Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 128/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
sentința Nr. 128/F/CA Dosar Nr-
Ședința publică din 19 septembrie
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Gilda Gubernat
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ și fiscal, de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local B - Direcția Fiscală, având ca obiect "anularea actului de control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 15 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 septembrie 2008 și apoi pentru astăzi 19 septembrie 2008.
CURTEA
Curtea, asupra acțiunii de față constată că:
La data de 11 iunie 2007 reclamanta B, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului B Direcția Fiscală a Municipiului B, solicitând instanței de judecată:
Anularea dispoziției nr. 109/23.05.2007 emisă de Consiliul Local B - Direcția Fiscală prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva măsurilor stabilite de organele de control fiscal ale Direcției fiscala B prin decizia de impunere nr. 54841/29.03.2007 și prin raportul de inspecție fiscală nr. 9/29.03.2007, ca netemeinică și nelegală.
Reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscala emisă de pârâtă, în temeiul art. 14, 15 din Legea Contenciosului Administrativ acte atacate în cauză. Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat în principal constatarea nulității raportului de inspecție fiscală sus menționat și a decizie de impunere, pentru lipsa unor elemente esențiale și încălcarea prevederilor art. 43 din Cod proc. fiscală.
Pe excepție, reclamanta a invocat faptul că Raportul de Inspecție Fiscală nu respectă preved. Art. 43 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fond reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere cu nr. 54841/29.03.2007 și prin raportul de inspecție fiscală nr. 9/29.03.2007, ca netemeinice și nelegale, exonerarea societății reclamante de la plata obligațiilor bugetare impuse de pârâtă în mod nelegal.
În subsidiar reclamanta a solicitat admiterea în parte a acțiunii față de probele de la dosar urmând ca instanța să țină cont de prevederile legale aplicabile și de expertizelor efectuate în cauză cu plata cheltuielilor de judecată și respectiv restituirea cauțiuni de aceasta.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat următoarele:
Actele administrativ fiscale emise de pârâtă sunt nelegale, lovite de nulitate absolută respectiv raportul de inspecție fiscală nu este încheiat cu respectarea prevederilor art. 43 Cod proc. fiscală, acesta necuprinzând toate elementele legale, motiv pentru care reclamanta a solicitat admiterea nulității absolute a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere atacată în cauză.
În ce privește fondul acțiunii, reclamanta a solicitat admiterea acesteia respectiv anularea raportului de inspecție fiscală și anularea deciziei de impunere, invocând faptul că sumele reținute în sarcina sa de către organul fiscal, cu titlul de obligații suplimentare bugetare, respectiv impozit aferent anilor 2001-2007 pe clădiri, este nedatorat și că pârâta nu a ținut cont de prevederile legale aplicabile, că în actele fiscale atacate nu este prevăzut termenul de drept a sumelor reținute în sarcina societății, că de fapt reclamanta și-a achitat toate impozitele la bugetul de stat sau la bugetul local - în termen.
În probațiune, a depus înscrisuri, filele 11-101; 114-287 vol. I al dosarului, respectiv actele fiscale atacate, emise de pârâtă, actul de constituire a societății, obiectul de activitate, contracte de muncă, de salarii, dovada plății impozitelor.
Reclamanta a solicitat proba cu expertize de specialitate în vederea elucidării respectării sau nu de către părți a prevederilor legale privind impozitul pe clădiri reținut în sarcina reclamantei având în vedere obiectul de activitate al acesteia și faptul că reclamanta nu deține clădiri în adevăratul sens al cuvântului ci este vorba de: telecabine, telegondole, teleschi, mini teleschiuri pentru copii, un rezervor de combustibil și 2 rezervoare - bazine cu apă, 2 centrale termice.
În drept și a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 1, art. 8 și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, art. 43 din Cod proc fiscală și pe dispozițiile codului fiscal legea 343/2006, -, hotărârile de Guvern nr. 266/1994, nr.HG 964/1998, nr.OUG 62/1998, Legea 27/1994, OG36/2002 și pe alte dispoziții legale.
În cauză, reclamanta a solicitat la petitul 2 suspendarea actelor administrativ fiscale atacate, astfel încât instanța pe baza probelor administrate în cauză prin încheierea de ședință din data de 3 septembrie 2007 vol dosar, a admis cererea de suspendare motivat în drept și în fapt ( filele 271-274).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală B, recurs care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare a respingerii recursului a fost menținută dispoziția instanței de fond de suspendare a executări actelor administrativ fiscale atacate în cauză de reclamantă.
