Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. Nr. 113/2009
Ședința public din 15 Ianuarie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 1507/12.09.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata-reclamant - SRL și intimata-pârât DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite tax de prim înmatriculare.
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint avocat în substituirea avocatului titular, lips fiind restul prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul c la data de 19 decembrie 2009 intimata-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Întrucât partea prezent arat c nu are cereri de formulat, curtea, dup deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declar închise dezbaterile și acord cuvântul prții prezente.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicit respingerea recursului declarat de pârât și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca temeinic și legal, pentru motivele artate pe larg în cuprinsul întâmpinrii, pe care le susține și oral. Solicit obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecat constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative depuse în copie la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 1507 din 12 septembrie 2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția invocat de pârâta de
S-a respins acțiunea reclamantei - SRL împotriva pârâtei C, având ca obiect anulare act administrativ fiscal, pe excepția lipsei calitții procesuale pasive.
A fost admis în parte acțiunea formulat de reclamanta - SRL impotriva paratei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-
Pârâta a fost obligat s restituie reclamantei sumele de 5609,69 lei si 12240,06 lei, reprezentând tax auto de prim înmatriculare cu dobânda legal incepand cu data de 19.03.2008 pana la data platii.
A fost respins petitul având ca obiect anularea actelor administrativ fiscal nr.9021 si 9022/16.04.2008.
Parata a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 595 lei reprezentand onorariu avocatial, 4 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar - cheltuieli de judecata partiale.
Pentru a hotrî astfel, instanța a reținut urmtoarele:
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata Direcția General a Finanțelor Publice a Județului Caf ost admisa ca intemeiata deoarece asa cum a rezultat din actele de la filele 10-13 actele administrativ fiscala a caror anulare se solicita au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, iar sumele a caror restituire se cere au fost achitate in contul aceleiasi parate.
Din aceste considerente actiunea reclamantei impotriva paratei Direectia Generala a Finantelor Publice a judetului Caf ost respinsa pe exceptia lispei calitatii procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat c reclamanta - SRL a achitat la data de 23.01.2008, cu ordinul de plata nr. 221 suma de 5609,69 lei lei, iar la data de 18.12.2007 cu ordinul de plata nr. 6895 suma de 12240,06 lei cu titlu de tax de prim înmatriculare, in contul paratei de randul 1. Considerând nelegal perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituit îns aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația intern principiul aplicrii directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natur, mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au fcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunitților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul c aceasta este determinat de traversarea graniței de ctre bunul supus taxei, dintr-o țar comunitar în alta.
Tribunalul a reținut c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar dup modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrâns la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementrii în vigoare, la data importului autoturismului, taxa special pentru autoturisme se datoreaz cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observ, îns, c taxa special de înmatriculare nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, dup aducerea lor în țar. Rezult din aceste dispoziții legale, c taxa special de înmatriculare impus autoturismului reclamantei, autoturism cumprat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinat de traversarea graniței de ctre acesta dintr-o alt țar comunitar în România, astfel încât aceast tax impus de autoritțile române este una discriminatorie, fiind interzis de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunitții Europene.
Nu a putut fi reținut susținerea pârâtei c ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotrî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real c singura competent în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunitților Europene, dar în speța de faț nu se pune problema interpretrii dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, acestea fiind foarte clare, ci a aplicrii directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real c în lipsa unei armonizri la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie s contravin dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminrii sau a principiului liberei circulații a mrfurilor, așa cum este cazul de faț.
Constatându-se c taxa special de prim înmatriculare achitat de reclamant este una interzis de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunitților Europene și c, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dat la care România a aderat la Uniunea European reglementrile comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridic intern, având prioritate faț de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea în sensul obligarii pârâtei s restituie reclamantei sumele de 5609,69 lei si 12240,06 lei, reprezentând tax auto de prim înmatriculare, cu dobânda legal incepand cu data de 19.03.2008 pana la data platii.
Petitul având ca obiect anularea actelor inregistrate sub nr. 9021 si 9022 din data de 16.04.2008 emise de C-N au fost respinse, deoarece acestea nu constituie act administrativ fiscal, în sensul OG 92/2003.
Potrivit prevederilor art. 274, 276 Cod procedura civila parata a fost obligata sa platesca reclamantei cheltuieli de judecata partiale, constand in 595 lei onorariu avocatial, 4 lei taxa judiciara de timbru si 0,15 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta recurent Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, solicitând admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii formulate de ctre reclamantul-intimat.
În motivarea recursului pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C--N a artat c, reclamantul a achitat suma de 5609,69 lei și 12240,06 lei reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule.
Taxa special pentru autoturisme și autovehicule în sum de 5609,69 lei și 12240,06 lei nu a fost stabilit de ctre instituția pârât prin vreo decizie de impunere sau prin vreun alt act administrativ sau administrativ fiscal.
În conformitate cu prevederile pct. 4 (1) din Ordinul erului Economiei și Finanțelor nr. 418/2007, " documentul privind modul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule se emite în regim de asistenț contribuabililor, se elibereaz pe loc solicitantului și nu poart ștampila unitții fiscale ".
