Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1256/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1256
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G ambele instituții cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr. 676/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, consilier juridic și pentru intimata 92 avocat, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanții părților declară că nu mai au cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentelor învederează instanței că Administrația Finanțelor Publice G prin motivele de recurs au arătata că există destule argumente care îndreptățesc a considera soluția instanței de fond ca nelegală.
Menționează faptul că a formulat obiecțiuni în care a arătat că expertul nu avea competență în efectuarea expertizei neavând calitatea de consultant fiscal.
Consideră că raportul de expertiză întocmit în cauză este nul întrucât convocarea părților s-a făcut într-o zi nelucrătoare, fiind încălcate disp. art. 108 coroborat cu art. 109 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Arată că instanța de fond a omis a se pronunța asupra obiecțiunilor formulate, deși reclamanta a înțeles să conteste decizia, contestație ce a fost admisă.
Față de susținerile orale și având în vedere motivele de recurs aflate la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile pronunțată de instanța de fond cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.
Consideră că reclamanta și-a recunoscut propria culpă prin acțiunea formulată și față de motivele de recurs formulate de Administrația Finanțelor Publice G solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul Galați cu consecința respingerii acțiunii ca nefondate.
Reprezentantul intimatei solicită a se constata faptul că cele două recursuri sunt fondate, strict cu privire la împrejurarea acordării prin dispozitivul hotărârii a mai mult decât s-a cerut prin însăși acțiunea formulată.
Toate celelalte critici dezvoltate în cuprinsul motivelor de recurs sunt vădit nefondate.
Cu privire la critica ce vizează nepronunțarea de către instanța de fond asupra excepției nulității raportului de expertiză contabilă invocată de G apreciază că este nefondată.
Apreciază că nu există o nepronunțare a instanței de fond asupra celor două excepții invocate în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză așa cum au înțeles recurentele, motivat de faptul că judecătorul a pus în discuția părților aceste obiecțiuni care au fost respinse ca nefondate.
Cu privire la nemotivarea hotărârii apreciază că și aceasta este nefondată, întrucât instanța de fond a expus clar și detaliat motivele pentru care se impune în cauză anularea actelor administrative atacate și exonerarea parțială a reclamantei de la plata sumei
În ce privește critica dezvoltată în recursul vizând încălcarea principiului neretroactivității legii civile este nefondată.
Precizează că recursul declarat de G este nefundat în condițiile în care chiar organele de control prin aplicarea disp. HG nr. 44/2004 și nu ale nr.HG 1861/2006 au încălcat cele două principii de drept esențiale principiul de aplicare imediată a normelor de procedură și principiul conform căruia legea civilă nu ultraactivează.
Față de susținerile orale și față de considerentele expuse pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea recursurilor, modificarea în parte a sentinței civile nr. 676/27.05.2009 a Tribunalului Galați și exonerarea reclamantei de la plata sumei reprezentând TVA și majorări de întârziere cu menținerea în tot a restului dispozițiilor instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- contestatoarea 92 G în contradictoriu cu paratele G și Gas olicitat anularea Deciziei nr. 171 din 20 11 2007 privind soluționarea contestației, anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 1961 din 28 09 2007 și exonerarea contestatoarei de la plata sumei de 66.768 lei reprezentând obligații suplimentare stabilite cu titlu de TVA și majorări aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că, urmare unei verificări fiscale a societății încheiată la data de 28 septembrie 2007, inspectorii fiscali au constatat faptul că, la data de 31 2005, cifra de afaceri a societății a depășit plafonul de 200.000 lei cu suma de 14.536 lei.
Drept urmare, s-a stabilit în sarcina societății neîndeplinirea la timp a obligației de înregistrare ca plătitoare de TVA, precum și debitul menționat, organul de control făcând aplicarea dispozițiilor pct. 56 alin. 4 din nr.HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
S-a mai arătat faptul că în mod nelegal intimata a făcut aplicarea nr.HG 44/2004, deși norma imediat aplicabilă la momentul stabilirii obligației de plată este cea prevăzută de nr.HG 1861/2006 (pct. 62 lit. b).
