Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1200/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL OPERATOR 2928

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1200

Ședința publică din 6 noiembrie 2008

PREȘEDINTE: Catargiu Victoria

JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -

JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica

GREFIER: - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă T și pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T în nume propriu și în numele - Agenția de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 637/22.11.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 1336/CA/2006, având ca obiect anulare acte administrativ fiscale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura completă, fără citarea părților.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2006, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 637/22.XI.2006, pronunțată în dosarul nr. 1336/CA/2006, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice

A dispus anularea în parte a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6059/2 încheiat la data de 05.10.2005 de organele de control din cadrul T, anularea în parte a Dispoziției nr. 6059/2 din 6 octombrie 2005 emisă de Activitatea de Control Fiscal din cadrul T respectiv punctul 1.1 și anularea în parte a Deciziei nr. 6059/2 din 1 februarie 2006 privind soluționarea contestației reclamantei, în sensul că diminuarea pierderii fiscale a reclamantei la data de 31.12.2004 este de la 312.970 RON la suma de 145.794 RON iar la data de 30.06.2005 de la suma de 476.467 RON la suma de 300.559 RON, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A respins în rest acțiunea reclamantei.

A obligat pârâta T la plata către reclamantă a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

În motivare s-a reținut că în urma inspecției fiscale efectuată la reclamantă de organele de control din cadrul pârâtei T, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 6059/2 din 6 octombrie 2005, aflat la filele 32/44 dosar fond, în baza acestuia fiind emise Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 6059/2/06.10.2005, aflată la filele 45-47 dosar fond și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 6059/2/06.10.2005 aflată la filele 48/50 din dosarul de fond, acte prin care organul de control a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală suplimentară reprezentând 879 RON TVA, precum și faptul că, pierderea fiscală la 31.12.2004 se diminuează cu suma de 234.346 RON, iar la data de 30.06.2005 cu suma de 243.078 RON.

Organul de control, prin actele încheiate, a mai dispus ca reclamanta să înregistreze în evidența sa contabilă mai multe documente, respectiv factura fiscală seria - - numărul -/16.11.2004 având ca furnizor MINI - SA în valoare de 300.000 ROL, factura fiscală seria - - numărul -/27.08.2004 având ca furnizor SC SRL în valoare de 47.642.000 ROL și chitanța seria - - nr. -/01.12.2004 furnizor SRL, în valoare de 11.200.000 ROL.

Împotriva Deciziei de impunere, a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a Raportului de inspecție fiscală nr. 6059/2/06.10.2005, reclamanta a formulat contestație, fiind soluționată în procedura administrativă de pârâta T, prin Decizia nr. 6059/2/01.02.2006, aflată la filele 22/82 din dosarul de fond.

Pârâta T, în temeiul art. 180 din nr.OG 92/2003 a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva măsurilor dispuse de organele de inspecție fiscală.

Prin Decizia nr. 44/21/03.02.2006 emisă de aceeași pârâtă și aflată la filele 105 -108 din dosar, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 879 RON reprezentând TVA, sumă stabilită de organul de control prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 6059/2/06.10.2005, decizie emisă în baza aceluiași Raport de inspecție fiscală.

Expertul contabil prin concluziile raportului întocmit în cauză și aflat la filele 180-200 din dosarul de fond, a arătat că taxa pe valoarea adăugată stabilită de organul de control ca fiind nedeductibilă, pentru suma de 807 RON, este aferentă unor achiziții pentru care reclamanta nu făcut dovada că au fost efectuate în scopul activităților sale impozabile iar suma de 72 RON este aferentă unor facturi care nu are înscrise toate informațiile obligatorii prevăzute de Codul fiscal, concluzionând că organul de control a procedat în mod corect când a stabilit obligație fiscală suplimentară reprezentând TVA în cuantum de 879 RON la punctul 2.1.1. subpunct 1 din Decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 6059/2/06.10.2005.

