Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 122/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 122/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Constantin Epure, Clara Elena judecător
- - - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta în teritoriu a Agenției Naționale de Administrare Fiscală în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 1024/CA/17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta în teritoriu a Agenției Naționale de Administrare Fiscală în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, a recurentei chemate în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și a intimatului reclamant.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentanta în teritoriu a Agenției Naționale de Administrare Fiscală în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și de recurenta chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu în termenul prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Având în vedere că ambele recurente au solicitat în cuprinsul motivelor de recurs, soluționarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța în baza actelor existente la dosar, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1024/CA/17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și în consecință:
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.189 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data de 29.10.2008 și până la data plății.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Mun., în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință:
Chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Mun. suma de 3.189 lei și dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului la restituirea taxei de poluare încasată nelegal pentru un autoturism înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculat în România.
Conform dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art. 3 și 9.
Dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementării comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, înainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Instanța de fond a constatat că în România taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din nr.OUG 50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de provenință, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 par. 1 din Tratat, prevederi față de care instanța apreciază că dispozițiile art. 4 din nr.OUG 50/2008 sunt contrare, taxă achitată de reclamant a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cererea care nu i-a fost soluționată, Suntem astfel în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar sus-indicat.
Împrejurarea că reclamantul a achitat voluntar taxa este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului este condiționată de efectuarea acestei plăți, în caz contrat, reclamanta neputând folosi un bun pe în proprietate personală.
Într-un astfel de caz, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrar normelor comunitare.
In astfel de situații, Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
A fost admisă cererea de actualizare a sumei plătite cu titlu de taxă de poluare, actualizare ce se va face cu dobânda legală, dat fiind dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală. Cu privire la data de la care se datorează această dobândă de către pârâtă, instanța de fond a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 124 OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât se aplică reglementările generale în materie de dobândă ( și nu cele speciale prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală), ceea ce înseamnă că, pentru a exista o reparație integrală a prejudiciului suferit de reclamantă, prin plata unei taxe nedatorate, dobânda trebuie acordată de la data achitării taxei.
Cererea de chemare în garanței formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului a fost admisă și a fost obligată Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma, plus dobânda legală, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxă de poluare este chemată în garanței, așa cum se prevede în dispozițiile art. 1 din nr.OUG 50/2008.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă, constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentantă a ANAF, pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și chemata în garanție Administrația Fondului Pentru Mediu, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentantă a ANAF, pentru Administrația Finanțelor Publice a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea și a dispus restituirea taxei de poluare.
Aceasta a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Pentru a avea posibilitatea înmatriculării autoturismului achiziționat, reclamantul avea obligația achitării taxei de poluare în România, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, act normativ în vigoare la data înmatriculării și important, care nu a fost declarat neconstituțional și a fost aprobat de către instituțiile abilitate ale Comunității Europene.
În acest sens organul fiscal competent, respectiv Administrația Finanțelor Publice, urmare a cererii reclamantului, a procedat la calcularea taxei de poluare prin Decizia nr. 23686/29.10.2008. Decizia de calcul a taxei de poluare este un act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea unor obligații fiscale și care potrivit art. 41 din OG nr. 92/2003 reprezintă un act administrativ fiscal.
Potrivit OUG nr. 50/2008 se instituie o taxă plătibilă cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism, indiferent de vechime și de țara în care a fost fabricat, acesta contribuind suplimentar la poluarea mediului, acesta fiind de altfel și indicatorul în funcție de care se calculează respectiva taxă. Prin introducerea acestei metodologii de calcul s-a avut în vedere eliminarea reglementărilor existente înainte de 1 ianuarie 2007, fiind necesară introducerea de noi reglementări prin care să se evite introducerea în țară a unui număr mare de autoturisme cu un nivel ridicat de poluare, cu consecința transformării de deșeuri a acestora în scurt timp ceea ce ar fi atras costuri importante cu reciclarea.
Recurenta a precizat că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 privind ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană legea cadru europeană este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor. În acest caz rezultatul urmărit este acela de a încasa o taxă de la toți cetățenii care înmatriculează un autoturism pe teritoriul țării în vederea combaterii efectelor dăunătoare asupra mediului. Consideră că forma și mijloacele alese pentru atingerea acestui rezultat sunt corecte și nu aduc nici un fel de atingere Tratatului Comunității Europene.
Prin dispozițiile OUG nr. 50/2008 au fost înlocuite prevederile din Codul d e procedură fiscală cu referire la taxa de primă înmatriculare,prevederile OUG nr. 50/2008 fiind respectate de către reclamant la data înmatriculării autoturismului în România.
Solicitarea ulterioară de restituire a acestei taxe adresată organului fiscal nu este întemeiată și nu are un suport legal, legiuitorul nereglementând posibilitatea restituirii acesteia.
Plata acestei taxe are un caracter imperativ și nu poate fi restituită decât în anumite situații expres și imperativ prevăzute de lege.
Reclamantul nu a fost lipsit în mod nelegal de sumele de bani achitate cu titlu de taxă de poluare, întrucât această taxă este stabilită printr-un act normativ și reprezintă o condiție pentru prima înmatriculare a unui autoturism în România, reclamantul efectuând plata în mod benevol.