În conf. cu art. 31 indice 2 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 44/204 ( date in aplicarea art. 214 indice 2 din Legea nr. 571/2003 - forma în vigoare începând cu data de 01.01.2007 ), " rspunderea privind suma de plat aferent taxei speciale revine pltitorului ", adic, în speț, reclamantului - SRL.
Taxa special pentru autoturisme și autovehicule ( datorat bugetului de stat, în conformitate cu art. 214 indice 1 alin. 3 din Legea nr. 571/2003) a fost achitat de ctre reclamant la Trezoreria municipiului C-N în conformitate cu prevederile pct. 31 indice 2 alin. 1 și 2 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 44/2004 ( date în aplicarea art. 214 indice 2 din Legea nr. 571/2003 ) care au urmtorul cuprins:
, 312. (1) Taxa special se pltește cu ocazia primei înmatriculri în România, cu excepția autovehiculelor care sunt înmatriculate temporar în România pe o perioad de timp egal cu durata de valabilitate a asigurrii internaționale (cartea ).
(2) Taxa special se pltește de ctre persoana fizic sau juridic care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe baz de ordin de plat pentru trezoreria statului (), la unitțile trezoreriei statului din cadrul unitților fiscale în a cror evidenț aceștia sunt înregistrați ca pltitori de impozite și taxe, rspunderea privind suma de plat aferent taxei speciale revenind pltitorului. În documentul de plat la rubrica " Reprezentând " se va înscrie obligatoriu seria crții de identitate a autoturismului sau a autovehiculului ".
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 lit. j) din Ordinul erului Administrației și Internelor nr. 1.501/13.11.2006 privind procedura înmatriculrii, înregistrrii, radierii și eliberrii autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor ( Of. nr. 941/21.11.2006) care dispune urmtoarele:
(1) Înmatricularea permanent sau înmatricularea temporar s-a efectuat pe baza urmtoarelor documente:
a) cererea solicitantului. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate, proprietarul a menționat solicitarea explicit în cerere;
j) începând cu data de 1 ianuarie 2007, dovada plții taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilit potrivit legii ".
Pârâta a precizat c în mod greșit prima instanț a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a instituțiilor sale, pentru urmtoarele considerente:
a) - instituția în contradictoriu cu care poate fi discutat cererea de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost autoritatea care a efectuat înmatricularea autoturismului din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative;
b) - în conformitate cu prevederile nr.HG 495/2007, în materie fiscal statul Raf ost reprezentat în instanț de ctre Agenția Național de Administrare Fiscal B care nu a fost chemata în judecat.
De asemenea, având în vedere cele mai sus artate și prevederile legale aplicabile în speț, s-a apreciat c acțiunea în contencios administrativ formulat de - SRL trebuia respinsa ca inadmisibil de ctre prima instanț, pentru urmtoarele considerente:
1. - adresa instituției pârâte nu a constituit act administrativ sau administrativ fiscal în sensul Legii nr. 554/2004 sau Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 republicat, cu modificrile și completrile ulterioare.
Instanța trebuia s observe c actul care a produs efecte juridice și a fost folosit de ctre reclamant în fața autoritții competente s efectueze înmatricularea autoturismului a fost plata ( act juridic și convenție, în conformitate cu art. 1.092 - 1.121 cod civil ) voluntar efectuat de ctre reclamant iar, în conformitate cu pct. 31 indice 2 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 44/2004, reclamanta rspunde pentru calcularea corecta a sumei de plata reprezentând taxa special;
2. - reclamantul a avut la îndemân o alta cale de atac pentru a obține înmatricularea autoturismului fr plata taxei speciale prevzute de art. 214 indice 1 - 3 din Legea nr. 571/2003 sau pentru a obține restituirea acestei taxe și anume reclamanta trebuia s formuleze acțiune în contencios administrativ în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 împotriva autoritții care a efectuat înmatricularea din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative unde a depus cererea de înmatriculare;
3. - restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule trebuia cerut de ctre reclamant de la autoritatea care a efectuat înmatricularea din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative unde a fost depus în original Chitanța nr. -/01.08.2007 și unde plata taxei speciale a produs efectele prevzute de lege;
4. - în conformitate cu art. 1092 alin. 2 Cod civil, " nu a fost admis în privința obligațiilor naturale, care au fost achitate de bunvoie ";
5. - reclamanta nu a invocat refuzul nejustificat al instituției pârâte de restituire a taxei speciale de prima înmatriculare și nu a fcut dovada c ar fi parcurs procedura prealabil prevzut de art. 205 și urm. din nr.OG 92/2003 republicat și modificat și de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin prisma motivelor invocate în recurs pârâta roag instanța de recurs s observe c cererea reclamantei înregistrat la instituția sa sub nr. 38568/18.12.2007 nu poate fi calificat drept " contestație " sau plângere prealabil în sensul art. 205 și urm. din nr.OG 92/2003 republicat și modificat sau al art. 7 din Legea nr. 554/2004, cum în mod greșit a apreciat prima instanț. Respingerea excepției inadmisibilitții acțiunii formulate de ctre s-a datorat înclcrii de ctre prima instanț a prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 41 din nr.OG 92/2003, art. 1092 - 1121 Cod civil (motiv de modificare a hotrârii prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila).
