Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1230
Ședința publică din 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă C - S - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI REȘIȚA împotriva sentinței civile nr. 122/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta intimată personal, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.122/06.02.2009 Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta C -S - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI REȘIȚA, a anulat decizia nr. 42/25.08.2008, a obligat pârâta, față de reclamant, la plata sumei de 2.992 lei, actualizată cu rata inflației la data plății efective, a obligat pârâta, față de reclamant, la plata sumei de 4,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 42/25.08.2005, Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Sar espins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta pentru suma de 2.992 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule, stabilită prin decizia de calcul nr. 55/02.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, în baza prevederilor nr.OUG 50/2008, care reprezintă opțiunea legiuitorului național și care prevede expres obligația de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Potrivit dispozițiilor art. 1, nr.OUG 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe autovehicule.
Obligația de plată a taxei intervine, conform art. 4 lit. a din nr.OUG 50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Din dispozițiile art. 14 alin. 1, care prevăd că nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele care se înmatriculează prima dată în România, nu și pentru cele deja înmatriculate anterior.
Pentru autovehiculul second - hand, marca Audi, al reclamantei, cu capacitatea cilindrică de 1896 cmc, norma de poluare EURO 3 și o vechime de 6-7 ani inclusiv (fila 15 dosar), organele fiscale au calculat, conform dispozițiilor art. 5 alin. 1, o taxă de poluare în cuantum de 2.992 lei.
Față de susținerea reclamantei privitor la faptul că taxa de poluare prevăzută de nr.OUG 50/2008 a înlocuit în fapt regimul taxei speciale prevăzută de Codul fiscal, fiind o taxă ilegală, interzisă de art. 90 din Tratatul CE,condamnată" de jurisprudența Curții de Justiție, tribunalul constată următoarele:
Dispozițiile art. 90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevăd că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cale care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Scopul acestei reglementări este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele și taxele interne, într-un cuantum mai mare, aplicate produselor similare provenite din alte state membre ale Comunității Europene.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești naționale, așa cum este prevăzut și în art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, se situează supremația dreptului comunitar și garantarea aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, tratat ratificat prin Legea nr. 157/2005.
Față de cele mai sus enunțate, instanța a constatat că prevederile nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare, încalcă prevederile art. 90 paragraf I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, precum și dispozițiile art. 148 din Constituția României și ale Legii nr. 157/2005.
De asemenea, prin instituirea taxei de poluare, se diminuează posibilitatea de a introduce în țară autovehicule second - hand deja înmatriculate în alt stat comunitar, ca în speța de față, favorizând vânzarea produselor similare deja înmatriculate în România. Ca atare, norma națională diminuează, chiar și potențial, consumul și libera circulație a produselor de import, influențând alegerea consumatorilor.
În acest sens este și practica Curții Europene de Justiție pentru cauze similare (hotărârea din 07 mai 1987, dată în cauza 195/83).
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta C - S - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reșița, a anulat decizia nr. 42/25.08.2008, a obligat pârâta C - S - Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, față de reclamantă, la plata sumei de 2.992 lei, achitată cu chitanța nr. -/02.07.2008 (fila 16 dosar), actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată, în cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
În motivarea recursului pârâta C-S a declarat recurs, în termen legal, arătând, în esență, că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, pe de o parte, pentru că Reșița nu a emis un act administrativ, iar în lipsa unui suport material (existența materială a actului administrativ) acțiunea reclamantului apare ca inadmisibilă, iar pe de altă parte, pentru că dacă nu există un act administrativ sau dacă petentului i s-a comunicat un simplu răspuns la cerere, nu se poate vorbi de contencios administrativ. Apoi, a mai arătat pârâta prin hotărârea contestată s-a depășit atribuțile puterii judecătorești deoarece instanța nu se poate pronunța asupra compatibilității unor prevederi ale dreptului intern cu tratatele internaționale.
În ceea ce privește fondul cauzei, a mai arătat pârâta, acțiunea este neîntemeiată, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nefiind incidente în cauză deoarece taxa în discuție trebuie plătită de toți proprietarii autoturismelor și de autovehicule. Având în vedere dispozițiile OUG nr.50/2008 acțiunea este parțial lipsită de obiect, iar parțial este nefondată, adoptarea actului normativ amintit având printre alte motivații și aceea a necesității respectării legislației europene.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, sub dublul aspect precizat de către recurentă, aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă. Contrar celor susținute de către pârâtă, în cauză există acte administrative fiscale, unul emis de către Reșița ( decizia nr.55/2.07.2008 prin care s-a stabilit taxa pe poluare pentru autovehicului achiziționat de către reclamantă), iar celălalt de către recurentă (decizia 42/25.08.2008 prin care a fost respinsă reclamația administrativă formulată de către reclamantă).