Recurenta a criticat dispoziția instanței de fond cu privire la obligarea sa la achitarea dobânzii legale. Aceasta a susținut că potrivit art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală" pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz", acordarea dobânzilor făcându-se la cerere. Susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea dobânzilor legale, soluția instanței de fond fiind neîntemeiată și nelegală. Mai mult, potrivit art. 1082 Cod civil pârâta nu poate fi obligată la plata dobânzilor legale întrucât nerestituirea sumelor plătite cu titlu de taxă de poluare nu le este imputabilă, refuzul organelor fiscale fiind întemeiat pe prevederile imperative instituite de actele normative, o astfel de atitudine fiind de natură a atrage răspunderea personală a angajaților organului fiscal.
Recurenta a mai arătat că nu datorează cheltuieli de judecată deoarece intimatul nu a fost lipsit în mod nelegal de suma de 3189 lei, acesta efectuând plata în mod benevol.
Recurenta Administrația Fondului Pentru Mediu a arătat că sentința atacată a fost dată cu încălcarea legii și nu are temei legal.
Aceasta a susținut că Ministerul Mediului și Gospodării Apelor a demarat în februarie 2006 o serie de acțiuni pentru introducerea unei taxe ecologice, un mecanism economico - financiar bazat pe principiul " poluatorul plătește", care urma să fie aplicată cu ocazia primei înmatriculări a tuturor vehiculelor cu motor în România, atât în cazul celor noi cât și în cazul celor rulate, achiziționate din afara țării dar și celor produse în România. o politică de amortizare cu legislația și directivele Uniunii Europene în materie de protecție a mediului, Guvernul României a susținut un act normativ care reglementează introducerea unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceiași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Or, câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene".
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.1024/CA/17 noiembrie 2009 Tribunalului Brașov sunt întemeiate în parte.
Intimatul reclamant a achitat taxa de poluare în cuantum de 3139 lei pentru a-și înmatricula autoturismul marca Citroen achiziționat din Germania.
Ulterior, a solicitat restituirea acestei sume prin cererea înregistrată sub nr. 14936/21 iulie 2009. Această cererea fost respinsă prin adresa nr. 14936/21 iulie 2009 emisă de DGFP B - Administrația Finanțelor Publice.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a soluționat cauza făcând aplicarea dispozițiilor art. 7 și 11din Legea nr. 554/5004 și a procedat la analizarea pe fond a pretențiilor deduse judecății.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de poluare reglementată prin dispozițiile art.4 din OUG nr.50/2008 este în contradicție cu dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Referitor la critica formulată de recurenta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș cu privire la atribuțiile instanței de judecată în aplicarea și interpretarea prevederilor Tratatului Comunității Europene, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile art.148 din Constituția României, care consacră preeminența dreptului comunitar în raport cu dreptul intern.
Dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, precum și jurisprudența pronunțată în aplicarea și interpretarea acestui articol, vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție a produselor naționale în raport cu produsele originare din alte state membre.
În mod corect instanța de fond a reținut că prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și cele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de la plata taxei de poluare, beneficiind de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă "impunere internă de taxe", ca sintagmă folosită în cuprinsul art.90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre a tuturor taxelor vamale și a altor taxe având efect echivalent, prin OUG nr.50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehiculelor rulate importate, provenind din state membre, o taxă care nu se aplică și produselor similare naționale, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale autoturismelor importate și la producerea unui efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor.
În speță, fiind vorba despre un autoturism rulat, importat dintr-o țară, acesta a fost suspus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel taxa ce ar fi trebuit să fie percepută cu ocazia înmatriculării acestui autoturism în România, ar fi trebuit să fie echivalentă cu cea percepută cu ocazia înmatriculării unui autoturism rulat de producție națională.
Susținerile recurentelor potrivit cărora dispozițiile cuprinse în nr.OUG50/2008 sunt în acord cu legislația comunitară sunt eronate, având în vedere faptul că această taxă de poluare este contestată de organismele comunitare, fiind în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Referitor la motivul de recurs invocat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentantă a ANAF, pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, privind obligarea acesteia la plata dobânzii legale, Curtea constată că aceasta este întemeiată. Instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, respectiv "plus petita", nesocotind principiul disponibilității, care guvernează procesul civil. Astfel reclamantul a solicitat doar restituirea sumei de 3189 lei, reprezentând taxa de poluare, nu și dobânda legală aferentă acestei sume, iar instanța de fond a dispus acordarea dobânzii legale, începând cu data de 29 octombrie 2008 și până la data plății.
Referitor la motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că acesta este nefondat, instanța de fond făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite în parte, în temeiul art. 312 alin 1 și 2Cod procedură civilă, recursurile declarate de recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentantă a ANAF, pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului și Administrația Fondului Pentru Mediu,împotriva sentinței civile nr. 1024/CA/17 noiembrie 2009, Tribunalului Brașov, va modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția privind acordarea dobânzii legale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de recurentele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, reprezentanta în teritoriu a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în numele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, (cu sediul în B, B- - nr. 7), și Administrația Fondului pentru Mediu, (cu sediul în B, sector 6,-, -orp A), împotriva sentinței civile nr. 1024/CA/17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția privind acordarea dobânzii legale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /19.02.2010
Dact.CC/ 25.02.2010
6 ex.- Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Constantin Epure, Clara Elena