De asemenea, respingerea excepției inadmisibilitții acțiunii s-a datorat greșitei interpretri de ctre prima instanț a actelor aflate la dosar (adresa Administrației Finanțelor Publice a municipiului C-N fiind considerata în mod greșit de ctre prima instanț drept refuz nejustificat și nesocotindu-se faptul c reclamanta a efectuat o plat voluntar neimpus de ctre instituția pârât - motiv de modificare a hotrârii prevzut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila), precum și faptul c prima instanț nu a motivat de ce nu a considerat c actul care a produs efecte juridice a fost chitanța care consemneaz plata voluntar efectuat de ctre reclamant și nici de ce acțiunea în contencios administrativ nu trebuia formulat împotriva autoritții care a efectuat înmatricularea din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative (motiv de modificare a hotrârii prevzut de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila).
O dovad clar a celor mai sus artate a fost faptul c prima instanț, prin sentința în prezentare curat, nu a anulat nici un act emis de ctre Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-
În subsidiar, în fața primei instanțe a solicitat suspendarea prezentei cauze, pân la soluționarea definitiv a procedurii de infringement, în condițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedura civil, întrucât Uniunea European prin organele sale abilitate, respectiv Comisia European, a declarat formal împotriva României procedura de " infringement ", respectiv procedura privind constatarea înclcrii de ctre România, ca stat membru al a normelor comunitare în vigoare, în speț ale art. 90 din Tratatul
Soluția de respingere a cererii de suspendare a judecrii cauzei s-a datorat înclcrii de ctre prima instanț a prevederilor art. 226, 227 și 234 din Tratatul de instituire a Comunitții Europene, precum și a prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedur civil (motiv de modificare a hotrârii prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil), deoarece:
A) Menționeaz c, în cadrul negocierilor prealabile purtate de ctre România cu reprezentanții Comisiei Europene, discuțiile sunt axate în sensul modificrii formulei de calcul a acestei taxe, prin modificarea criteriilor și coeficienților de calcul și ponderii acestora în formula de calcul, în vederea diminurii considerabile a cuantumului final al taxei și nicidecum în sensul eliminrii totale de ctre România a acestei taxe din Codul fiscal.
De altfel, în cadrul acestor discuții România și-a reafirmat ferm poziția clar de a nu renunța total la taxa special de prim înmatriculare, acceptând în schimb s negocieze o modificare a acestei taxe sub aspectul modului de calcul al acesteia, potrivit solicitrilor Comisiei Europene, situație în care, în momentul ajungerii la un acord agreat de ambele prți, procedura de infringement a fost definitiv închis, iar cauza nu a fost trimis spre examinare Curții de Justiție a Comunitții Europene de la Luxemburg.
Faț de existența acestor negocieri, aflate în faza final, între reprezentanții României și ai Comisiei Europene, apreciaz c prezenta acțiune a fost prematur, în msura în care rezultatul negocierilor nu a fost înc anunțat în mod oficial, soluționarea prezentei cauze depinzând în tot de soluționarea litigiului dintre România și Uniunea European, chiar dac acest litigiu s-a aflat în faza prealabil (preliminar) a acțiunii de infringement ce s-a desfșurat pe rolul de la Luxemburg.
În aceste circumstanțe, prima instanț trebuia s dispun suspendarea prezentei cauze pân la soluționarea definitiva a procedurii de infringement, în condițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedur civil, care stipuleaz c "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârn, în totul sau în parte, de existența sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecți".
n situația în care s-a dispus sau nu suspendarea judecrii prezentei cauze pân la finalizarea procedurii de infringement, semnaleaz instanței iminenta producerii urmtoarelor posibile situații:
Pronunțarea unor soluții pe fondul cererilor de restituire a taxei de ctre instanțele judectorești naționale, indiferent de soluția adoptat, înainte de pronunțarea unei hotrâri contrare acestor soluții de ctre de la Luxemburg.
Astfel, în cazul ipotetic în care acțiunile în restituirea taxei auto de prim înmatriculare ar fi admise de ctre instanțele naționale, iar eventuala soluție a hotrârii ar fi de respingere a sesizrii Comisiei și de constatare a faptului ca România nu a înclcat normele comunitare prin instituirea acestei taxe, s-a pus întrebarea fireasc ce s-a întâmplat cu aceste hotrâri ale instanțelor naționale și cum mai pot fi ele infirmate (anulate), conform normelor procedurale interne, precum și cum mai poate fi întoars executarea lor, prin încasarea la bugetul statului a taxelor restituite necuvenit ctre particulari, în baza acestora.