În ceea ce privește critica formulată în recurs în sensul că prima instanță a încălcat limitele generale de competență ale unei instanțe de judecată și a depăși atribuțiile puterii judecătorești, de asemenea, constată Curtea, este nefondată. În realitate, nu este vorba despre faptul dacă instanța de judecată posedă puterea juridică să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și cu tratatele internaționale. De fapt, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, judecătorul național este în același timp judecător comunitar ordinar. În această ipostază judecătorul este obligat să aplice legea cu respectarea principiilor dreptului comunitar:
-principiul efectului imediat al dreptului comunitar: norma de drept comunitar dobândește, automat, statutul de drept pozitiv în ordinea internă a statelor, fără a fi necesară o procedură de receptare ;
-principiul efectului direct al dreptului comunitar: dreptul comunitar creează drepturi și obligații în mod direct particularilor, care sunt subiecte ale dreptului intern, si nu doar statelor, care sunt subiectele clasice ale dreptului internațional;
-principiul primatului dreptului comunitar: normele comunitare, indiferent de rangul lor, au forță juridică superioară celor naționale și primează în raport cu ultimele, în cazul unui conflict.
Așadar, nu este vorba de examinarea unor prevederi legale în raport de prevederile unor tratate internaționale, ci de aplicarea imediată și cu prioritate a unor norme juridice indigenate în dreptul intern, potrivit art.11 din Constituția României, precum și art.148 din Legea fundamentală română.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că taxa pe poluare reglementată prin OUG nr.50/2008, la fel ca și taxa de primă înmatriculare, este discriminatorie și reprezintă o măsruă cu efect echivalent taxelor vamale menită să proteje producția internă de autovehicule, limitând libera circulație a bunurilor, garantată părin art.90 din Tratatul Comunității Europene. Regimul instituit de către actul normativ amintit produce o discriminare între produsele importate dintr-un stat membru al uniunii europene și produsele similare aflate deja pe piața națională, exact ca și în cazul taxei de primă înmatriculare.
Curtea, consideră că, esențial pentru calificarea acestei taxe ca fiind o măsură cu efect echivalent este momentul nașterii obligației de aoa chita. Conform art.4 din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei de poluare i-a naștere la prima înmatriculare a autovehiculului în România. Dar cum, autovehiculele second-hand aflate în România sunt deja înmatriculate este evident că doar autovehiculele importate din alte state UE vor fi supuse regimului taxei în discuție. Rezultatul acestei măsuri este o evidentă direcționare a consumatorilor fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand, deja înmatriculat în România, discriminarea fiind mai mult decât evidentă, astfel că acest text legal intră în concflict cu art.90 din Tratatul CE.
Curtea, reamintește dispozițiile cuprinse în art.90 din Tratatul CE "(1) Niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare.
(2) Mai mult, niciun stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte state membre măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale."
Având ca reper această normă comunitară, Curtea, reținând principiul priorității Normelor comunitare în raport de dispozițiile contrare din legile interne, consacrate în art.148 alin.2 din Constituția României, constată că prevderile OUG nr.50/2008 încalcă prevederile art.90 din Tratatul CE, fiind atrasă aplicabilitatea normei comunitare mai sus amintite și nu a dispozițiilor din OUG nr.50/2008, stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată a taxei de poluare este nelegală.
În fine, argumentul recurentei că cererea reclamantei ar fi parțială rămasă fără obiect nu poate fi primit, de altfel, fiind străin de obiectul cauzei (restituirea taxei pe poluare), teza expusă de DGFP C- având sens doar în alte cauze, cele în care în discuție era obligația de plată a taxei de primă înmatriculare, în care s-a pus problema incidenței sau neincidenței prevederilor OUG nr.50/2008.
Față de cele de mai sus, Curtea conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta C-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C-S împotriva sentinței civile nr.122/6.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 3.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. -07.12.2009
tehnored. -7.12.2009; 2 ex.
Prima intimată:Tibunalul C-
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
