Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1265/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 23.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1265
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " C-S" Reșița, împotriva sentinței civile nr.528/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C-S, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei - recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamanta - recurentă, pe care o unește cu fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei - recurente pune concluzii de admitere a excepției, admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei - intimate solicită respingerea excepției, respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 05.11.2007 sub nr- reclamanta " C-S" a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S, solicitând anularea deciziei nr.2/13.09.2007, emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S, în soluționarea contestației formulată de către societatea reclamantă împotriva dispoziției nr.2460/11.07.2007, anularea Raportului de inspecție fiscală nr.2460/11.07.2007, precum și anularea dispoziției nr.2460/11.07.2007.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S, ca urmare a inspecției fiscale desfășurate în perioada 12.06.2007 - 02.07.2007, 11.07.2007, a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.2460/11.07.2007 și a dispus, prin dispoziția nr.2460/11.07.2007, ca măsură în sarcina reclamantei, înregistrarea în evidența contabilă a obligațiilor de plată stabilite în urma inspecției fiscale în sumă de 724.423 lei. Reclamanta a precizat că dispoziția este netemeinică și nelegală deoarece nu este de competența organelor fiscale dacă datoriile între două societăți comerciale se plătesc sau nu, respectiv să impună momentul trecerii acestora pe venituri, acest lucru fiind lăsat de către legiuitor la latitudinea conducerii societății comerciale. De asemenea a susținut că efectul general al prescripției extinctive, așa cum este reglementat de art.1 din Decretul nr.167/1958, îl constituie stingerea dreptului la acțiune în sens material și nu implică interdicția debitorului de a-și achita de bunăvoie suma datorată. În plus, orice plată făcută către furnizori după împlinirea termenului de prescripție este considerată legală conform dispozițiilor art.20 din Decretul nr.167/1958.
În drept reclamanta " C-S" și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.8 și următoarele din Legea nr.554/2004, nr.OG92/2003, și art.1 și 20 din Decretul nr.167/1958.
În dovedirea celor susținute reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: adresa nr.4107/13.09.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S având ca obiect transmitere decizie, decizia nr.2 privind soluționarea contestației formulate de " C-S", înregistrată sub nr.3294/10.08.2007, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil, contestația făcută de reclamantă înregistrată de către pârâtă cu nr.1244/10.08.2007, raport de inspecție fiscală nr.2460/11.07.2007, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, dispoziția în original nr. 2460/11.07.2007, raportul de expertiză contabilă nr.579/P/2005, întocmit de expert.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S -Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat, la cererea reclamantei, proba cu expertiza contabilă, care a fost efectuată de expert.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S a formulat la termenul de judecată din data de 16.04.2008 obiecțiuni la raportul de expertiză, solicitând ca acestea să fie avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii. Având în vedere conținutul obiecțiunilor formulate, instanța a constatat că nu se impune comunicarea acestora către expert.
Prin sentința civilă nr.528/23.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de către reclamanta " C-S" împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S, ca neîntemeiată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr.81/12.07.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S, s-a stabilit, ca urmare a inspecției fiscale desfășurate în perioada 12.06.2007 - 02.07.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr.2460/11.07.2007, că societatea verificată - " C-S" are de plată suma totală de 724.423 lei reprezentând diferență impozit pe profit, majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente acestei diferențe. De asemenea, prin dispoziția nr.2640/11.07.2007, s-a dispus înregistrarea acestei sume în evidența contabilă a societății. Astfel, s-a avut în vedere faptul că, în perioada verificată - 01.01.2000 - 31.03.2004, " C-S" a achiziționat mărfuri și servicii de la trei societăți comerciale fără a achita contravaloarea acestora în sumă de 1.328.475 lei. De asemenea, cele trei societăți nu au întreprins nici o măsură pentru recuperarea sumelor datorate, astfel că dreptul la acțiune pentru recuperarea lor s-a prescris. În consecință, organele de control au reținut că aceste sume reprezintă venituri pentru " C-S" și trebuiau menționate în clasa 4 "Conturi terți", grupa 40 "Furnizori și conturi asimilate", contul 401 "furnizori", în corespondență cu creditul contului 758 "alte venituri din exploatare".
