Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1050/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1050
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,- împotriva sentinței civile nr.591 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata - - BANK SA B, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta Primăria Municipiului T și intimata Municipiul T prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei - BANK SA, precizează că instanța de fond corect a reținut nelegalitatea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite în urma efectuării inspecției fiscale, reprezentând impozit pentru clădiri și construcții speciale, precum și a dispoziției de soluționare a contestației. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar înscrisuri.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.591/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația formulată de - Bank SA B, cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Primăria municipiului T - Serviciul de Venituri.
S-a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 35446 din 22.06.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare a dispoziției de soluționare a autorizației nr. 2503 din 2.08.2006 emisă de Municipiul T - prin Primar precum și a înștiințării de plată nr. 31031 din 28.04.2006.
S-a dispus restituirea către contestatoare a sumei de 1557,815 lei reprezentând plată impozit pe clădiri cu cota de 10% pentru perioada 1.07. - 31.12.2005 și a sumei de 12.916,93 lei încasată suplimentar pentru perioada 2001-2005 cu titlu de impozit pe clădiri, majorări și penalități.
Au fost obligați pârâții către contestatoare la plata sumei de 12.526,96 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii avocat, onorarii expert, cheltuieli de deplasare, taxe de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată sub nr- (după casare cu trimitere) la Tribunalul Galați, contestatoarea - Bank SA B, a solicitat în contradictoriu cu Municipiul T prin Primar și Primăria municipiului T - prin Serviciul Venituri sa se constate nelegalitatea Deciziei de impunere nr.35446/22.06.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite in urma efectuării inspecției fiscale, prin care se instituie in sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 14077,93 ron, reprezentând impozit pentru clădiri si construcții speciale, inclusiv penalități de întârziere pentru perioada 16.03.2001 - 31.12.2005, precum si Dispoziția de soluționare a contestației nr.2503/02.08.2006 emisa de Municipiul T prin Primar si înștiințarea de plata nr.3103/28.04.2006, a adresei de înființare a popririi nr. 38773 din 6.06.2007 solicitându-se, în consecința, anularea acestora și restituirea sumei de 18.813,72 lei
În cursul lunilor iunie 2002 și decembrie 2005, reclamanta - Bank SA Bap rocedat la efectuarea reevaluării clădirilor, aflate în patrimoniul său prin înștiințarea de plată nr. 31031 din 28.04.2006, pârâta Primăria Municipiului Tac omunicat reclamantei ca figurează in evidentele sale fiscale cu obligații bugetare de plata restante in suma totala de 11.484,44 ron, cu titlu de impozit pe clădiri, penalități și dobânzi.
Împotriva acestei înștiințări de plata, reclamanta a formulat contestație, in urma căreia a fost emisa Decizia de impunere nr.35446 din 22.06.2006 privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscala in sarcina băncii reclamante in suma de 14077,93 ron. Reprezentând impozit pe clădiri si construcții speciale pentru perioada 16.03.2001 - 31.12.2005.
Împotriva actului administrativ respectiv înștiințarea de plată nr. 31031 din 28.04.2006, la data de 25.05.2006, reclamanta a formulat contestație în temeiul art. 175 Cod procedură fiscală, înregistrată la Primăria T sub nr. 33273.
La data de 09.06.2006, pârâta Primăria Tae mis adresa nr. 34283 prin care i-a solicitat reclamantei ca în termen de 5 zile să-și precizeze cuantumul sumei totale contestate, individualizate pe categorii de impozite.
În raport de această solicitare a pârâtei, reclamanta la data de 22.06.2006 a emis adresa cu nr. 4245 și adresa nr. 4694 din 9.08.2006 prin care a învederat în ce constau pretențiile sale, respectiv cuantumul sumei contestate de 14077,93 lei care se compun din debit, dobânzi și penalități, astfel cum a rezultat din cuprinsul deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 35446 din 22.06.2006 (fila 64 dosar nr- și fila 11 din dosar nr- al Curții de APEL GALAȚI ).