Față de acțiunea reclamantei, pârâta Direcția Fiscală Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni reclamantei ca neîntemeiată și nelegală susținând că raportul de inspecție fiscală a fost legal întocmit și de asemenea decizia de impunere a fost întemeiată și legală fiind dată cu respectarea prevederilor referitoare la impozitul pe clădiri și cu respectarea prevederilor Codului fiscal și a Codului d e proc. fiscală.
Pe excepția nulității invocate de reclamantă pârâta a susținut că aceasta este neîntemeiată și că raportul de inspecție fiscală nr. 9/29 martie 2008conține elementele legale necesare nefiind vorba de o nulitate absolută a acestei și nici de încălcarea prevederilor art. nr. 43 din Cod de proc fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei în totalitate ca fiind neîntemeiată și nelegală și menținerea actelor administrativ-fiscale atacate.
În susținerea apărării pârâta a depus înscrisuri.
În probațiune instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri depuse de reclamantă și de pârâtă și proba cu expertiză tehnică și expertiză contabilă de specialitate.
La dosar s-au depus listele cu experți ( filele 282 - 283)
Prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2008s-a numit ca expert tehnic și s-au încuviințat obiectivele pentru expertiza tehnică ( filele 297 - 300).
Prin încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2007 s-a numit ca expert contabil și s-au încuviințat obiectivele pentru expertiza contabilă de specialitate, fiind încuviințat și un consilier expert pentru reclamantă să participe la efectuarea expertizei.
La data de 3 decembrie 2008 expertul a depus lucrarea întocmită în cauză sub nr. 892/2007 filele 320 - 330 dosar.
Față de aceasta părțile au formulat obiecțiuni filele 332 - 333 și 336-337
Instanța a încuviințat obiecțiunile la expertiza tehnică prin încheierea de ședință din 4 februarie 2008 de la fila 346-347 și a efectuat adresă la expert, să răspundă la obiecțiuni
Ca urmare expertul a depus răspunsul la obiecțiuni - filele 350-351
La data de 3 martie 2008 expertul contabil a depus lucrarea întocmită în cauză sub nr. 36743/2008 filele 354-413dosar, expertiza contabilă.
Față de aceasta, pârâta a formulat obiecțiuni (filele 415-417).
Instanța a încuviințat obiecțiunile la expertiza contabilă prin încheierea de ședință din 2 mai 2008 de la fila 418-421 și a înaintat adresă la expert să răspundă la obiecțiuni
Ca urmare expertul contabil a depus răspunsul la obiecțiuni filele 425-428 din dosar.
În cauză părțile au formulat concluzii scrise.
Reclamanta a depus concluzii scrise (fila 432) la care a anexat dovada achitării celor 2 expertize și a onorariului de avocat, facturi, chitanțe și copia filei CEC privind cauțiunea achitată.
La rândul său pârâta Direcția Fiscală Baf ormulat concluzi scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, raportul de inspecție fiscală nr. decizia de impunere nr. 54841/ 29 martie 2007, față de motivele invocate în acțiune de reclamantă constată întemeiată în parte acțiunea formulată în cauză pentru următoarele considerente:
În perioada 13 noiembrie 2006 - 29 martie 2007, reclamanta a fost supusă unui control de către organul fiscal având ca obiect verificarea plății impozitului pe clădiri aferent perioadei 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2006.
În urma controlului efectuat de organul fiscal acesta a încheiat actul - raportul de inspecție fiscală nr. 9/54836 din 29.03.2007 ( filele 51-74 vol I) prin care s-au reținut în sarcina reclamantei cu titlu de obligații suplimentare în sumă totală de 2.768.247. dintre care obligația fiscală principală - 1.484.152,00 lei, dobânzi - 625.144,00 lei, penalități - 161.713,00 lei și majorări - 497.238,00 lei.
Împotriva acestui act fiscal reclamanta a formulat în termen legal contestație care a fost soluționată de pârâtă Direcția Fiscală B prin Dispoziția nr. 109/23.05.2007 emisă de pârâtă prin care i s-a respins contestația reclamantei, organul de soluționare a contestației menținând raportul fiscal contestat, considerându-l legal și justificat.