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză și din susținerile reclamantei, pentru facturile menționate în raportul de inspecție fiscală nr.2460/11.07.2007 și care reprezintă contravaloarea mărfurilor și serviciilor achiziționate de " C-S" de la "", "" S - M și "METAL" S - M, a intervenit prescripția dreptului la acțiune pentru recuperarea lor. Instanța nu a putut reține însă susținerile reclamantei și ale expertului conform cărora societatea reclamantă nu avea obligația înregistrării pe venituri a sumelor datorate furnizorilor și pentru care s-a prescris dreptul la acțiune. Astfel, conform contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene, aprobate prin Ordinul nr.306/2002 emis de Ministerul Finanțelor Publice, u ajutorul contului 758 "Alte venituri din exploatare" se ține evidența veniturilor realizate din alte surse decât cele nominalizate în conturile distincte de venituri ale activității de exploatare. În creditul acestui cont se înregistrează și datoriile prescrise și anulate, în corespondență cu debitul contului 401 "Furnizori", care ține evidența datoriilor în relațiile cu furnizorii.
În consecință, în mod corect organele de control au stabilit în sarcina societății reclamante obligația de plată a impozitului pe profit pentru datoriile prescrise. De asemenea instanța a reținut că reclamanta nu a contestat cuantumul impozitului calculat de organele fiscale și nici sumele stabilite ca majorări și penalități de întârziere.
Față de cele reținute, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, constatând că Raportul de inspecție fiscală nr.2460/11.07.2007 și dispoziția nr.2460/11.07.2007, emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C-S sunt corect și legal întocmite.
Soluția suscitată a instanței de fond a fost atacată cu recurs de către reclamanta " C-S", care solicită modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a respins în mod greșit contestația împotriva deciziei nr.2/13.09.2007 emisă de pârâtă, pe motiv că reglementările contabile simplificate armonizate cu Directivele Europene aprobate prin ordinul nr.306/2002 emis de Ministerul Finanțelor Publice, prevăd înregistrarea datoriilor prescrise și anulate în conturile distincte de venituri ale activității de exploatare.
Ceea ce instanța cu rea credință sau cu neștiință nu a reținut este că acest cont se referă la datoriile contribuabililor către Administrația Finanțelor Publice nu are nici o legătură cu datoriile prescrise dintre contribuabili.
În al doilea rând, reclamanta nu avea obligația de a declara un venit pe care nu l-a realizat. În speță fiind vorba de o cantitate de marfă nevandabilă lăsată societății de fostul asociat, în prezent decedat, asociat care a adus, datorită ponderii pe care o avea în activul societății, marfă care urma conform contractului să fie achitată pe măsura vânzării.
Cum au trecut mulți ani de la data încheierii acestei convenții și care având uzură morală nu își găsea cumpărătorul, a rămas în custodia societăți nefiind vândută nici până în prezent.
Instanța de fond, fără să accepte expertiza care era o probă încuviințată și pertinentă cauzei și până la proba contrarie, s-a substituit acesteia și fără a avea cunoștințe de specialitate în domeniul finanțelor, a respins contestația cu o motivație de drept străină de obiectul cauzei.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată și reține că acest recurs este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Instanța de fond deși reține că potrivit susținerilor reclamantei și raportului de expertiză efectuat în cauză, pentru facturile menționate în raportul de inspecție fiscală întocmit de pârâta C-S a intervenit prescripția acțiunii; constată în mod eronat că nu poate reține ca întemeiate restul susținerilor reclamantei și ale expertului potrivit cărora pentru sumele menționate în aceste facturi nu exista o obligație legală în sarcina reclamantei de a le înregistra în contabilitate drept venituri.
