Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1098/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1098/
Ședința publică din 09 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, cu sediul în M C,-, jud.H, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței civile nr. 416 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru pârâta recurentă DGFP H consilier juridic, cu delegație la dosar (17) și reclamanta intimată " H "SRL prin avocat, cu delegație la dosar (18).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Reprezentantul reclamantei intimate " H "SRL depune la dosar concluzii scrise.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea părților care declară că nu mai au alte cereri de formulat, acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta pârâtei - recurente DGFP H solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Susține că în opinia sa instanța de fond având în vedere prevederile Legii nr.554/2004, a făcut o aplicare retroactivă a legii, ceea ce contravine principiilor fundamentale de drept.
Apărătorul ales al reclamantei intimate " H "SRL solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse în cuprinsul concluziilor depuse la dosar, motive pe care le dezvoltă și în instanță.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 416/12.03.2008 a Tribunalului Harghitas -a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, și s-a constatat nelegalitatea procesului-verbal nr. 434/31.08.2001 încheiat de Direcția Controlului Financiar Fiscal M C, s-a admis acțiunea reclamantei - SRL, formulată în contradictoriu cu pârâta DGFP și decizia de impunere nr. 920/30.11.2006 a Activității de Control Fiscal H, c cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, cu ocazia rejudecării pricinii, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 31/15.02.2007 a DGFP H, a Deciziei de impunere nr. 920/30.11.2006 emisă de Activitatea de Control Fiscal H, susținând că organele de control au făcut o greșită aplicare a legii, fiind stabilită în sarcina reclamantei, obligații fiscale nedatorate.
Cu ocazia rejudecării pricinii în fond, ca urmare a casării cu trimitere a cauzei prin Deciziei nr. 87/R/29.01.2008 [c1] [c2] [c3] Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, s-a invocat excepția de nelegalitate a procesului verbal nr. 434/31.08.2001, încheiat de pârâtă, act care constată obligațiile fiscale ale reclamantei, act neatacat, motiv pentru care, a fost emisă ulterior Decizia de impunere nr. 920/30.11.2006. contestația formulată de reclamantă împotriva acestei Decizii nr. 920/30.11.2006 a fost respinsă prin Decizia nr. 3/15.02.2007 a DGFP H, dar în opinia reclamantului faptul că acest proces verbal nu a fost atacat, prin definiție nu devine și legal, fiind contrar disp.art. 8 din OG nr. 70/1994.
Prima instanță, apreciind că procesul verbal nr. 434/2001, are o dublă natură, de act de control fiscal, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, precum și de act administrativ fiscal, în sensul art. 41 Cod procedură fiscală, întrucât emană de la o autoritate publică, legalitatea acestuia poate fi cercetată pe calea excepția de nelegalitate, oricând și în orice stadiu al procedurii.
Pe de altă parte, s-a constatat că nu există temei legal care să împiedice reclamanta să deducă pierderea contabilă din impozitul pe profit datorat subsecvent, astfel că procesul verbal cercetat pe calea excepției este nelegal, fiind stabilite în sarcina reclamantei obligații nedatorate.
Pe cale de consecință, prin admiterea excepției s-a apreciat că anularea acestui act atacat atrage nulitatea și a celorlalte acte ulterioare, întemeiate pe acest act.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta DGFP M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât se întemeiază atât pe disp. Legii nr. 29/1990 cât și pe cele ale disp. Legii nr. 554/2004, pentru că pe calea excepției de nelegalitate prevăzută în Legea nr. 554/2004 s-a anulat un act încheiat în anul 2001; că legea veche prevedea admisibilitatea excepției de nelegalitate doar cu privire la actele administrative normative.
Mai mult, instanța de fond a aplicat retroactiv textul legal, fără a preciza însă care text de lege a fost încălcat, prin emiterea actului (procesul verbal nr. 434/2001) ce nu a fost însă atacat.
Pe de altă parte, actele atacate în instanță, Decizia nr. 3/2007 și Decizia de impunere nr. 920/2006 au avut la bază un alt raport de inspecție fiscală nr. 10788/30.11.2006.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că actul a cărui nelegalitate s-a cerut a fi constatată pe calea excepției - nu a fost atacat potrivit procedurii speciale, și aceasta este conform cu dispozițiile legale aplicabile în materie.