În mod similar, și în ipoteza respingerii pe fond, ca neîntemeiate, a acestor cereri de restituire de ctre instanța național, fr a se dispune suspendarea cauzelor pân la pronunțarea în speț a sau mcar a punerii în discuție a excepției prematuritții cererilor de restituire, iar ar soluționa procedura de infringement în senul admiterii sesizrii Comisiei Consiliului Europei și constatrii faptului c România a înclcat normele comunitare, s-a pus problema inadmisibilitții formulrii unor noi cereri de restituire formulate de ctre aceiași particulari, prin invocarea și admiterea excepției puterii de lucru judecat.
Învedereaz onoratei instanțe și posibilitatea crerii în practic a unei a treia situații și anume c hotrârea s promoveze o soluție de tipul "admitere în parte" a sesizrii Comisiei, în sensul în care s se statueze c, în principiu, în lipsa unei armonizri a taxei de prim înmatriculare auto la nivel comunitar, România are dreptul s instituie o astfel de tax de prim înmatriculare auto, însa s constate c modul de determinare a cuantumului taxei auto nu corespuns întru totul cerințelor și rigorilor comunitare și c potrivit practicii, aceast tax auto a fost datorat doar în parte de ctre particularii care au achitat-o statului român, proporțional cu gradul de depreciere real a valorii autoturismelor și autovehiculelor pentru care s-au achitat aceste taxe.
În aceast din urm situație, toate hotrârile pronunțate pe fondul cauzei de ctre instanțele naționale, indiferent c sunt de admiterea acțiunilor și de restituire integral a taxelor auto achitate sau, c aceste soluții au fost de respingere a acțiunilor și de menținere ca datorate integral bugetului de stat, vor fi vdit netemeinice și contrare hotrârilor întrucât nimeni nu a calculat eventualele cote ( prți ) din taxele inițial achitate, care sunt nedatorate și care se impun a fi restituite particularilor, respectiv care sunt cotele datorate în continuare și care nu trebuie restituite reclamanților particulari.
B). Un alt motiv în sprijinul admiterii cererii de suspendare a prezentei cauze pân la soluționarea procedurii de infringement îl constituie însși obiectul prezentei cauze, prin prisma motivelor invocate de reclamant.
Astfel, în fapt, reclamanta a criticat dispozițiile legale cuprinse în Codul fiscal român ( art. 2144și art. 2142din Legea nr. 571/2003 modificat și completat, care ar contraveni dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitții Europene.
Or, soluționarea acestei chestiuni juridice nu s-a putut face decât printr-o interpretare explicit și direct a acestor dispoziții ( art. 90 din Tratatul ), care îns cade în competența exclusiv a Curții de Justiție a Comunitții Europene de la Luxemburg, în conformitate cu dispozițiile art. 234 din același Tratat de instituire a Comunitții Europene, pe care, pentru deplina Edificare îl red în continuare:
" Art. 234: 1) Curtea de Justiție este competent s hotrasc, cu titlu prejudiciar:
a) asupra interpretrii prezentului tratat ".
Mai departe, art. 234 (fost art. 177), în alin. 2 și 3, din același Tratat instituind Comunitatea European stabilește și calea de urmat în cazul în care în fața unei instanțe naționale este ridicat chestiunea interpretrii Tratatului:
"Art. 234 - 2) Când o asemenea chestiune este ridicat în fața unei instanțe dintr-un stat membru, aceast instanț, în cazul în care consider c este necesar o decizie asupra acestei chestiuni, poate cere Curții de Justiție s dea o hotrâre în acest sens.
3) Când o asemenea chestiune a fost ridicat într-o cauz pendinte în fața unei instanțe naționale ale crei hotrâri nu au putut face obiectul unei ci de atac în dreptul intern aceast instanț a fost obligat s sesizeze Curtea de Justiție ".
Din interpretarea coroborat a celor doua alin. 2 și 3 ale art. 234 (fost art. 177) din Tratatul instituind Comunitatea European, și raportat strict la dispozițiile procedurale române, rezult faptul ca dac o astfel de chestiune de interpretare a dispozițiilor tratatului s-a ridicat în fața unei instanțe de fond sau de apel, aceste instanțe pot s cear Curții Europene de Justiție s dea o hotrâre de lmurire cu privire la interpretarea tratatului, pe când dac o astfel de chestiune s-a ridicat în fața unei instanțe de recurs, ale crei hotrâri nu mai pot face obiectul unei ci de atac ordinare în dreptul intern (adic sunt irevocabile - în materie civil, respectiv sunt definitive - în materie penal), atunci aceast instanț este obligat s sesizeze Curtea de Justiție a de la Luxemburg.
Având în vedere faptul c, așa cum am mai artat mai sus, împotriva României a fost deja declanșat procedura de infringement de ctre Comisia, în condițiile art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European tocmai cu privire la același obiect, procedura care a fost finalizat printr-o decizie a Curții de Justiție a care a tranșat în mod irevocabil chestiunea stabilirii de ctre România a taxei de prim înmatriculare prin dispozițiile art. 2141 și art. 2142 din Legea nr. 571/2003, consider c cea mai judicioas soluție care s-a impus în cauz a fost suspendarea judecrii cauzei în condițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul d e procedur civil, pân la finalizarea procedurii de infringement, soluțiile instanțelor naționale depinzând în tot de soluția pronunțat de Curtea de Justiție a
C) Învedereaz onoratei instanțe c în acest moment, în lipsa unei hotrâri a cu privire la taxa de prim înmatriculare instituita prin Codul fiscal român, nu putea vorbi decât de o opinie a Comisiei, despre care nu avea nici o certitudine ca a fost întemeiatâ.