Pentru a beneficia de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă facturilor de achiziții de bunuri, reclamanta, în calitate de cumpărător trebuia să dețină factura de achiziție completată în conformitate cu prevederile art. 145 aliniatul 8 și art. 155 aliniatul 8 din Codul fiscal, chiar dacă obligația completării facturilor este în sarcina furnizorului.

În ceea ce privește diminuarea pierderii fiscale, stabilită la punctul 1.1 din Dispoziția privind măsurile stabilite de organul de control fiscal cu nr. 6059/2/06.10.2005, expertul a arătat că, organul de control nu a procedat în mod corect când a stabilit diminuarea pierderii fiscale a reclamantei cu suma de 231.160 RON, reprezentând cheltuieli aferente facturii externe nr. 0412/052/31.12.2004 emisă de firma -, deoarece cheltuielile în valoare de 66.815 RON reprezintă cheltuieli efectuate cu studii tehnice și cheltuieli generale aferente studiilor tehnice, acestea fiind deductibile fiscal.

n opinia expertului contabil diferența de valoare de 164.345 RON reprezintă cheltuieli de constituire, încadrare la imobilizări necorporale și nu reprezintă costuri ale perioadei, concluzionând că, pierderea fiscală a reclamantei la 31.12.2004 se diminuează de la 312.970 RON la suma de 145.794 RON, diferența fiind de 167.176 RON, iar la data de 30.06.2005 pierderea calculată de societate în valoare de 476.491 RON se diminuează cu suma de 175.908 RON.(anexa 1 la Raport), diferență care se poate dimi9nua cu valoarea amortizării, calculată pentru perioada ianuarie - iunie 2005.

Privitor la înregistrarea în evidența contabilă a reclamantei a documentelor, respectiv factura fiscală seria - - nr. -/16.11.2004 având ca furnizor MINI/ A în valoare de 300.000 ROL, factura fiscală seria - - nr. -/27.08.2004 având ca furnizor SC SRL în valoare de 47.642.000 ROL și chitanța seria - - nr. -/1.12.2004 furnizor SRL, în valoare de 11.200.000 ROL, expertul contabil a arătat că organul de control a procedat în mod corect când a stabilit înregistrarea în evidența contabilă a societății a acestor documente, arătând că neînregistrarea în registrul de casă a plății facturilor și a chitanței, cât și faptul că cele două facturi nu au fost achitate din conturile bancare ale societății, nu înseamnă că aceste documente nu reflectă operațiuni economice ale societății.

În legătură cu acest aspect expertul a mai arătat că, în conformitate cu prevederile legii contabilității este interzis să se efectueze operațiuni economice fără să fie înregistrare în contabilitate, și că întocmirea facturii și completarea corectă a acesteia este obligația furnizorului, însă beneficiarul nu este obligat să accepte o factură care nu conține toate informațiile prevăzute de lege, nu este întocmită corect sau nu are completate toate rubricile prevăzute de formular. În lipsa unui deviz de lucrări, a unui proces verbal de predare a lucrărilor, a unui raport de lucru sau a oricărui document care să ateste că lucrările au fost efectiv prestate și necesare pentru desfășurarea activității, atât TVA- ului cât și cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal pentru beneficiar, chiar dacă nu este obligația acestuia să completeze factura sau să întocmească situația de lucrări.

În ceea ce privește justificarea cheltuielilor cu combustibilul și piesele auto, expertul a arătat că, este necesară întocmirea foilor de parcurs și a ordinelor de deplasare deoarece pentru fiecare tip de cheltuială cu autoturismul, trebuie prezentate documente care să ateste că acestea au fost efectiv efectuate și că au fost necesare în interesul activității societății, cheltuielile cu parcul auto trebuie justificate cu documente legale iar în cazul reclamantei autoturismul a fost reparat în 3 din 4 cazuri, în afara graniței țării, caz în care, numai cu ordinul de deplasare se poate demonstra că acesta se afla în străinătate în interesul societății, iar pentru reparațiile efectuate în România, reclamanta nu a prezentat deviz de lucrări.