În cauză, potrivit îndrumărilor Curții de APEL GALAȚI, prima Decizie nr. 152/R/26.02.2008, a fost dispusă a se efectua o expertiză contabilă, având drept obiective următoarele:
- cuantumul impozitului pe clădiri pentru persoane juridice aferent anului 2005 datorat de Bank bugetului local pentru Agenția T;
- cuantumul impozitului plătit de Bank pentru Agenția T în cursul anului 2005;
- incidenta sau nu a unei cote diferențiate la plata impozitului pe clădiri în perioada iulie-decembrie 2005, în condițiile evaluării clădirilor în anul 2002, 2005 fiind an fiscal de referința;
De asemenea i s-a pus în vedere expertului că a fost desemnat în cauză să detalieze pentru obiectivul nr. 3, modul de calcul al anului fiscal și dacă reclamanta ar datora sau nu impozit pe clădiri cu cotă diferențiată de 10%.
În cauză a fost înaintat raportul de expertiză, împotriva căruia pârâta Primăria municipiului Taf ormulat obiecțiuni (fila 115), care au fost avute în vedere ulterior de expert, care a răspuns punctual la acestea.
Coroborând probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de ambele părți, văzând și concluziile raportului de expertiză întocmit, instanța a apreciat că acțiunea promovată de către reclamanta - Bank SA B este fondată în parte, urmând să fie admisă în aceste limite.
Instanța în luarea acestei hotărâri a avut în vedere următoarele argumente:
Pornind de la raportul de inspecție nr. 35442/22.06.2006 prin care pârâta Primăria municipiului Tas tabilit obligații suplimentare în sumă totală de 14007,93 lei în sarcina reclamantei, reprezentând impozit pe clădiri cu majorări de întârziere și penalități pentru perioada 2001-2005, majorările și penalitățile fiind calculate până la 15.07.2006 și în susținerea căruia s-a invocat încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal precum și dispozițiile Legii nr. 27/1994, nr.OG 62/1998 și OG nr. 36/2002, referitoare la stabilirea impozitului pe clădiri și construcții speciale precum și punctul de vedere expus prin adresele nr. 4245/22.06.2006 și 4694/9.08.2006 de către reclamantă în legătură cu modul eronat de aplicare și calcul a impozitului pentru clădiri, instanța apreciază că disputa din prezenta cauză comportă două aspecte: 1) dacă în perioada 2001 și 2005, construcția "Centrală termică și branșament gaz" trebuia cuprinsă în masa impozabilă a impozitului pe clădiri sau nu și 2) dacă în perioada 01.07.2005-31.12.2005, reclamanta ar fi trebuit să plătească impozit pe clădiri de 10% cu încălcarea dispozițiilor art. 253 din Legea 571/2003, știut fiind că reclamanta efectuase o reevaluare a construcțiilor în cursul lunilor iunie 2002 și 2005.
Instanța a avut în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 253 al. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii în conformitate cu dispozițiile art. 257 al. 2 din același act normativ, care stipulează că această cotă de impozitare se stabilește prin hotărârea Consiliului Local și ar putea fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar reiese faptul că reclamanta pentru anul 2005 avea înregistrat în contabilitate construcții în valoare de 2.289.199.722 lei vechi, iar cota de impozitare hotărâtă de Consiliul local Taf ost de 1%.
În atare situație, față de dispozițiile legale sus-menționate, reclamanta pentru anul 2005 ar fi avut de plată drept impozit pe clădiri, suma de 2.289,20 lei.
Potrivit situației plăților efectuate în cursul anului 200, instanța a reținut că reclamanta pentru Agenția Tap lătit un impozit pe clădiri în sumă totală de 2.171,10 lei, considerând în toată această perioadă 01.01.2001-31.12.2005, că ar fi fost scutită de plată clădirea care adăpostește centrala termică și branșamente gaz.