Este de subliniat din nou c în opinia Comisiei taxa de prim înmatriculare nu a corespuns pe deplin cerințelor și rigorilor normelor comunitare, exclusiv în sensul în care Codul fiscal din România nu a prevzut o cale de contestare a acestei taxe, precum și în ceea ce privește criteriile tehnice de determinare a cuantumului acestei taxe, necontestându-se nici un moment dreptul României de a institui o astfel de tax.
Așadar, simpla suspiciune sau bnuial a Comisiei potrivit creia aceast tax nu a corespuns în întregul ei normelor comunitare nu a putut constitui temei pentru formularea de ctre particulari și admiterea unor acțiuni similare prezentei de ctre instanțele naționale, întrucât Comisia nu a fost competent s emit astfel de decizii, competenț material ce a revenit în mod exclusiv CURȚII DE JUSTIȚIE A
În cazul în care, instanțelor naționale le-ar reveni competența material de a se pronunța în chestiunea înclcrii tratatelor constitutive ale de ctre statele membre, învedereaz instanței c însși procedura de infringement ar reveni inutil și fr finalitate, înclcându-se astfel art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European, care stabilește în mod limpede regula potrivit creia doar Curtea de Justiție a este competent material s se pronunțe asupra înclcrii tratatelor constitutive de ctre statele membre.
" Art. 226 - În cazul în care Comisia consider c un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumba în virtutea prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, dup ce a dat statului respectiv posibilitatea s-și prezinte observațiile.
Dac statul în cauz nu s-a conformat acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție ".
Este clar c s-a situat în ipoteza acestei norme a tratatului, întrucât în ceea ce privește sintagma " obligațiile care incumba statelor membre în virtutea Tratatului privind instituirea " a cuprins inclusiv obligația României ca stat membru al, de a înltura orice bariere de natur fiscal sau vamal, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulații a bunurilor în spațiul comunitar, în temeiul art. 90 din Tratatul
D) Precizeaz în mod expres faptul c nu a invocat o necompetenț total a instanțelor judectorești naționale românești de a soluționa prezenta acțiune ci doar o necompetenț material parțial în soluționarea cauzei.
Susținerea pârâtei are la baz faptul c instanțele naționale sunt practic obligate s soluționeze un capt de cerere principal, chiar dac el nu este formulat în mod distinct în acțiune, și anume s constate ca taxa auto de prim înmatriculare și implicit dispozițiile art. 2141și art. 2142din Legea nr. 571/2003, încalc prevederile art. 90 din Tratatul privind instituirea, capt de cerere care, așa cum a artat mai sus, cade în competența exclusiv a, conform art. 226 alin. 2 din același Tratat.
F) Cât privește efectul direct al dreptului comunitar, care presupune dreptul oricrei persoane de a invoca direct o dispoziție comunitar, inclusiv în fața judectorului național, susține c în ceea ce privește cazul constatrii înclcrii de ctre statele membre a obligațiilor care le-a incumbat acestora în virtutea Tratatului privind instituirea, s-a situat într-un caz de excepție de la regula, respectiv s-a gsit în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotrî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratatul de instituire Comunitatea European.
În acest sens, relevant a fost Hotrârea Francovich (6/90) [Cehia] prin care Curtea de Justiție aac onsacrat principiul c statul este rspunztor pentru prejudiciul provocat particularilor în urma înclcrii dreptului comunitar de ctre stat (state liability).
Astfel, s-a statuat c particularii pot acționa statul în fața instanțelor naționale, numai atunci când s-a stabilit deja de ctre Curtea de Justiție a c Statul este autorul unei înclcri a dreptului comunitar.
Or, având în vedere c pân la aceast dat Curtea de Justiție a nu a stabilit printr-o decizie pronunțat în cadrul procedurii de infringement, în baza art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, c România, prin instituirea în Codul fiscal a taxei auto de prim înmatriculare, și-ar fi înclcat " obligațiile care-i incub ca stat membru în virtutea Tratatului privind instituirea ", care includ și obligația de a înltura orice bariere de natur fiscal sau vamal, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulații a bunurilor în spațiul comunitar, și c în consecinț s-ar fi înclcat art. 90 din Tratatul, rezult c s-a putut vorbi de o excepție de prematuritate a formulrii de ctre reclamant a prezentei acțiuni " în compensare " sau în rspunderea Statului Român.