Pentru considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 21 aliniatul 3 litera n, art. 145 aliniat 8, art. 155 aliniat 8 din Codul fiscal, punctul 59 aliniat 2 din nr.HG 44/2004, art. 3 aliniatul 4 din OM. nr. 29/2003, coroborat cu dispozițiile art. 10 aliniatul 1 și art. 18 aliniatul 1 din Legea nr. 554/22004 a contenciosului administrativ, instanța a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantă, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a dispus anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 6059/2 încheiat la data de 5.10.2005 de organele de control din cadrul T, anularea în parte a dispoziției nr. 6059/2 din 6.10.2005 emisă de Activitatea de control fiscal din cadrul T, respectiv a punctului 1.1 și anularea în parte a deciziei nr. 659/2 din 1.02.2006 privind soluționarea contestației reclamantei, în sensul că diminuarea pierderii fiscale a reclamantei la data de 31.12.2004 este de la 312.970 RON la suma de 145.794 RON, iar la data de 30.06.2005 de la suma de 476.467 RON la suma de 300.559 RON, conform Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, pentru considerentele arătate mai sus, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei în ceea ce privește anularea punctului 2.1.1 subpunct 1 din Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 6059/2/6.10.2005, reprezentând TVA-ul în cuantum de 879 RON și în ceea ce privește anularea punctului 2.1 din Dispoziția nr. 6059/2/6.10.2005 emisă de Activitatea de control fiscal din cadrul T, cu privire la înregistrarea în evidența contabilă a reclamantei a următoarelor documente, respectiv factura fiscală seria - - nr. -/1611.2004 având ca furnizor MINI în valoare de 300.000 ROL, factura fiscală seria - - nr. -/27.08.2004 având ca furnizor SRL în valoare de 47.642.000 ROL și chitanța seria - - nr. -/1.12.2004 furnizor SRL în valoare de 11.200.000 ROL.

Instanța a respins și capătul de cerere din precizarea de acțiune a reclamantei înregistrată la 7.11.2006 și aflată la fila 250 din dosarul de fond, privind anularea răspunsului primit de reclamantă în cadrul procedurii prealabile ca fiind inadmisibil, având în vedere că efecte juridice produc numai actele fiscale emise de pârâtă și analizate de instanță în modalitatea arătată mai sus.

În baza dispozițiilor art. 276.pr.civ. având în vedere că pretențiile reclamantei au fost încuviințate numai în parte, a obligat pârâta T la plata către reclamantă a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată compuse din contravaloare taxă judiciară timbru și contravaloare onorar expert.

În cauză au declarat recurs reclamanta T și pârâta T în nume propriu și în numele pârâtului - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Recurenta reclamantă solicită modificarea sentinței și admiterea în tot a acțiunii, arătând că sentința este netemeinică, astfel referitor la obligația fiscală suplimentară, reprezentând TVA în cuantum de 879 RON, stabilită prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de Inspecția Fiscală nr. 6059/2 din 06.10.2005, susține că TVA aferentă facturilor emise de este deductibilă, conform art. 245, aliniatul 8 Cod fiscal, că lipsa numărul contractului sau comenzii aferente de pe cuprinsul facturilor precum și a situației de lucrări aferente, este imputabilă prestatorului H & F iar nu subscrisei.

Prevederile punctului 59 aliniatul 2 din nr.HG 44/2004 li ale art. 3 aliniatul 4 din nr. 29/2003 stabilesc obligații în sarcina presatorului, în cazul reclamantei, legate de redactarea unei situații de lucrări aferentă și de menționarea în cuprinsul facturii a numărului contractului sau a comenzii aferente.

Neîndeplinirea acestor obligații de către prestatorul H & F nu conduce la nedeductibilitatea TVA aferentă prestărilor de servicii efectuate de acesta, deoarece ar echivala cu aplicarea unei sancțiuni în lipsa oricărei culpe din partea reclamantei.