Cu alte cuvinte la momentul controlului și emiterii deciziei de impunere, singurul temei legal în vigoare era acesta din urmă precizat, care a lipsit de efecte juridice (a modificat) temeiul juridic invocat de pârâtă.
Diferența dintre cele două acte normative este esențială la nivelul efectelor financiar-fiscale, debitul calculat conform pct. 62 lit. b din nr.HG 1861/2006 ridicându-se doar la suma de 5635 lei TVA și 1940 lei majorări, astfel cu a arătat în calculul anexat contestației.
Față de considerentele sus menționate, contestatoarea precizează că modul de calcul al penalităților și majorărilor, ce au fost imputabile a fost nelegal și a fost nevoită să formuleze prezenta contestație.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, nr.OG 92/2003 privind Codul d procedura fiscală.
Prin sentința civilă nr. 676/27.05.2009 Tribunalul Galația admis contestația, a dispus anularea Deciziei nr. 171/2007 a, anularea parțială deciziei de impunere nr. 1961/2007 emisă de G, în sensul că a exonerat contestatoarea de plata sumei de 66768 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere și a obligat pârâtele la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Galația reținut următoarele;
Societatea contestatoare a fost înființată la 04 02 1992, declarându-se la această dată că este plătitoare de TVA.
Începând cu 01.08. 2008, firma a solicitat și a obținut aprobarea scoaterii din evidenta ca plătitor de TVA în conformitate cu disp. art. 598/2002 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare ale Legii nr. 345/2002 privind TVA - ul.
Contestatoarea a depus la. G în data de 27.01.2006 declarația înregistrată sub nr. - referitoare la cifra de afaceri în vederea încadrării acesteia în perioada fiscală trimestrială sau lunara pentru depunerea Decontului de TVA.
Instanța a reținut din declarația depusă de 92 G, că aceasta, la finele anului financiar 2005, ar fi avut o cifră de afaceri sub 100.000 euro, respectiv 214.674,13 lei (a se vedea Anexa 1 din raportul de expertiză).
În conformitate cu disp. art. 34 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, instanța a constatat că la data de 10. 02. 2006, contestatoarea a depus la sediul paratei G, sub nr. 1007, Declarația nr. 101 privind impozitul pe profit pe anul 2005 din care a rezultat că cifra de afaceri realizată de societate la 31.12.2005 era în valoare de 214.536 lei.
Ulterior această societate, la 31.01.2007 a depus la. sub nr. 1106, Declarația nr. 010 pentru înregistrarea ca plătitor de TVA, prin depășirea de scutire devenind, în acest mod plătitor trimestrial de TVA începând cu data de 01.02.2007.
Potrivit înscrisurilor și concluziilor raportului de expertiză contabilă, s-a retinut de către instanță că depășirea plafonului de scutiri la care face referire art. 143 alin. 2,3 din nr. 571/2003 privind Codul fiscal, s-ar fi produs la data de 31.12.2005, când această societate a realizat o cifră de afaceri, din vânzări de mărfuri cu amânuntul în valoare de 214.536,34 lei, cu 14.536,34 lei pentru plafonul de scutire privind dispoziția de înregistrare ca plătitoare de TVA de 200.000 lei la această dată, astfel cu se reține și de disp. art. 125 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.
În conformitate cu disp. art. 70 alin. 1 lit. c Și alin. 5 lit. c din nr.OG 92/2003 raportat la art. 152 din Legea nr. 571/2003 cu modificările ulterioare, societatea avea obligația solicitării înregistrării ca plătitor de TVA în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a depășit plafonul de scutire, adică până la data de 10.01.2006, aceasta urmând să fie înregistrata efectiv ca plătitoare de TVA începând cu data de 01.02.2006.