Ca urmare a respingerii contestației, reclamanta a formulat acțiunea în instanță solicitând anularea dispoziției cu nr. de mai sus a raportului de inspecție fiscală menționat și a deciziei de impunere emisă de pârâtă în urma respingerii contestației reclamantei cu nr. 54841/29.09.2007 în baza cărei a emis un titlu executoriu împotriva reclamantei.
Verificând întreg probatoriu de la dosar, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 9/54836/29.03.2007, filele 51-74, decizia de impunere nr.-/29.03.2007, filele 49-50 emise de pârâtă raportat la celelalte acte ale dosarului și văzând concluziile din cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză ( filele 300-330, 332-333, 354-413 și 425-428 din dosar expertiză contabilă) precum și răspunsurile la obiecțiunile formulate de părți, instanța reține că:
Reclamanta B are ca obiect de activitate realizarea de transport pe cablu pentru adulți și copii, pentru care utilizează telecabine, teleschiuri, telegondole, mini teleschi, fiind un scop de agrement sportiv.
Pentru a desfășura această activitate de agrement sportiv pentru tineret și adulți desigur activitatea acesteia se conturează în limitele instalației de cablu pe care le are reclamanta.
Organul de control a apreciat că de fapt aceste instalații de cablu reprezintă clădiri trebuiau supuse impozitării respectiv impozitului pe clădiri reținând astfel în sarcina sa o datorie totală la bugetul de stat în sumă de 2.768.247 lei pentru perioada 2001-2007 cu titlu de impozit suplimentar pe clădiri.
Organul de control a constatat că, reclamanta nu a achitat impozitul legal aferent acestor clădiri, instalații de teleferic pe perioada sus precizată motiv pentru care a stabilit că datorează impozit suplimentar conform raportului de inspecție fiscală încheiat la 29.03.2007.
Problema cheie în jurul căreia planează obligația reținută în sarcina reclamantei, este aceea de a clarifica dacă instalațiile de teleferic reprezintă clădiri în sensul legii și dacă a reținut corect organul fiscal prin actul de control încheiat, această datorie.
Reclamanta susține că, potrivit legii, clădirea înseamnă o construcție,înălțată la suprafața pământului și care servește la adăpostirea unor oameni, animale, sau a bunurilor materiale.
Expertul, prin lucrarea efectuată în cauză și răspunsul la obiecțiuni arată că, termenul de clădire conform Codului fiscal, este definită ca și o categorie economică - obiect de impunere fiscală - coroborat cu prevederile legale pe care acesta le-a prezentat în raportul de expertiză.
ul este definit de nr.HG 1009/2004 ca "instalație de transport pe cablu pentru persoane, denumite în continuare instalații, sunt fixe și sunt utilizate pentru transportul persoanelor în vehicule sau cu ajutorul dispozitivelor de tractare al căror sistem de suspendare și/ sau de tractare este asigurat de cabluri poziționate de-a lungul traseului instalației".
În esență, din analiza ambelor lucrări de expertiză, efectuate în cauză rezultă că este o diferență netă între clădire și instalația de transport pe cablu problemă supusă analizei în cauză, și ca atare trebuie impozitate distinct.
Din actele dosarului rezultă că, de fapt reclamanta a plătit impozitul datorat pe clădiri pentru instalația de cablu, astfel încât diferența de impozit stabilită retroactiv prin baza de impozitare calculată de organul de control nu este datorată în cuantumul stabilit de organul de control, că valoarea reținută de organul de control este mai mare decât însăși valoarea instalației de cablu, ceea ce este inadmisibil.
Din cele 2 rapoarte de expertiză, și din răspunsurile la obiecțiuni rezultă fără dubiu că telefericul nu poate fi considerat o clădire ci reprezintă un mijloc de transport pe cablu, fapt ce conduce la ideea că încadrarea telefericelor de către organul de control în categoria clădirilor și impozitarea ca și clădiri, nu este legală ci telefericul poate fi încadrat în anexa 2 pct. 7 din Legea nr. 522/2002 de aprobare a Ordonanței nr. 36/2002, fiind o construcție specială.
Ca atare, legislația aplicabilă impozitului pe clădiri nu este aceeași cu cea aplicabilă construcțiilor speciale acestea având drept cod de clasificare 1.3.14.