TVA de pe bonurile fiscale reprezentând carburanți și de pe facturile reprezentând achiziții piese auto emise de furnizorul Mondo este deductibilă deoarece carburanții și piesele auto au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, conform prevederilor art. 145 aliniatul 3 Cod fiscal, ca urmare a faptului că avea în folosință autoturismul cu numărul de înmatriculare, conform contractului de comodat încheiat în 01.10 2004 Carburanții și piesele auto au fost achiziționate de reclamantă ca urmare a faptului că avea în folosință autoturismul marca CITROEN tipul XM număr de șasiu, cilindree 2446 cmc, cu numărul de înmatriculare. Aceasta în baza contractului de comodat încheiat în data de 01.10.2004 între den li -,în calitate de proprietari ai autoturismului respectiv și reclamanta în calitate de comodatar.

Dreptul de deducere al TVA aferentă pieselor auto, livrate de Mondo, a fost exercitat de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 145 aliniatul 8 Cod fiscal, cu factura fiscală emisă de acest furnizor.

Dreptul de deducere al TVA aferent carburanților, achiziționați de reclamantă, a fost exercitat de aceasta, în conformitate cu prevederile punctului 51 din nr.HG 44/2004, cu bonuri fiscale emise conform dispozițiilor legale, ștampilate și înscrise cu denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare al autoturismului.

Autoturismul marca CITROEN, tipul XM, număr de șasiu cilindree 2446 cmc, cu numărul de înmatriculare, aflat în folosința reclamantei, poate să facă obiectul unui contract de comodat, nefiind aplicabile dispozițiile art. 284 aliniatul 1 și 286 din nr.HG 1114/2001, deoarece acest bun nu a fost introdus în România sub regimul vamal de admitere temporară ci sub regimul vamal aplicat călătorilor și altor persoane fizice.

Chiar dacă s-ar considera că dispozițiile art. 294 liniatul 1 și 286 din nr.HG 1114/2001 sunt aplicabile și legale față de prevederile Codului vamal, sancțiunea încheierii unui contract de comodat având ca obiect un autoturism introdus în România sub regimul de admitere temporară, nu constituie nedeductibilitate TVA aferentă cheltuielilor (combustibil,piese de schimb), cu acest autoturism.

TVA de pe factura fiscală nr. -/27.08.2004 emisă de furnizorul T este deductibilă.

Referitor la măsurile stabilite la punctul 1.1 și punctul 2.1 din dispoziția privind măsurile stabilite de organul de control, nr. 6059/2 din 06.10.2005:

Înaintea desfășurării inspecției fiscale, organul de control nu i-a înștiințat în legătură cu controlul care urma să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală.

Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 99 aliniatul 2 litera a din proc. fiscală comunicarea avizului de inspecție fiscală nu este necesară pentru soluționarea unei cereri a contribuabilului, el solicitând o dată cu depunerea decontului de TVA pe luna iunie 2005, rambursarea soldului sumei negative a TVA.

Această excepție de la regula înștiințării contribuabilului despre desfășurarea inspecției fiscale este valabilă doar în ipoteza unei inspecții fiscale parțiale, astfel cum este definită de Art.93 aliniatul 1 litera b, ca și activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligații fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.

Or, chiar dacă a formulat cerere de rambursare a TVA, inspecția fiscală nu a vizat exclusiv verificarea acestei obligații fiscale, ci a tuturor obligațiilor fiscale ale reclamantei de la înființare până la 31.08.2005.

Cheltuielile aferente facturilor fiscale nr. -/07.06.2004 și -/08.06.2004 furnizor SC H & F, sunt deductibile:

1. HY & Fae xecutat efectiv serviciile evidențiate prin facturile nr. -/07.06.2004 și -/08.06.2004 în baza contractului de prestări servicii nr. 8 din 05.06.2004, în acord cu dispozițiile art.21 aliniatul 4 litera m Cod fiscal.

2. Serviciile prestate de au fost necesare deoarece ele au constat în consultarea necesară constituirii și înregistrării acesteia la.