Contestatoarea, în perioada 01.01.2006 (data când a fost depășita cifra de afaceri peste plafonul de scutire) și până la 01.02.2007 (data înregistrării la.C ca plătitor de TVA), instanța a reținut că această societate și-a respectat toate obligațiile ce-i incumbau, respectiv a depus declarația privind cifra de afaceri realizată pentru anul 2005, Declarația nr. 101 privind impozitul pe profit pentru același an, bilanțurile contabile aferente anului 2005, toate aceste documente purtând mențiunea că au fost înregistrate de câtre organele fiscale.
În raport de aspectele sus menționate, s-a constatat că organele fiscale au procedat la o verificare generală a firmei, având ca obiectiv modul de înregistrare și constituire a tuturor obligațiilor cuvenite bugetului de stat in perioada 01.01.2002 - 31.07.2007, ocazie cu care a fost întocmit Raportul de inspecție nr. 1961/28 09 2007.
Potrivit acestui raport, organul de control a stabilit suplimentar TVA de plată în sumă de 49.589 lei, dobânzi și penalități aferente TVA în valoare de 17.179 lei reținând că societatea contestatoare ar fi încălcat dispozițiile art. 152, pct. 5 alin. 4 lit. b din nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, conform cărora în situația in care abaterile de la prevederile legale se constată ulterior înregistrării ca plătitor de taxă pe valoare adăugata a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a TVA pe care persoana impozabilă ar fi avut obligația să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă.
Față de concluziile acestui raport de inspecție fiscală, ținându-se seama de dispozițiile legale ce se consideră a fi inculcate de câtre contestatoare, data întocmirii raportului 28.09.2007, instanța constată că organele de control în mod eronat au reținut faptul că acestei societăți ii sunt aplicabile aceste prevederi, în condițiile in care la aceasta data erau in vigoare HG 1861/21 12 2006, pentru modificarea si completarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin nr.HG 44/2004.
Se poate constata că diferența dintre cele două acte normative nr.HG 1861/2006 și nr.HG 44/2004 privind aplicabilitatea dispozițiilor referitoare la înregistrarea ca plătitori de taxe pe valoare adăugata în regim normal a persoanelor impozabile care au depășit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea, este extrem de importantă, constând în modalitatea de calcul al debitului datorat de către agentul economic.
În raport de reglementările nr.HG 44/2004, persoana impozabilă care a solicitat cu întârziere înregistrarea ca plătitoare de TVA datorează la bugetul de stat taxa pe valoarea adăugata pe care ar fi avut obligația doar să o colecteze în perioada cuprinsă între data la care trebuia să se înregistreze ca plătitoare de TVA. Ulterior, prin nr.HG 1861/2006 s-a stabilit ca persoana impozabilă care a solicitat cu întârziere înregistrarea normal ca plătitor de TVA pe perioada cuprinsă între data la care trebuia să se înregistreze ca plătitoare de TVA și data la care s-a produs efectiv înregistrarea ca plătitoare de TVA.
Instanța ținând seama si de raportul de expertiză contabila întocmit în cauză, a reținut faptul că în urma înregistrărilor efectuate pentru perioada analizată, respectiv februarie - 2006, rezultat prin centralizare, o valoare totala a TVA - ului deductibil de 49.002,46 RON.
În anexa 4 este prezentată situația centralizată pentru perioada februarie - 2006 privind TVA - ul de plat ace rezultă ca diferența dintre TVA deductibil și TVA colectat aferent cumpărărilor și prestațiilor efectuate, respectiv vânzărilor efectuate de către firma 92
Ca urmare a calculelor efectuate, rezultă un TVA de plată la finele anului 2006 de 2.2110,41 RON (Anexa 5).