De altfel, aceste este instalații pe cablu se regăsesc ca active în grupa 1 în balanța mijloacelor fixe a societății reclamante, iar impozitul aplicat acestora prevăzut de OG36/2002 privind impozitele și taxele locale, la anexa 2 în listă se prevăd construcțiile scutite de impozit, iar la pct 7 alin 19 se menționează că sunt prevăzute ca fiind scutite de la plata impozitului instalațiile tehnologice, ca cele de tipul indicat în cauză
De altfel, în codul fiscal există un capitol special privind impozitul pe clădiri, respectiv la art. 250 din cod - apitolul cutiri la pct. 11 litera "s" se referă la instalațiile tehnologice, categorie din care face parte și instalația de transport pe cablu a reclamantei.
În același sens sunt și concluziile expertului pag 15 din expertiză dar și din celelalte acte de la dosar rezultă faptul că reclamanta a plătit chiar un impozit mai mare pentru instalațiile pe cablu, care trebuie compensat cu datoria.
Acest lucru rezultă din cele consemnate în raportul fiscal întocmit de organul de control, la pag. 5.
În esență, instanța apreciază că față de probele administrate în cauză este vorba de o instalație tehnologică, ea nu poate fi considerată în accepțiunea legii ca și clădire și ca atare nu poate fi supusă impozitului pe clădiri.
Față de dispozițiile legale sus menționate, și ținând cont și de concluziile din rapoartele de expertiză, instanța apreciază că în mod greșit organul de inspecție fiscală a reținut și a inclus aceste echipamente tehnologice în categoria clădirilor fără a indica un temei de drept, calculându-se un impozit suplimentar și neținând cont de dispozițiile legale aplicabile "construcțiilor speciale" conform listei din anexa 2 nr.OG 36/2002.
Cât privește impozitarea centralelor termice de către organul de inspecție fiscală instanța reține că față de dispozițiile legale respectiv nr.HG 964/1998 pentru aprobarea clasificației și duratelor normale de funcționare a mijloacelor fixe care încadrează centralele termice la grupa 1, construcții sub grupa 1.6.5 centrale,termice, această impozitare nu este legală.
În mod greșit au fost impozitate la valoarea cu care a fost înregistrată în valoarea de inventar a clădirii deservite de aceste centrale, deoarece echipamentul de înlocuire a centralei vechi are o valoare mai mare, iar organul fiscal a stabilit un impozit mai mare dar fără a indica temeiul de drept.
Și sub acest aspect constatările organului fiscal și sumele reținute în sarcina reclamantei cu titlu de obligații suplimentare pentru acele centrale termice, nu au temei de drept astfel încât, sub acest aspect, raportul de inspecție fiscală este nelegal și neîntemeiat.
În ce privește impozitul pe cădiri reținut asupra celor 2 rezervoare de apă în dotarea reclamantei - - B instanța apreciază față de actele de la dosar că, ele nu sunt clădiri, construcții în sensul legii, ci sunt recipiente din fibră de sticlă, nu au fundație de beton și sunt afectate colectării apei. Ca atare, ele nefiind construcții nu trebuiesc impozitate.
Prin urmare, calcularea impozitului pe clădiri pentru cele 2 rezervoare de apă este nelegală ele nefiind construcții nu pot fi supuse impozitării potrivit legii nr. 27/1994, sens în care se reține ca întemeiată acțiunea reclamantului sub acest aspect.
Ca atare, referitor la cele 3 tipuri de impozite reținute în sarcina reclamantei, și anume impozitul pentru instalațiile de cablu, impozitul pentru rezervoarele de apă și pentru centralele termice, neavând un temei legal și pentru faptul că echipamentul instalației pe cablu nu se încadrează în categoria clădiri - construcții, mijloacele fixe ale reclamantei sus menționate astfel încât ele nu pot fi supuse impozitării prevăzute la impozitul pe clădiri.
Având în vedere că aceste impozite au fost greșit calculate și reținute de organul de control, prin actul administrativ fiscal atacat, în sarcina reclamantei, pentru perioada 2001-2003 ele urmează a fi anulate în parte.