3. Cu ocazia inspecției fiscale, organul de control nu i-a cerut să dovedească necesitatea serviciilor prestate de H & F

4. Lipsa numărului contractului sau comenzii aferente de pe cuprinsul facturilor precum și a situației de lucrări aferente, este imputabilă prestatorului H & F iar nu reclamantei.

Cheltuielile cu achiziționarea de combustibil, piese auto și cu reparațiile autoturismului sunt deductibile:

1. Cheltuielile cu achiziționarea de combustibil, piese auto și cu reparațiile autoturismului au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, conform dispozițiilor art. 19 aliniatul 1 și art. 21 aliniatul 1 din Codul fiscal, ca urmare a faptului că avea în folosință autoturismul cu numărul de înmatriculare, conform contractului de comodat încheiat în 01.10.2004.

2. Autoturismul înmatriculat marca CITROEN tipul XM număr de șasiu, cilindree 2446 cmc, cu numărul de înmatriculare, aflat în folosința reclamantei, poate să facă obiectul unui contract de comodat, nefiind aplicabile dispozițiile art. 284 aliniatul 1 și 286 din nr.HG 1114/2001, deoarece acest bun nu a fost introdus în România sub regimul vamal de admitere temporară ci sub regimul vamal aplicat călătorilor și altor persoane fizice.

3. Chiar dacă s-ar considera că dispozițiile art. 284 aliniatul 1 și 286 din nr.HG 1114/2001 sunt aplicabile, acestea sunt ilegale, față de prevederile Codului Vamal în aplicarea și executarea cărora au fost edictate de către Guvernul României.

4. Chiar dacă s-ar considera că dispozițiile art. 284 aliniatul 1 și 286 din nr.HG 1114/2001 sunt aplicabile și legale față de prevederile Codului Vamal, sancțiunea încheierii unui contract de comodat având ca obiect un autoturism introdus în România sub regimul de admitere temporară, nu o constituie nedeductibilitatea TVA aferentă cheltuielilor (combustibil, piese de schimb) cu acest autoturism.

Autoturismul înmatriculat marca CITROEN tipul XM număr de șasiu, cilindree 2446 cmc. Cu numărul de înmatriculare, aflat în folosința reclamantei, poate să facă obiectul unui contract de comodat, nefiind aplicabile dispozițiile art. 284 aliniatul 1 și 286 din nr.HG 1114/2001, deoarece acest bun nu a fost introdus în România sub regimul vamal de admitere temporară ci sub regimul vamal aplicat călătorilor și altor persoane fizice.

Autoturismul aflat în folosința reclamantei nu a fost introdus în România de proprietarii săi sub regimul vamal de admitere temporară. Potrivit art. 153 din nr.HG 1114/2001, "regimul vamal suspensiv (inclusiv cel de admitere temporară) se acordă de autoritatea vamală prin emiterea unei autorizații prin care se fixează condițiile de derulare a regimului". Art. 253 aliniatul 2 din același act normativ prevede că "Autorizația pentru admiterea temporară se eliberează de birourile vamale la cererea persoanei care, direct sau prin intermediul altei persoane utilizează mărfurile străine". În cazul de față nu există nici o astfel de cerere formulată de proprietarii autoturismului sau de reclamantă și pe cale de consecință nici o autorizație de admitere temporară emisă de autoritățile vamale pentru acest bun.

Autoturismul aflat în folosința reclamantei, a fost introdus în România de proprietarii săi, den și -, sub regimul vamal aplicat călătorilor și altor persoane fizice. Potrivit art. 131 din nr.HG 1114/2001 "Persoanele fizice pot introduce sau scoate din țară bunuri fără caracter comercial, în limitele și condițiile prevăzute în anexa nr. 6". În anexa 6 la acest act normativ se prevede la punctul 19 "Mijloacele de transport și remorcile acestora, înmatriculate în străinătate pot fi introduse temporară în România fără garantarea drepturilor de import și fără formalități vamale, dacă aparțin:a) persoanelor cu domiciliul în străinătate, sosite în țară ca turiști în grupuri organizate sau individual;".