Ca temei de drept a celor reținute de instanța de fond se invocă Ordinul nr.306/2002 emis de Ministrul Finanțelor Publice însă acest Ordin a fost abrogat de art.10 din nr.1752/17.11.2005, deci la data efectuării controlului de către reprezentanții pârâtei, respectiv 12.06.2007 - 02.07.2007, acest act normativ care fusese emis pentru aprobarea contabile simplificate armonizate cu directivele europene și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.279 și 279 bis fusese deja abrogat și înlocuit cu alte dispoziții legale în materie. Totodată, Curtea constată că, organele de inspecție fiscală au apreciat greșit că respectivele dispoziții legale sunt aplicabile reclamantei ca societate comercială căci aceasta a fost sancționată pentru neînregistrarea în contabilitate a unor sume drept venituri, iar faptele săvârșite de aceasta au constat în aceea că a achiziționat mărfuri și servicii de la trei societăți comerciale în valoare totală de 1.328.475. lei RON fără a achita contravaloarea acestora. Deși organele de inspecție fiscală au reținut că cele trei societăți nu au întreprins nici un demers pentru recuperarea sumelor datorate astfel că dreptul lor la acțiune s-a prescris, s-a reținut totuși că aceste sume reprezintă venituri pentru reclamantă și trebuiau menționate în contabilitate în clasa 4 "conturi terți" grupa 40 "furnizori și conturi asimilate", contul 401 furnizori în corespondență cu creditul contului 758 "alte venituri din exploatare" fără să fie analizate susținerile reclamantei în sensul că mărfurile despre care se face vorbire au fost mărfuri nevandabile care au rămas în custodia societății fără să-i producă acesteia nici un venit.
Pe de altă parte, deși instanța de fond constată pe parcursul judecării cauzei că are nevoie de cunoștințele unui expert de specialitate pentru lămurirea aspectelor de drept și de fapt deduse judecății și după ce dispune încuviințarea efectuării unei expertize contabile în acest sens nu are în vedere concluziile acesteia la pronunțarea sentinței recurate înlăturându-le în mod neîntemeiat.
Astfel, instanța a dispus către expert inclusiv completarea expertizei cu obiective proprii pentru a preciza dacă pentru facturile menționate în raportul de inspecție fiscală a intervenit prescripția; care sunt obligațiile reclamantei față de bugetul de stat pentru aceste sume prescrise și reținute în raportul de inspecție fiscală nr.2460/2007 și să precizeze dacă reclamanta avea obligația înregistrării pe venituri a sumelor datorate furnizorilor pentru care s-a prescris dreptul la acțiune, nu a luat în considerare răspunsul expertului la aceste obiective. Expertul a reținut în concluziile sale că reclamanta nu avea obligația înregistrării pe venituri a respectivelor sume deoarece înregistrarea pe venituri se face în momentul și ca urmare a valorificării mărfurilor și de abia atunci și obligațiile bugetare aferente devin exigibile și că pentru sumele prescrise aferente mărfurilor în stoc la data controlului reclamanta nu avea nici un fel de obligații bugetare exigibile, totodată menționându-se că pentru toate facturile analizate prin raportul de inspecție fiscală a intervenit prescripția și că din punct de vedere a legii contabilității nu există nici o deficiență în înregistrarea documentelor privind operațiunile reale cu mărfurile ce fac obiectul procesului verbal de control.
Astfel fiind, în raport de concluziile raportului de expertiză pe care o consideră o probă câștigată cauzei și care în mod neîntemeiat nu a fost luată în considerare de instanța de fond la pronunțarea hotărârii atacate, Curtea constată că se impune admiterea recursului formulat de reclamantă, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii formulate de aceasta în sensul anulării Dispoziției nr.2460 din 11.07.2007 a Raportului de Inspecție Fiscală 2460/11.07.2007 și a Deciziei nr.2/13.09.2007 emise de pârâta C-S - pentru Contribuabili Mijlocii C-
În baza art.274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligată pârâta ca parte căzută în pretenții la 52.596 lei cheltuieli de judecată către reclamanta recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta C-S împotriva sentinței civile nr.528/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată și admite acțiunea formulată de reclamantă.
Dispune anularea Dispoziției nr.2460 din 11.07.2007 a Raportului de Inspecție Fiscală 2460/11.07.2007 și a Deciziei nr.2/13.09.2007 emise de pârâta C-S - pentru Contribuabili Mijlocii C-
Obligă pârâta la 52.596 lei cheltuieli de judecată către reclamanta recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/19.12.08
TEHNORED:/19.12.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Petruța Micu
