Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 120/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Constantin Epure, Clara Elena judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 996/CA/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice și avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu în termenul prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Consilier juridic depune la dosar delegație de reprezentare și practică judiciară pentru a fi avută în vedere la pronunțarea cauzei. Totodată declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursuluilor.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, și în consecință respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu pune concluzii de admitere a acestuia astfel cum a fost formulat.
Avocat pentru intimatul reclamant, având cuvântul, solicită respingerea ambelor recursuri, menținerea sentinței curate, ca fiind temeinică și legală. Arată că excepția inadmisibilității acțiunii ține de fondul cauzei și nu se analizează pe cale de excepție.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin Sentința civilă nr. 996/CA/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și în consecință s-a dispus restituirea de către pârâți a sumei de 10348 lei reprezentând taxă de poluare achitată de reclamant cu chitanța nr. -/09.12.2008, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data formulării cererii de restituire 11.06.2009 și până la data plății efective. A fost obligată chemata în garanței Administrația Fondului pentru Mediu să restituie pârâților suma de 10348 lei reprezentând taxă de poluare achitată de reclamant cu chitanța nr. -/09.12.2008.Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 1039 lei cheltuieli de judecată.Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România sau la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși se invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, și nici pentru autoturismele noi cu capacitate cilindrică de până in 2000 cmc, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România sau pentru autovehiculele noi cu o capacitate cilindrică de până in 2000 cmc, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că art. 4 din OUG 50/2008 fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, acțiunea sa urmând a fi admisă și a fi anulat actul contestat. De asemenea, va fi obligată pârâta să restituie reclamantului suma plătită cu titlu de taxă de poluare,
Prima instanță a avut in vedere și faptul că, în astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă și cererea privind obligarea pârâtei la platadobânziilegale aferente sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare și de poluare. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, prima instanță a avut în vedere data la care reclamantul a solicitat restituirea sumei.
Cu privire la cererea de chemare in garanție, având in vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația Fondului pentru Mediu, a fost admisă in parte cererea și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma de 10348 lei ( sumă solicitată de pârâtă).
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, au fost obligate pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată constând in onorariu avocat de 1000 lei și taxa judiciară de timbru de 39 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta Administrației Finanțelor Publice și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat că acțiunea era inadmisibilă deoarece nu s-a urmat procedura prealabilă cu privire la actul administrativ fiscal decizia nr 26093 din 5.12.2008 în baza căruia reclamantul a achitat taxa de poluare, act emis de Administrația Finanțelor Publice, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect. Reclamantei nu i se poate restitui suma plătită ca taxă de poluare care se face venit la fondul pentru mediu. Potrivit prevederilor art. 3 din HG 686/2008. Înmatricularea autovehiculelor se face conform prevederilor art. 19 OUG 195/2002 și art. 7 alin.1 din Ordinul MIRA nr. 1501/2006 în baza unor documente printre care și dovada achitării taxei de poluare care se plătește în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, cu caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește " este acceptat la nivelul Uniunea Europeană.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată benevol la recomandarea Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Taxa de primă înmatriculare era una din condițiile de înmatriculare autoturismelor. Codul fiscal nu are un caracter permisiv ci imperativ; doar deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și nici o instanță nu s-a pronunțat cu privire la nelegalitatea actului normativ emis care este conform cu legislația comunitară.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplica legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete fără a fi legată de soluții pronunțate anterior. Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească și legislativ și executiv.
Consideră că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și la dobânzi de la data plății taxei nefiind în culpă. Se invocă dispozițiile art. 124 și 117 din Codul d e procedură fiscală și art. 1088 cod civil.
Recurenta chemata în garanție Administrației Fondului pentru Mediu arată, de asemenea, că s-au respectat principiile comunitare în stabilirea taxei de poluare, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este act normativ compatibil cu dreptul comunitar, iar procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009. Se explică principiile ce stau la baza modului de stabilire a taxei de poluare și se citează din hotărâri.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice precum și recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu sunt nefondate.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de poluare (conform chitanței din data de 9.12.2008) la Administrația Finanțelor Publice în data de 11.06.2009, iar această sumă nu i-a fost restituită. Reclamantul a considerat că taxa este una fiscală și nu una de mediu, deci e discriminatorie. Prin adresa nr. 12032/23.06.2009 i-a fost respinsă cererea motivându-se că taxa a fost achitată în baza unui act normativ compatibil cu legislația comunitară. Reclamantul a depus cererea de chemare în judecată apreciind că refuzul de restituire a sumei achitate ca taxă de poluare este nejustificat. A apreciat că a făcut o plată nedatorată și a cerut restituirea ei, iar refuzul concretizat prin adresa menționată este nejustificat.
Susținerea recurentei pârâte că instanța nu putea să se pronunțe pe fond și să lase în vigoare decizia de calcul nu poate fi reținută, prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, în limitele sesizării și competenței sale. Decizia de calcul și-a produs efectele, reclamanta a achitat suma conform calcului efectuat, ulterior a apreciat că taxa achitată e nelegală deci suma nedatorată și a solicitat restituirea ei.
Celelalte motive sunt comune recurentelor deci vor fi analizate împreună.
Plata sumei de bani constând în taxa de poluare, în fapt tot o taxă de primă înmatriculare în România, este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa percepută reclamantei este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
citate de recurenta chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu din jurisprudența vin să întărească cele arătate anterior. Această taxă, stabilită Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 este percepută doar în cazul înmatriculării în România a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Faptul că taxa ajunge la fondul de mediu nu schimbă caracterul discriminatoriu al acesteia.
Deoarece sumele achitate au fost virate la fondul pentru mediu s-a admis cererea de chemare în garanție.
Referitor la critica privind acordarea dobânzii legale Curtea constată că nici aceasta nu este fondată.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral, actualizată cu dobânda legală de la data de 11.06.2009, deși reclamantul solicitase dobânda legală de la data plății acesteia. Reclamantul nu a formulat însă recurs pentru admiterea în parte a acțiunii sale. Fiind motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă va fi analizat în continuare.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de poluare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior) și dobânda legală la aceasta, de la data la care a solicitat restituirea acesteia conform prevederilor art. 1088 cod civil (11.06.2009 - cererea de restituire depusă la Administrația Finanțelor Publice ).
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, iar acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare (11.06.2009). Aceasta este data de când pârâta Administrația Finanțelor Publice B, este pusă în întârziere. Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Dobânzile au fost acordate așa cum a solicitat și recurenta pârâtâ ( în subsidiar) de la data cererii.
Cheltuielile de judecată au fost acordate în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și în baza documentelor depuse la dosar. Nu s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 274 alin 3 din Codul d procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursurile pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și ca reprezentantă a Administrației Finanțelor Publice precum și recursul chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu
Se vor avea în vedere și prevederile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în nume propriu și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 996/CA/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. / 18.02.2010
Dact./ 24.02.2010
- 6 ex.-
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Constantin Epure, Clara Elena