Ținându-se seama de concluziile raportului de expertiză contabilă, pe care instanța le-a coroborat cu prevederile art. 253 al. 6 din Legea nr. 571/2003, reise că reclamanta pentru perioada iulie-decembrie 2005 nu ar fi datorat impozitul pe clădiri cu cota diferențiată de 10% întrucât - în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani, anterior anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de Consiliul Local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice.
Instanța a reținut că organul de control, prin raportul de inspecție întocmit în cauză, în mod eronat a stabilit cota majorată, reținând exact 3 ani calendaristici - 30.06.2005, neluând în calcul anul fiscal care în accepțiunea art. 16 al. 1 din Legea nr. 571/2003 " anul fiscal este anul calendaristic", acest aspect fiind coroborat și cu adresa nr. - din 2.03.2007 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală, Legislație, Impozite Fiscale, care confirmă faptul că începând cu 1.01.2006 ar fi trebuit majorată cota de impozitare (fila 84 dosar).
Ținându-se seamă de dispozițiile art. 249 al. 1 din Legea nr. 571/2003, care stipulează că " orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România, datorează impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu prevede diferențe", iar în art. 250 al. 1 lit. c din același cod sunt prevăzute și clădirile pentru care nu s-ar datora impozit, instanța a reținut că în acest text, se face vorbire de construcții speciale privind sistemul național energetic și nicidecum de o centrală proprie și branșamente de gaz metan.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a constatat că reclamanta pentru perioada 01.01.2001 - 31.12.2005 avea obligația să plătească un debit total de 1161,01 lei ca diferență între plata efectivă și sumele corecte prin includerea în masa impozitelor a clădirii care adăpostește centrala termică (anexa 5 expertiză).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, autoritatea pârâtă Primăria Municipiului T, județul G, prin Primar, cu următoarea motivare:
Instanța a reținut corect situația de fapt că cele 2 aspecte generatoare a litigiului de față ce constau în realitate în lămurirea - cotei legale de impozitare pentru perioada 2001 - 2005 asupra construcției "centrala termică și branșament gaze" ( construcție ce a fost identificată în patrimoniul contestatoarei și nedeclararea la organele financiare) și dacă pentru perioada 01.07.2005 - 31.12.2005 se aplică sau nu procentul, 10% având în vedere că reevaluarea construcțiilor s-a efectuat în luna iunie 2002 și luna decembrie 2005, citând dispozițiile art.253 alin.1 și 2 precum și alin.6 din Codul Fiscal, invocate de recurentă în raportul de Inspecție Fiscală și Decizia dată, făcând referire la anul calendaristic și la concluziile Raportului de Expertiză, care arată și faptul că, contestatoarea nu poate fi scutită de impozite pe construcțiile speciale - Centrala termică și gaze, dar ajunge la o concluzie eronată, contradictorie, dispunând - restituirea, conform dispozitivului sentinței recurate, a unei sume cumulate mai mare decât cea contestată de către petentă, și anume: suma contestată este cea de 140.779,30 lei, iar instanța obliga la restituirea în total a sumei de 144.747.450 lei, fără a preciza modul de clacul corect a acesteia, valoarea de impunere conform dispozițiilor legale la care face referire și nici modul de stabilire a cheltuielilor de judecată la care a fost obligată Primăria municipiului T; dacă contestația petentei a fost admisă în "parte", totuși din dispozitivul sentinței recurate, în mod corect actele administrative fiscale contestate și anume Decizia de impunere nr.35446 din 22.06.2006 și Dispoziția Primarului nr.2502 din 02.08.2006 nu mai apar anulate "în parte", din dispozitivul sentinței nr.591/2009 nerezultând ce parte anume a contestației petentei s-a respins.