Valoarea TVA de 3.659,72 RON ( 2.201,41 TVA de plată calculate conform Anexei nr. 4 la care se adaugă 1.449,31 RON reprezentând majorări de întârziere calculate conform Anexei la care se adaugă 43.659,72RON) stabilită ca obligație fiscală datorată de contestatoare așa cum rezultă din Anexa nr. 4, fost calculate respectându-se dispozițiile legale în vigoare la momentul controlului (28.09.2007) și anume pct. 62 alin. 2 lit. b din nr.HG 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Pentru considerentele sus amintite, instanța a constatat că organele fiscale de control în mod eronat au calculat obligația fiscală reprezentând TVA de plată, făcând aplicabilitatea pentru societatea contestatoare a unor dispoziții legale, ce nu mai erau în vigoare la momentul controlului: nr.HG 44/2004, când în mod corect erau aplicabile dispozițiile nr.HG 1861 din 21.12.2006 și față de acest mod de calcul defectuos, societatea nu avea de plată suma totală de 66.768 lei, ci doar valoarea de 3.659,72 lei, reprezentând 2.210,41 lei TVA de plată la care se adaugă suma de 1449,31 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs pârâtele G și
În motivarea cererii de recurs, intimata Gaa rătat că în mod greșit instanța a încuviințat proba cu expertiză contabilă, având în vedere faptul că în cuprinsul obiectivelor era indicat cu strictețe temeiul de drept pe care expertul tehnic o să-l aibă în vedere.
A mai arătat aceasta că expertul a convocat-o sâmbătă, într-o zi nelucrătoare și că a indicat acest aspect atât expertului cât și instanței judecătorești, în fața acesteia din urmă invocând și excepția nulității expertizei.
Recurenta a arătat și faptul că a invocat nulitatea expertizei și pentru împrejurarea că expertul nu avea calitatea de consultant fiscal și că instanța judecătorească nu s-a pronunțat asupra acestora.
A mai arătat aceasta că expertul nu a fost în posesia înscrisurilor deținute de ea și că astfel a ajuns la concluzii nelegale și același rezultat fiind dat și de lipsa pregătirii necesare.
Recurenta Gac riticat soluția instanței de fond pentru faptul că nu s-au avut în vedere dispozițiile legale de la momentul efectuării controlului, astfel că s-a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
A mai arătat aceasta că în mod greșit instanța de fond a respins obiectivele la raportul de expertiză contabilă întrucât convocarea părților s-a făcut pentru o zi nelucrătoare, încălcându-se disp. art. 108 coroborat cu art. 109 Codul muncii.
Legal citată, intimate nu a formulat obiecțiuni.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente;
Aspectele de fapt și de drept reținute de către prima instanță sunt desprinse de către aceasta din raportul de expertiză administrat în cauză, element probator ce constituie fundamentarea sentinței recurate.
Imediat după depunerea raportului de expertiză, pârâta a formulat obiecțiuni prin care a invocate nulitatea acestuia pentru faptul că nu a putut da curs convocării expertului, care s-a făcut pe data de 13.12.2008, zi nelucrătoare și pentru faptul că potrivit nr.HG13/2008 expertul contabil trebuie să fie specializat.
Curtea apreciază că, în ceea ce privește calitatea expertului, această excepție trebuie invocată la momentul desemnării expertului, în ședința public din 23.10.2008, astfel încât invocarea ei pe calea obiecțiunilor apare tardivă.
În ceea ce privește, însă, convocarea părților, Curtea reține faptul că aceasta s-a făcut pentru data de 13.12.2008, într-o zi nelucrătoare, astfel încât conform disp. art. 208 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 97 Cod procedură civilă și 105 Cod procedură civilă actul procedural este nul.
Față de acesta, văzând și faptul că potrivit art. 305 Cod procedură civilă nu se poate administra proba constând în expertiză în instanța de recurs, urmează a se admite recursul, a se casa sentința recurată și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va dispune refacerea expertizei și va avea în vedere și celelalte apărări ale pârâtelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G și DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G ambele instituții cu sediul în G,-, împotriva sentinței nr. 676/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.08.01.2010
Tehnored../5 ex./11.01.2010
Fond:
Comunicat 3 ex.
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