Următoarele documente având ca beneficiar: factura fiscală seria - -, nr. -/16.11.2004, furnizor MINI.-, factura fiscală seria - - nr. -/27.08.2004, furnizor SC, chitanță seria - -. Nr. -/01.12.2004 furnizor nu trebuie înregistrate în contabilitatea reclamantei:

1. Reclamanta nu a efectuat operațiuni economice fără ca acestea să fie înregistrate în contabilitate.

2. Documentele menționate de organul de control nu reflectă operațiuni economice ale, ci ale furnizorului - den.

În raportul de inspecție fiscală (pagina 9, paragraf 5) organul de control arată că a găsit aceste documente anexate la devizul detaliat cu cheltuielile de transport, masă, cazare aferente facturii externe emise de furnizorul - den. Având în vedere că acestea nu erau înregistrate în contabilitatea reclamantei, organul de control a dispus prezenta măsură.

Dispozițiile legale invocate de organul de control sunt cele ale art. 11 din Legea nr. 82/1991.

Sumele înscrise în documentele susmenționate, respectiv factura fiscală seria - -, nr.-/16.11.2004 furnizor MINI-, factura fiscală seria - - nr. -/27.08.2004 furnizor chitanță seria - - nr.-/01.12.2004 furnizor nu reflectă operațiuni economice ale reclamantei, nefiind achitate de aceasta (după cum rezultă din extrasele decont bancar și registrul de casă al ).

Documentele menționate de organul de control nu reflectă operațiuni economice ale, ci ale furnizorului - âJan den.

Cheltuielile acestor documente au fost achitate de furnizorul - den ele reprezentând cheltuielile conform contractului de consultanță din 03.06.2004, Acestea i-au fost refacturate prin factura fiscală nr. 0412/052 din 31.12.2004, în valoare totală de 69.481,23 EURO, POZIȚIA frais generaux (91.881,23 EURO).

Menționează că acest aspect a fost arătat organului de control de către administratorul reclamantei în nota explicativă din 05.10.2005.

Recurenta T, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, ca nefondată, criticându-se sentința pentru că se bazează, în ceea ce privește diminuarea pierderii fiscale la data de 31.12.2004 și la data de 30.06.2005, care se bazează exclusiv pe Raportul de expertiză contabilă judiciară depus în cauză la termenul de judecată din 25.10.2004, fără a avea în vedere obiecțiunile depuse de T, este netemeinică și dată cu înfrângerea prevederilor legale aplicabile în speță.

Astfel, în ceea ce privește cheltuieli în sumă de 231.160 RON aferente facturii externe nr. 0412/052 din 31.12.2004, înregistrată în evidența contabilă în contul 628 furnizor - den din Belgia, persoana afiliată cu agentul economic, conform declarației administratorului societății, cu o valoare totală de 69.481, 23 EURO (2.755.834.025 ROL)învederează instanței de recurs următoarele:

a)poziția studiu de piață în valoare de 2.900 EURO (11.502 EURO), din raportul anual nr. 1 din 30.12.2004 rezultă că " de piață a fost necesar identificării potențialilor clienți și demarării activității, dispozițiile legale aplicabile sunt prevăzute la art. 21 aliniatul 2 litera i și art. 26 aliniatul 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care precizează următoarele:

Art.21

3. Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea și piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

Art. 26.

(1) anuală, stabilirea prin declarația de impozit pe profit, se recuperarea din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora".

În conformitate cu balanța de verificare de la 31.12.2004, reclamanta a înregistrat oi pierdere contabilă de 3.208.935.044 lei, așadar societatea era în pierdere la data înregistrării facturii externe emise la 31.12.2004, iar conform declarației privind impozitul pe profit pentru anul 2004, înregistrată la. T, cu nr. 12.463/29.04.2005 și a declarației fiscale de recuperare în anii următori de 3.1329.709.207 ROL, respectiv 312.969 RON în declarația rectificativă.