III. Din cele expuse la pct. II de mai sus rezult în mod clar c soluția de admitere a acțiunii din sentința în prezent recurat s-a datorat înclcrii de ctre prima instanț a competentei altei instanțe (motiv de casare a hotrârii prevzut de art. 304 pct. 3 Cod procedur civil), respectiv sentința recurat a fost dat cu înclcarea competenței Curții de Justiție a
IV. Pe fondul cauzei solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat, având în vedere c reclamanta datoreaz în mod legal taxa special pentru autoturisme și autovehicule pe care a achitat-o la Trezoreria municipiului C-
Așa cum rezult din cele expuse mai sus și din cele expuse în continuare, acțiunea reclamantei este în mod vdit netemeinic și nelegal și trebuia respins de ctre prima instanț.
Învedereaz instanței faptul c reclamanta a achitat taxa special pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, dispoziții legale pe care le reproducem în continuare:
" Art. 21411) Intr sub incidenta taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa total maxim autorizat de pân la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor speciale echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunii diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane strine cu statut diplomatic, care își desfșoar activitatea în România -.
(5) Vechimea autoturismului autovehiculului rulat s-a calculat în funcție de data fabricrii acestuia".
" Art. 2142speciale s-a pltit cu ocazia primei înmatriculri în România ".
" Art. 2143Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:
Încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;
din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științific și tehnic, acordate instituțiilor de învțmânt, sntate și cultur, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate public, de ctre guverne strine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate ".
Norme metodologice:
" 3111) Taxa special se aplic atât autoturismelor și autovehiculelor comerciale noi, cât și celor rulate,
3121) Taxa special se pltește cu ocazia primei înmatriculri în România, cu excepția autovehiculelor care sunt înmatriculate temporar în România, pe o perioad de timp egal cu durata de valabilitate a asigurrii internaționale (cartea ).
2) Taxa special se pltește de ctre persoana fizic sau juridic care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe baz de ordin de plat pentru trezoreria statului (), la unitțile trezoreriei statului din cadrul unitților fiscale în a cror evidenț aceștia sunt înregistrați ca pltitori de impozite și taxe, rspunderea privind suma de plat aferent taxei speciale revenind pltitorului ". Raportat la aceste dispoziții legale, pârâta roag instanța s rețin urmtoarele aspecte:
- autoturismul achiziționat din strintate de reclamant s-a înmatriculat pentru prima oar în România;
- autoturismul nu a fost înmatriculat temporar în România;
- taxa special a fost achitat de ctre reclamant, persoana care a înmatriculat autoturismul;
- autoturismele VW și AUDI TT în cauz, nu intr în categoria autoturismelor scutite de plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțri directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științific și tehnic.
Ca urmare, rezult în mod evident c autoturismul în cauz a fost suspus aplicrii și plții taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de prim înmatriculare ), prevzut de Codul fiscal.
De asemenea, pentru ca instituția pârât s fi putut proceda la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost necesar ca, la cererea înregistrat la Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N sub nr. 38.568/18.12.2007, reclamanta s fi anexat Chitanța nr. -/01.08.2007 în original și pe aceast chitanț autoritatea competent s efectueze înmatricularea din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative s fi consemnat prin semntura autorizat și ștampil c taxa special pentru autoturisme ( în sum de 5.752 lei ) nu a fost datorat ( art. 1 alin. 4 din nr.OG 128/2000 cu modificrile și completrile ulterioare ).
Ori, este evident c reclamanta nu a procedat în modul artat mai sus.
În plus, sumele care au putut fi restituite de la bugetul de stat au fost reglementate de art. 117 alin. 1 din nr.OG 92/2003 republicat și modificat care dispune urmtoarele:
(1) Se restituie, la cerere, debitorului urmtoarele sume:
a) cele pltite fr existența unui titlu de creanț;
b) cele pltite în plus faț de obligația fiscal;
c) cele pltite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele pltite ca urmare a aplicrii eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotrâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rmase dup efectuarea distribuirii prevzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, dup caz, în temeiul hotrârii judectorești prin care s-a dispus desființarea executrii silite".
Analizând prevederile legale mai sus citate, s-a observat c taxa special pentru autoturisme și autovehicule nu poate fi încadrat în nici una din categoriile de sume care pot fi restituite.
Mai mult, așa cum s-a artat mai sus, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este o obligație legal, fiind prevzut de art. 214 indice 1 - 4 din Legea nr. 571/2003, text de lege care este în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional pân la data prezentei și a crui respectare a fost obligatorie în conformitate cu art. 1 alin. 5 și art. 15 alin. 1 din Constituția României.
Referitor la susținerile reclamantei, însușite de ctre prima instanț, privind o pretins contradicție între dispozițiile art. 2141și urmtoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, situație în care art. 90 din Tratatul devine aplicabil în temeiul principiului prioritții dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, învedereaz onoratei instanțe urmatoarele:
A) Dispozițiile art. 2141și urmtoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European.
În lipsa unei armonizri la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitrii autovehiculelor, statele membre sunt libere s aplice astfel de taxe și s stabileasc nivelurile acestora.
Astfel, este binecunoscut faptul ca art. 90 din Tratatul, reprezint unul din temeiurile de baz ale consacrrii liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țrilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie s se abțin a institui, respectiv sunt obligate s înlture orice msur de natur administrativ, fiscal sau vamal, care ar fi de natur a afecta libera circulație a bunurilor, mrfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Îns, așa cum a rezultat în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul, citm " nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare ".