Deși au invocat în repetate rânduri în instanță și au susținut în mod constant faptul că - obligația stabilită și datorată de către contestatoare cu titlul de taxe și impozite locale a fost corect stabilită, este prevăzută prin norme imperative în Titlurile I,II și IX din Legea nr.571/2003 dispoziții conform cărora s-a efectuat controlul fiscal, că aceste sume sunt bani publici - recurenta având obligația de a folosi doar modalitățile prevăzute de lege în vederea cuantificării veniturilor ce se constituie în această categorie; că, contestatoarea nu a respectat disp.art.175 alin.3 din nr.OG92/2003.
Prin obiecțiunile la Raportul de Expertiză efectuate în cauză, au solicitat părerea unui expert în probleme de fiscalitate care să cunoască exact modul de interpretare și de aplicare a dispozițiilor Codului Fiscal în vigoare și nu simple operațiuni de contabilizare a sumelor contestate.
Instanța a ajuns la o concluzie vădit eronată, ajungând în final a dispune restituirea unor sume ce nu rezultă în concret din nici un calcul, menținând confuzia, nesituindu-se nici pe punctul de vedere al expertului nici pe cel al Primăriei Municipiului
unei simple cronologii și derulării litigiului dintre părți conduce la concluzia că prin sentința civilă nr.13 din 12.01.2007 și sentința civilă nr.2095 pronunțate de Tribunalul Galația fost menținută Dispoziția Primarului nr.2502/02.08.2006 ca legală și temeinică.
Aceeași eroare a instanței se constată și cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată contrar dispozițiilor art.274 din Cod proc.civilă, în dispozitivul sentinței civile nr.591/13.05.2009 fiind menționată o sumă totală fără nici o altă specificație deși conform dispozitivului Contestația a fost admisă "în parte".
Curtea analizând actele dosarului constată:
După cum a susținut și recurenta, instanța de fond a reținut corect situația de fapt. Apoi a făcut o analiză a probatoriilor administrate în cauză, în mod detaliat, sintetizând ideile desprinse din această analiză și care au condus instanța de fond la admiterea în parte a acțiunii reclamantei - BANK SA
Contrar susținerilor recurentei, expertiza de specializate, efectuată în cauză a analizat documentele și actele normative incidente cauzei de față, în mod profesionist.
Simplul fapt că expertul nu a dat câștig de cauză susținerilor autorității-recurente, nu înseamnă că a efectuat o expertiză superficială.
În mod greșit susține recurenta că nu avea decât obligația de a folosi doar modalitățile prevăzute de Legea nr.571/2003 în vederea cuantificării veniturilor ce se constituie din taxe și impozite locale.
Pe lângă modalități este obligată să se înscrie într-un anumit plafon prevăzut de lege.
Expertul desemnat a aplicat corect disp.art.253 alin.1 din Legea nr.471/2003, care prevede între altele: " cota de impozitare, se stabilește prin hotărâre a Consiliului Local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50%, iar pentru anul 2005 cota de impozitare stabilită de Consiliul Local Taf ost de 1%.
De asemenea, modalitatea de calcul a fost preluată din raportul de expertiză, care a cuantificat precis, suma pe care autoritatea recurentă trebuie să o restituie reclamantei. Nu există nici o confuzie în acest sens, iar susținerile recurentei sunt lipsite de adevăr.
Instanța de fond a dispus admiterea în parte a acțiunii, ținând cont că a admis numai punctul 1 din această acțiune, deoarece punctul 2 se referea la constatarea încălcării de către pârâtă a unei obligații de soluționare a unei contestații și la suspendarea actelor administrative, solicitări care nu au mai fost susținute de reclamantă.
În ceea ce privește cheltuieli de judecată, instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.276 Cod proc.civilă, apreciind că se impunea acordarea în totalitate a acestor cheltuieli.
În consecință, pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, Curtea apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmează a respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,- împotriva sentinței civile nr.591 din 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.VS/03.02.2010
Tehno ZE/03.02.2010
Ex.5
Fond:
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