Privitor la poziția "consultanță" în valoare de 28.700 EURO, 113.833 RON, din raportul anual nr. 1 din 30.12.2004 și a situației consultantă rezultă că cele 574 ore au fost utilizate în perioada 19.02.2004 - 16.06.2004, așadar în cea mai mare parte anterior momentului înregistrării la ORC T (31.05.2004) de către, " cu scopul de a studia mediul de afaceri românesc", "încercarea firmei de a deschide o nouă firmă și în România", "studiu de implantare pe piață, precizează că este o necorelare între conținutul situației"consultanță" arată mai sus și conținutul Raportului anual nr. 1 din 31.12.2004 care specifica că serviciul prestata reprezintă" consultanță în vederea comunicării și implementării în cadrul societății sale, a know-how-ului său specific domeniului construcțiilor. În Raportul de expertiză contabilă judiciară sunt susținute în mod greșit aceleași considerații privind cheltuieli drept impobiloizări necorporale, dispozițiile legale aplicabile fiind aceleași menționate mai sus la litera a) iar suma de 28.700 EURO înregistrată în debit la vcont 628 reprezentând cheltuiala pentru studiul pieții și promovarea pe piețe existente că este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004.

c) poziția "studiu tehnic" în valoare de 5.600 EURO (112 h - 50 EURO/h), din raportul anual nr. 1/30.12.2004 rezultă că cele 112 ore au fost utilizate pentru montare utilaje, negociere condiții tehnice de lucru" și "vizite realizate la ".

În conformitate cu prevederile art. 21 aliniatul 1 și aliniatul 2 art. 26 aliniatul 1 din Legea nr. 571/2003 și punctul 31 și punctul 74 din nr.HG - suma de 2900 EURO (115.022.700 ) ROL înregistrată în debit cont 628 reprezintă cheltuiala pentru studiul pieței și este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004, suma de 4.400 EURO (174.517.200 ROL) înregistrată în debit în cont 628 reprezintă cheltuiala pentru studiul pieței și promovarea pe piețe existente sau noi este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004.

d) Cu referire la poziția Studiu tehnic în valoare de 2800 EURO (56 x 50 /h) din același raport anual nr. 1 din 30.12.2004, rezultă că cele 56 ore au fost utilizate astfel: 8 pentru montare și control utilaje și 48 pentru aceleași "pregătire oferte pentru potențiali clienți", "negociere condiții tehnice de lucru" și "vizite realizate la ".

În baza dispozițiilor art. 21, aliniatul 1 și aliniatul 2 art. 26 aliniatul 1 din Legea nr. 571/2003 și punctul 31 și punctul 74 din HG. nr. 44/2004, suma de 2900 EURO (115.022.700 ) ROL înregistrată în debit cont 628 reprezintă cheltuieli pentru studiul pieței și este o cheltuială nedeductibilă la calculul impozitului pe profit la 31.12.2004.

În Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză și reținut de instanța de fond ca făcând parte integrantă din hotărârea dată, în mod greșit și evident forțat expertul încerca să încadreze aceste cheltuieli în prevederile art. 21 aliniatul 2 litera d din Legea nr. 571/2003, întrucât în cazul reclamantei nu se poate pune în discuție cheltuieli de reclamă sau publicitate, deoarece nu există un contract în scris încheiat în acest sens și nici nu au fost generate cheltuieli cu bunuri din producția proprie sau prestarea de servicii de către

c) În sfârșit, poziția "cheltuieli generale" în valoare de 19.881, 23 EURO (78.845 RON) la art. 3 aliniatul 3 din Contractul de prestări servicii încheiat la 03.06.2004 se arată că "beneficiarul va trebui să suporte cheltuielile de transport, masa, cazare etc. ale persoanelor prevăzute la art. 1 aliniatul 3 din prezentul contract pe durata în care acestea au prestat servicii către beneficiar, acestea urmând a fi refacturate beneficiarului de către consultant", iar aliniatul 4 precizează "Consultantul va prezenta beneficiarului un deviz detaliat cu toate costurile susținute de el (cheltuieli de transport, masa, cazare etc) pe care le facturează beneficiarului.