Norma indicat s-a referit la interzicerea msurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativ sau un statut de vdit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speț, roag onorata instanț de judecat s rețin c taxa special pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de prim înmatriculare ) nu se aplic exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplic tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România, indiferent de proveniența lor geografic sau național, respectiv se aplic și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale. autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc. ) precum și cel mai important autoturismelor noi din producția național a României.
Astfel, este binecunoscut c aceast tax a fost achitat inclusiv pentru autoturismele și autovehiculele noi din producția național a României, respectiv pentru mrcile, Daewo, precum și pentru orice alte mrci de autoturisme și autovehicule comerciale cu mas total maxim autorizat de pân la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculrii și fabricate în România, criteriul unic fiind c aceste autoturisme și autovehicule s se afle la prima înmatriculare în România.
Ca urmare, instituirea criteriului " primei înmatriculri în România " confer taxei speciale un caracter de maxim generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografic sau național a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de înclcarea art. 90 din tratatul, nefiind vorba despre o msur protecționist sau de discriminare negativ a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prim înmatriculare în România.
B) Pe de alt parte, recurenta roag instanța s rețin corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevzut de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv acela de tax special de prim înmatriculare în România, iar nu taxa special pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa special de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului român nefiind de a institui o astfel de tax pentru fiecare reînmatriculare în România.
Acesta a fost motivul pentru care în situația în care o persoana român achiziționeaz un autoturism care a fost deja înmatriculat în România de ctre vechiul proprietar, nu mai pltește aceast tax special întrucât pe de o parte, în acest caz nu mai avem de a face cu o prim înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului, sau cel mult cu o reînmatriculare ( a doua înmatriculare, a treia înmatriculare, etc. ), iar pe de alt parte, dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu retroactiveaz pân la data primei înmatriculri în România a autovehiculului ( prima înmatriculare fcut înainte de aplicarea acestei taxe speciale ), i nici nu s-a aplicat pentru toate cazurile de reînmatriculare survenite ulterior, dup data intrrii în vigoare a normei legale care instituie aceast tax, n conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Învedereaz instanței c nu a mai fost sesizat cu o astfel de cauz, întrucât taxele impuse de Ungaria și Polonia nu au fost taxe de prim înmatriculare, care s fie aplicate atât autoturismelor din import cât și autoturismelor din producția indigen, ci o taxa care este perceput exclusiv la importul de autoturisme second-hand dar care nu s-a aplicat autoturismelor noi importate sau autoturismelor indigene produse în aceste țri, situație în care aprea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor provenite din alte state membre, în raport cu autoturismele similare din producția indigen, contrar dispozițiilor art. 90 din Tratatul
Pârâta a precizat c, nici chiar Comisia Europeana ( care a deschis României procedura de infringement ) nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculri, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, a precizat c principiul " poluatorul pltește ", pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, a fost un principiu acceptat la nivelul
S-a menționat faptul c 16 state membre ale Uniunii Europene practic în prezent o tax care se percepe cu ocazia înmatriculrii autovehiculelor ( printre care, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru, etc.). Mai mult, s-a avut în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene un proiect de directiv în acest sens, proiect care, dup aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre. Având în vedere cele mai sus artate, pârâta roag instanța de recurs s observe ca sentința recurat este lipsit de temei legal și a fost dat cu înclcarea și aplicarea greșit a legii - art. 90 din Tratatul, art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003, nr.OG 44/2004, art. 117 din nr.OG 92/2003, art. 1 din nr.OG 128/2000 etc. (motiv de modificare a hotrârii prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil).
În final, pârâta menționeaz c obligarea la plata ctre reclamant, a dobânzilor legale calculate la suma solicitata în temeiul art. 3 din Nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bnești este total neîntemeiat.
Dispozițiile art. 3 din OG9/2000 reglementeaz dobânda legal în materie comercial, atunci când debitorul obligației de plat are calitate de comerciant.
Este de subliniat faptul c, în materia contenciosului administrativ fiscal au fost incidente dispozițiile cu caracter special prevzute la art. 124 din Codul d e procedur fiscal intitulat " în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget ", care stipuleaz în mod expres faptul c " pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua urmtoare expirrii termenului prevzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70 dup caz (60 de zile). Acordarea dobânzii se face la cererea contribuabililor ".
De asemenea, se observ c pârâta a fost de bun credinț iar încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost efectuat de ctre instituția pârât în conformitate cu prevederile legale în vigoare ( Legea nr. 571/2003, nr.HG 44/2004 ).
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedur civil, pârâta a solicitat judecarea cauzei și în eventuala sa lips de la dezbateri.
În conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din nr.OG 32/1995, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și de timbru judiciar.