- Cât privește obligațiile fiscale reținute în sarcina reclamantei cu titlu de impozit suplimentar pe clădiri, se constată din actele dosarului că acesta se compune din impozit suplimentar pe clădiri,majorări și penalități de întârziere în sumă totală de 145.031,07 lei.
Astfel, prin raportul de expertiză s-a stabilit că:
- pentru anul 2001 impozitul calculat anterior și achitat deja este corect, fiind în sumă de 95.623,62 RON;
- pentru anul 2002 s-a stabilit prin lucrarea de expertiză că s-a achitat deja un impozit în plus, în cuantum de 20.846,72 RON;
- pentru anul 2003 s-au stabilit însă diferențe bugetare în valoare de 161.283,79 RON; făcându-se o compensație între anul 2002, în care s-a achitat în plus impozit, cu impozitul calculat pe anul 2003, rezultă suma de 140.407,07 lei, sumă datorată începând cu scadența obligațiilor anului 2003 până la zi.
- pentru anul 2006 s-au stabilit diferențe de impozit care trebuie achitate de reclamantă, în valoare de 4.594 RON.
Prin urmare, reclamanta datorează bugetului de stat suma totală de 145.031,07 lei, reprezentând impozit suplimentar pe clădiri, majorări și penalități de întârziere.
Pentru anul 2006 reclamanta trebuie să plătească către bugetul statului o diferență de impozit pe clădiri în sumă de 4.594 RON, aspect ce rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză ( filele 351-413, 425-428).
Având în vedere faptul că din actele dosarului rezultă că reclamanta datorează către bugetul de stat suma totală de 145.031,07 lei cu titlu de impozit pe clădiri, urmează ca diferența dintre această sumă și până la suma reținută în sarcina reclamantei prin actul de control și decizia de impunere, sumă de 2.768.247 RON, să fie anulată de instanță ca fiind nelegal reținută ca obligație bugetară.
Prin urmare, față de actele dosarului va exonera reclamanta de la plata obligațiilor bugetare pentru diferența dintre suma totală de 2.768.247 RON și suma de 145.031, 07 lei, ca sumă datorată de reclamantă la bugetul de stat.
În acest sens, se rețin actele de la dosar, concluziile expertului și anume:
Așa fiind, va anula în parte raportul de inspecție fiscală nr. 9/29 martie 2007, decizia de impunere 54841/ 29 martie 2007 și dispoziția atacată cu nr. 109/23 mai 2007 reținând în sarcina reclamantei ca datorează la bugetul de stat suma totală de 145.031, 07 lei cu titlu de obligații bugetare, impozit pe clădiri, majorări și penalități, conform raport de expertiză contabilă nr. - din 03.03.2008 întocmită de expert contabil ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Așadar, acțiunea reclamantei urmează a fi admisă în parte cu privire la cuantumul datoriei bugetare reținut prin actele fiscal atacate, în sensul celor arătate mai sus și cuprinse în dispozitivul sentinței civile pronunțată în cauză.
Referitor la poziția pârâtei formulate prin întâmpinare, prin notele depuse la dosar obiecțiunile la expertiză și concluziile scrise, față de considerentele de fapt și de drept sus expuse urmează a le înlătura în parte acțiunea reclamantei fiind admisă în parte.
În cauză, reclamanta a fost obligată în cauză să depună o cauțiune în condițiile art. 185 alin. 2 Cod proc fiscală ca și condiție obligatorie a admisibilității cererii de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate, iar aceasta s-a conformat achitând o cauțiune în valoare de 20 mii RON, depunând chitanța în original la grefa instanței iar la dosarul cauzei o copie de pe aceasta.
Dat fiind faptul că prin recurs s-a menținut suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate, suspendarea este dispusă de instanța de fond, iar reclamanta - cu ocazia pronunțării acestei hotărâri - a solicitat instanței să dispună și restituirea cauțiunii achitate, iar pârâta nu a formulat opoziție la restituirea acesteia și nici nu a solicitat despăgubiri, instanța se va pronunța prin hotărâre, conform legii, asupra cererii de restituire a cauțiunii.
Cu privire la acest aspect, instanța apreciază că - față de prevederile art. 300 Cod pr. civilă - raportat la cererea reclamantei de restituire a cauțiunii, această cerere este întemeiată și legală astfel încât se va dispune restituirea cauțiunii achitată în cauză de reclamantă, cu ordinul de plată nr. 308 din 02.07.2007 la CEC B în dosarul de față.