Prin concluziile scrise, pârâta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât decizia de impunere este un act subsecvent unui act administrativ nul, fiind deci nulă, și că de valabilitatea actului în cauză, procesul verbal nr. 434/2001, depinde soluționarea litigiului. Acest act poate fi cercetat prin prisma nelegalității în orice fază procesuală, oricând, dată fiind natura sa - de act administrativ - și că prin definitivare, nu poate fi apreciat ca legal.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la excepția de nelegalitate a procesului verbal nr. 434/2001, Curtea apreciază că, fără putință de tăgadă, acesta este un act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2001, ale cărei dispoziții procedurale se aplică în prezent în materie. Ceea ce trebuie menționat însă, este faptul că, în condițiile în care acest act administrativ ar fi fost apreciat drept vătămător de reclamantă, această parte avea la dispoziție căi procedural specifice pentru a-l ataca, prevăzute de legea aplicabilă la data emiterii actului, respectiv Legea nr. 29/1990.
Or, prin neatacarea sa, actul a produs efectele juridice în considerarea cărora a fost emis, prin definitivare, după cum a apreciat reclamanta. Referitor la posibilitatea constatării nelegalității acestuia pe calea excepției prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că acest lucru este inadmisibil. Aceasta pentru că reclamanta, prin propria conduită culpabilă, adoptând o poziție pasivă, nu a exercitat calea de atac împotriva actului vătămător, invocând deci propria turpitudine. Pe de altă parte, excepție de nelegalitate, așa cum este cea reglementată nu poate fi invocată, față de acest act, care, dacă ar fi fost nelegal, putea fi anulat pe calea dreptului comun, în procedura prevăzută de legiuitor la acea dată, cea a Legii nr. 29/1990.
Pe de altă parte, așa cum a arătat și pârâta, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală cu privire la excepția invocată, neindicând textul de lege în raport de care s-a apreciat această nelegalitate, ceea ce face imposibil controlul judiciar.
Astfel fiind, este cert că actul atacat - titlul de creanță - denumit prin definiție titlu executoriu, a fost avut în vedere de către organele de control ale pârâtei și la întocmirea Deciziei de impunere nr. 920/2006, act atacat prin contestația soluționată la rândul ei de Decizia nr. 3/2007.
În ceea ce privește fondul cauzei, este de observat că Decizia de impunere vizează ca obligație fiscală impozitul pe profit și accesoriile acestuia (penalități și majorări de întârziere). Referitor la impozitul pe profit, având în vedere destinațiile operate de pârâtă în cuprinsul Deciziei nr. 3/2007, între dreptul de stabili obligații fiscale și cel de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, Curtea constată că dreptul pârâtei de a stabili în sarcina reclamantei diferențe de impozit pe profit nu a fost prescris, astfel că în mod legal s-a reținut obligația pârâtei de plată sumei de 35.498 lei. În raport de disp. art. 21 din OG nr. 70/1997, termenul de prescripției de 5 ani, este practic prorogat până la finele primului trimestru, potrivit art. 15 din OG nr. 70/1994, astfel că instanța constată că dreptul pârâtei de a stabili obligațiile fiscale în cauză nu a fost prescris, și cu atât mai puțin în ceea ce privește accesoriile acestei obligații principale.
Pe de altă parte, expertiza efectuată în cauză vizează cu totul altă stare de fapt, cea referitoare la posibilitatea recuperării pierderii contabile, din profitul impozabil obținut, aspecte care nu vizează fondul cauzei, pârâta nu a probat o altă stare de fapt, contrară celei reținute de organele de control.
În consecință, Curtea apreciază că recursul promovat în cauză este întemeiat, urmând afa dmis ca atare, potrivit art. 213 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, hotărârea atacată urmând a fi modificată în sensul respingerii excepției de nelegalitate cât și a acțiunii introductive formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, cu sediul în M C,-, jud. H, împotriva Sentinței civile nr. 416 din 12 martie 2008 Tribunalului Harghita.
Modifică integral hotărârea atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a procesului verbal nr. 434/31.08.2001 emis de DGFP H, precum și acțiunea în contencios administrativ, ambele formulate de reclamanta - H SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 09 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Nemenționat
fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele instanței
Grefier,
Red.
Dact. Sz.
27 ian.2009
2 exemplare
Jud.fond:
[c1]
[c2]
[c3]
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
