fost acordat regim preferențial, taxele vamale fiind achitate la data de 11.06.2003. Ca urmare a adresei nr. 20453/17.04.2006 emisă de în care se arată că în urma informațiilor transmise de autoritățile germane autovehiculul nu este un produs originar și nu poate beneficia de regim preferențial, s-a efectuat un control "a posteriori", stabilindu-se obligații suplimentare în sarcina reclamantului în cuantum total de 16.225 lei. S-a apreciat că este inadmisibil ca o simplă adresă a să ducă la ineficiența certificatului EUR chiar dacă a avut la bază informații ale autorităților germane, aceleași autorități fiind și cele care au emis certificatul EUR. De altfel, pentru același autovehicul reclamantul a obținut un nou certificat EUR, autoritățile germane afirmând că nu există îndoieli asupra caracterului originar al acestuia.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâtele DGFP M și
În motivarea acestei căi de atac DGFP M arată că autoritatea vamală a prezumat, până la proba contrarie, caracterul licit și fides a operațiunii vamale ținându-se cont de certificatul EUR 1 și acordându-se regimul preferențial. În forma în care este prezentată, dovada de origine nu poate fi invalidată pe loc de autoritățile vamale în lipsa unui control efectuat de autoritățile din țara exportatorului la sediul acestuia. Fiind vorba despre o facilitate acordată în baza unui acord și a unui protocol în care sunt prevăzute în mod expres formalitățile și documentele ce trebuie întocmite, numai acestea produc efecte în fața autorităților române. Simpla prezentare a unui bun sau produs achiziționat în UE precum și simpla prezentare a unei dovezi de origine nu creează în favoarea reclamantului un drept irevocabil de acordare a tarifului vamal preferențial deoarece România a ratificat protocolul internațional, acesta prevăzând în mod expres controlul "a posteriori" privind autenticitatea documentelor prezentate. Ca urmare a acestor verificări, nu s-a făcut dovada originară a produsului, așa încât, în mod legal organele vamale au stabilit obligații vamale suplimentare respingând regimul preferențial acordat inițial.
În dezvoltarea motivelor de recurs, B arată că sentința atacată este nelegală întrucât nu s-a luat în considerare adresa autorității germane în care se arăta că originea preferențială nu a putut fi dovedită, adresă care este un act emis de o autoritate. Controlul "a posteriori" s-a efectuat în temeiul art. 107 din Regulamentul de aplicare Codului Vamal aprobat prin HG. nr. 1114/2001 iar în temeiul art. 32 al Protocolului nr. 4 pentru definirea noțiunii de "produse originare", nu s-a putut dovedi originea comunitară a autovehiculului, motiv pentru care s-a considerat că nu se poate beneficia de regimul preferențial stabilindu-se obligațiile vamale suplimentare.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și în raport de dispozițiilor art. 3041. pr. civ, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a importat în anul 2003 autoturismul VW serie 1JZ 1W - pentru care s-a emis certificatul EUR 1 nr. -. În baza acestuia, reclamantul a beneficiat de un regim vamal preferențial conform Protocolului 4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și a metodelor de cooperare administrativă, anexă la Acordul european care instituie o asociere între România și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, convenții ratificate prin OUG. nr. 192/2001 aprobată prin Legea nr.151/2002 și modificată prin OUG. nr. 2/2003. În baza adresei nr. Z 4215F - 12176/03-1 din 04.04.2006 emisă de autoritatea germană la cererea celor române, în care se arăta că autovehiculul acoperit de certificatul EUR de mai sus nu este produs originar în sensul Protocolului 4 și a Acordului România - UE, Agenția Națională a Vămilor a comunicat Biroului Vamal Tg. M că autovehiculul nu beneficiază de regim preferențial și, în consecință, această ultimă instituție, în cadrul controlului "a posteriori" efectuat în temeiul Regulamentului de aplicare Codului Vamal aprobat prin HG. nr. 1114/2001, a stabilit, prin procesul verbal nr. 68/04.05.2006 și a actului constatator nr. 252/04.05.2006, obligații vamale suplimentare de încasat în cuantum de 9.503 lei (filele 28-32 dosar fond). După respingerea contestației reclamantului împotriva actelor de mai sus prin decizia nr. 115/22.11.2006, aceeași autoritate germană comunică autorităților române, în speță, prin adresa nr. Z 4215F - 12176/03-1 din 08.12.2006 că, între timp furnizorul a prezentat o declarație, așa încât nu există nici o îndoială asupra atributului de origine a autovehiculului și cum procedura de verificare a certificatului EUR nr. - a fost încheiată, s-a emis un nou certificat EUR 1, nr. -. Deși aceste înscrisuri au fost atașate de reclamant acțiunii sale, în întâmpinările formulate pârâtele nu au făcut nici o referire la acestea, necombătându-le veridicitatea. În această situație, corect au fost luate în considerare de prima instanță la pronunțarea soluției. Dacă autoritățile germane ar fi efectuat în mod corespunzător controlul la sediul furnizorului conform Protocolului 4 și a Acordului European din 01.02.1993, nu se ajungea la emiterea adresei acestora din 04.04.2006 prin care invalidau caracterul de produs originar al autovehicului și Certificatul EUR nr. -.
Așa fiind, Curtea apreciază că prin adresa din 08.12.2006 și Certificatul EUR 1 nr. - emise de autoritatea germană corespunzătoare furnizorului autovehiculului în cauză reclamantul a făcut dovada deplină a atributului originar al acestui produs, fiind astfel justificat acordarea unui regim vamal preferențial.
Pentru aceste considerente, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate, sentința atacată fiind legală și temeinică, ferită de orice alte critici.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M și Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 271 din 25 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Direcția Regională Vamală pentru Accize și Operațiuni Vamale B, la plata către reclamantul a sumei de 2004,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red. GREFIER,
Tehnored.BI/2ex
Jud.fond:
-5.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