Tap rezentat organului de control un dosar numerotat de la pagina 1 la 114 cuprinzând devizul detaliat cu cheltuielile de transport, masa, cazare aferente facturii nr. 0412/052/31.12.2004 conform contractului și documente de primire în copie xerox ca fiind aferente devizului. Cu ocazia verificării documentelor prezentate de reclamantă s-a constatat că acestea nu au fost completate cu datele de identificare ale cumpărătorului. Existând completată doar numele delegatului în persoana d-lui den, în cea mai mare parte documentele reprezintă note de plată eliberate de diferite restaurante, deci documente fără datele de identificare ale beneficiarului, bonuri de achiziții combustibil Diesel fără a avea completate datele de identificare ale beneficiarului precum și achiziții de combustibili Diesel și facturi de cazare în străinătate, iar pentru cheltuielile reprezentând achiziții bilete de avion și alte cheltuieli au fost prezentate doar extrase de cont pe numele den, aferente cardurilor și cu ajutorul cărora au fost efectuate plățile.

Aceste cheltuieli aferente facturii externe au fost înregistrate în contul 628 în sumă totală de 78.854 RON, dar pentru justificare, care este în fapt o recuperare de cheltuieli, era obligatoriu prezentarea de către reclamantă a documentelor justificative aferente: chitanțe, bilete de avion, note de plată etc. Pentru ca aceste cheltuieli să fie deductibile, era necesar ca să se facă legătura între aceste documente și natura unui serviciu facturat, or, în acest condiții, cheltuielile nu pot fi considerate deductibile. Așa după cum a arătat mai sus, documentele justificative respective au fost completate cu omisiuni în ceea ce privește cum părătorul sau documente care nu permit înregistrare în cont de cheltuieli (ex. nota de plată restaurant) și ca atare cheltuielile de cazare, masă, transport nu pot fi încadrate ca cheltuieli deductibile.

Examinând recursurile, Curtea constată că sunt fondate, motiv pentru care se vor admite împotriva sentinței civile nr. 637/22.XI.2006 pronunțată în dosarul nr. 1336/CA/2006 al Tribunalului Timiș,se va casa sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș, pentru că:

În soluția de admitere în parte a acțiunii, Tribunalul Timișa preluat concluziile expertizei contabile dispuse în cauză.

Din conținutul considerentelor sentinței nu rezultă care sunt motivele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția dată, întrucât hotărârea se reduce la reproducerea opinie expertului contabil, privitor la impunerile din litigiu, menținându-se că raportul de expertiză contabilă face parte din hotărâre.

Acest procedeu reprezintă în fapt, o nemotivare a sentinței, pentru că, din considerente nu rezultă opinia judecătorului, cu privire la problemele de fapt și de drept ridicate de speță.

În consecință, devin aplicabile prevederile art. 312 aliniatul 5.pr.civ. neexistând o cercetare a fondului litigiului, astfel că ambele recursuri se admit, casându-se sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării cauzei, Tribunalul Timiș va soluționa acțiunea motivând în fapt și în drept toate aspectele invocate de pârâți, prin raportare la dispozițiile legale care reglementează fiecare categorie de impunere fiscală, aflată în litigiu, cu referire și la temeiurile legale menționate prin actele încheiate de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta T, în nume propriu și în numele împotriva sentinței civile nr. 637/22.XI.2006 pronunțată în dosarul nr. 1336/CA/2006 al Tribunalului Timiș și de reclamanta

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, 6 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, PT. JUDECĂTOR,

- - LIBER - - -

aflată în

semnează,

VICEPREȘEDINTE,

GREFIER,

- -

Red./7.XI.2008

Tehnodact / 14.11.2008/2 ex.

Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecător

Președinte:Catargiu Victoria
Judecători:Catargiu Victoria, Claudia, Olaru Rodica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1200/2008. Curtea de Apel Timisoara