Având în vedere faptul că, în cauză reclamanta a făcut dovada achitării onorariului de expert parțial, iar pentru suma de 12.652 RON onorar expert contabil nu a fost achitată de reclamantă, aceasta va fi obligată prin hotărâre să achite diferența de onorar la Ministerul Justiției Biroului de Expertize B în contul expertului sus menționat.
Potrivit art. 274 Cod poc civ urmează a fi obligată pârâta Direcția Fiscală B să plătească reclamantei cheltuieli de judecată privind onorar expert tehnic, onorar expert contabil, onorar avocat și taxe de timbru, cheltuieli dovedite de reclamantă prin înscrisuri de la dosar.
Instanța va respinge cheltuielile solicitate de reclamantă privind onorariul consilierului propus de aceasta la efectuarea expertizei contabile apreciind că acestea nu se justifică a fi reținute în sarcina pârâtei deoarece consilierul expert nu este obligatoriu să participe la efectuarea expertizei, ci a fost încuviințat de instanță la cererea reclamantei pentru ca aceasta să nu aibă dubii în privința expertizei efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - - cu sediul în B, Hotel, prin reprezentant legal - Director General - și avocat ales, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului B - Direcția Fiscală cu sediul în B,-, și în consecință:
1. Anulează în parte decizia de impunere nr. 54841/29.03.2007 privind obligațiile bugetare suplimentare stabilite în sarcina reclamantei în cuantum legal de 2.768.247 RON și reține în sarcină obligațiile fiscale în cuantum de 140.437,07 lei, reprezentând impozit pe clădiri - penalități și majorări de întârziere, diferențe bugetare pentru perioada 2003 - 2006 și suma de 4.594 lei, cu titlu de diferență de impozit pe clădiri aferent anului 2006.
2. Anulează în parte raportul de inspecție fiscală nr. 9/54836 din 29.03.2007 și reține în sarcina reclamantei sumele precizate la punctul 1, cu titlu de obligații fiscale.
3. Exonerează reclamanta de plata obligațiilor bugetare stabilite prin actele administrative fiscale sus menționate, emise de pârâtă pentru diferența dintre suma totală de 2.768.247 lei și suma de 145.031,07 lei reținută în sarcina reclamantei, cu titlu de obligații bugetare impozit pe clădiri, majorări și penalități, conform raport de expertiză contabilă nr. - din 3.03.2008, întocmită de expert contabil, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
4. Anulează în parte dispoziția nr. 109/23.05.2007, emisă de pârâtă, în sensul că admite în parte contestația privind cele dispuse la punctul 1 și 2 de mai sus.
5. În baza art. 300 alin. 5 Cod pr. civilă, dispune restituirea cauțiunii în valoare de 20.000 RON către reclamanta - - B, achitată de aceasta cu Ordinul de plată nr. 308 din 2.07.2007 la CEC B, în contul nr. --, cauțiune în dosarul nr- al Curții de Apel Brașov.
6. Obligă reclamanta - - B să plătească suma de 12.652 (RON) cu titlu de diferență onorar pentru expertiza contabilă, în contul -.9RON- la CEC B, beneficiar Ministerul Justiției - Biroul Local de Expertize B - pentru expert contabil, (raport de expertiză contabilă nr. - din 3.03.2008).
7. Obligă pârâta Direcția Fiscală B din cadrul Consiliului Local al Municipiului B să plătească reclamantei - - B, cheltuieli de judecată după cum urmează:
- suma 7.800 lei onorar expert (expertiză tehnică nr. - din 23.11.2007).
- suma de 25.152,90 lei onorariu expert contabil (expertiză nr. - din 3.03.2008).
- suma de 53.550 lei onorariu avocat, 14 lei taxă timbru și 0,6 lei timbru judiciar.
Respinge restul cheltuielilor solicitate de reclamantă privind avansul onorariu consilier expert în sumă de 2.022,70 lei.
Definitivă și executorie în ce privește obligarea reclamantei la plata diferenței onorariului de expert contabil, dispusă la pct. 6 din prezenta hotărâre.
Definitivă și cu drept de recurs (pentru restul dispozițiilor), în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 19.09.2008.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Red. - 26.10.08
Dact. - 30.10.08
4 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Gilda Gubernat