Examinând recursul, Curtea reține urmtoarele:
1. Deși prin concluziile scrise recurenta a artat c nu mai susține cererea de suspendare, Curtea reține totuși urmtoarele:
Suspendarea procedurii de soluționare a cauzei în prim instanț ori în prezent în recurs nu mai prezint relevanț nefiind în prezent o problem actual, deoarece procedura de infringement inițiat de Comisia European împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European (Tratatul) a fost finalizat prin adoptarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedur fiscal, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificat prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptrii pe calea ordonanței de urgenț a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedur fiscal prin care s-a instituit taxa special pentru autoturisme și autovehicule prin aceea c trebuie s se țin cont de necesitatea adoptrii de msuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunitților Europene, și c se areîn vedere faptul c aceste msuri trebuie adoptate în regim de urgenț, pentru evitarea oricror consecințe juridice negative ale situației actuale.
2. Cu referire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii, pe considerentul c actul emis de pârât nu are caracterul de act administrativ și c pârâta nu are legitimare procesual pasiv în acest litigiu Curtea reține urmtoarele:
2.1. Conform chitanței eliberat de Trezoreria municipiului C-N, entitate care funcționeaz în cadrul pârâtei Administrație Finanțelor Publice a municipiului C-N ( C-N) reclamanta a pltit suma de 5609 lei și 12240,06 lei reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule iar ulterior la data de 14 ianuarie 2008 înregistrat la pârât o cerere de restituire a acestei sume pârâta rspunzând negativ prin adresa nr. 38568/12.01.2008. Pârâta susține c adresa emis nu constituie act administrativ sau act administrativ fiscal în sensul Legii nr. 554/2004 ori al pr.fisc. și ca atare acțiunea în contencios administrativ trebuia respins ca inadmisibil.
Curtea observ c aceast adres materializeaz în corpul ei manifestarea de voinț a autoritții fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale pltit de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice ( 5 dos. fond).
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urm asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de alt parte, actul întrunește și trsturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de ctre organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscal.
ori alte mijloace pe care le indic pârâta recurent pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dac nu sunt utilizate paralizeaz demersul judiciar de faț nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
A argumenta pe ideea c reclamanta trebuia s utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ preventive în vederea înlturrii refuzului de înmatriculare dat prin ipotez de autoritatea care ar fi trebuit s fac operațiunea de înmatriculare fr plata taxei înseamn a expune pe reclamant, pe o durat de timp, riscului lipsei folosinței bunului su, de vreme ce fr înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.
Or, în cauz reclamanta a ales în mod legal s se supun legislației interne în materie și mai apoi s apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând c a fost pltit fr temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plat fcut din eroare sau fr a exista debit este considerat nedatorat și astfel este supus restituirii (repetițiunii).
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entitții ce aparține de pârât (trezorerie) este o condiție prealabil și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea c reclamanta a ales s fac plata voluntar a obligației impuse de lege, fr o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înltur acesteia posibilitatea de a contesta baza legal pe baza și în temeiul creia a fcut plata iar în caz de succes s cear apoi organului fiscal care a încasat respectiva tax ori jurisdicției competente s i se restituie.
Din aceast perspectiv, excepția inadmisibilitții acțiunii, a refuzului jurisdicției de a statua asupra legalitții impunerii și a restituirii taxei nu poate fi considerat întemeiat și drept urmare soluția tribunalului d e respingere a unei atari excepții se vdește a fi legal.
2.2. Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârât, Curtea are în vedere c C-N a încasat taxa special prin entitatea sa Trezoreria municipiului C-
Nu poate fi reținut teza conform creia litigiul ce are ca obiect restituirea taxei speciale ar fi trebuit s fie pornit în contradictoriu cu autoritatea care a efectuat înmatricularea autoturismului din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative deoarece entitatea acestuia nu efectueaz operațiunea de înmatriculare decât dac și sub condiția impus de legea fiscal aceea de a se face dovada plții taxei speciale.
Or, nu aceast entitate a fost beneficiara plții taxei speciale, ci dup cum chiar pârâta recunoaște plata a fost efectuat la Trezoreria statului deci beneficiarul acestei taxe este Statul Român care conform art. 495/2007 este reprezentat de ANAF B și unitțile teritoriale subordonate, deci în speț de C-
Prin urmare, raportat la obiectul pricinii și dispozițiile legale incidente speței, în mod corect s-a legat cadrul procesual faț de pârâta C-N, aceast autoritate putând fi obligat la restituirea taxei dac prin ipotez aceasta nu ar fi avut baz legal.
3. Pe fond, Curtea reține c sentința tribunalului este legal și temeinic. Recurenta susține c acțiunea reclamantei este în mod vdit netemeinic și nelegal și deci trebuia respins ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a CJCE c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexat și unde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru și c valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatori prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vdește a fi nefundat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmeaz a fi respins ca atare.
4. Cu referire la incidența la speț a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurent prin concluziile scrise Curtea reține urmtoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamanta intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre ère danois des impts accisesprecum și cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de OUG nr. 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantei s urmeze procedura anevoioas și plin mde riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantei s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pârâta aflându-se în culp procesual va achita reclamantei - SRL 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a mun. C-N împotriva sentinței civile nr.1507/12.09.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Oblig pârâta s achite reclamantei - SRL C-N 595 lei, cheltuieli de judecat în recurs.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./2.02.2009
Jud.fond.-
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
