Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.129/CA/2008-
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor în contencios administrativ declarate de reclamanta- " COM" SRL,cu sediul în M,-, jud.B, pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O, str. -, nr.2-4, jud.B și de pârâtaDIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C,cu sediul în O,-, jud.B,în nume propriuși în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.157/CA din 3 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 20 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 27 martie 2008.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.157/CA din 3 aprilie 2007, Tribunalul Bihora admis în parte acțiunea introdusă de reclamanta Com din M- jud.B - cod - în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B din O str. - nr.2-4, Direcția Regională Vamală O din- și Autoritatea Națională a Vămilor din B- - sectorul 1 și în consecință a anulat decizia nr.58/27.07.2004 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și procesul verbal de control nr.11730/28.06.2004 încheiat de Direcția Regională Vamală O în parte privind obligațiile în sumă de 971.141.613 lei (ROL) reprezentând majorări/ dobânzi de întârziere și în sumă de 138.926.285 lei (ROL) reprezentând penalități de întârziere și a exonerat pe reclamantă de la plata acestor obligații.
A menținut în parte aceiași decizie și procesul verbal de control pentru diferențele de taxe vamale în sumă de 763.024.335 lei (ROL) și de taxă pe valoare adăugată în sumă de 146.936.712 lei (ROL), datorate de reclamantă și a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 3.500.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada iulie 1999 - mai 2004 reclamanta a efectuat un număr de 117 importuri de preparate uscate pentru supe și ciorbe cu denumirea " și ", produse de din Ungaria.
Prin declarațiile vamale de import mărfurile importate au fost încadrate la poziția tarifară 2104.10.10 cu taxe vamale de 4% și suprataxe între 0 - 4%.
Prin procesul verbal de control ulterior nr.11730/28.06.2004 organul de control vamal a reținut că cele 117 importuri au fost încadrate eronat, poziția tarifară corectă fiind 2103.90.90. cu taxe vamale și suprataxe între 20 - 24%.
Ca urmare, organul de control a recalculat drepturile de import, stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată a diferențelor de taxe vamale în sumă de 763.024.335 lei și de taxă pe valoare adăugată în sumă de 146.936.712 lei.
Pentru neplata la termen a acestor obligații vamale au calculat, până la data de 05.07.2004, majorări și dobânzi de întârziere în sumă totală de 971.141.613 lei și penalități de întârziere în sumă de 138.926.285 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva procesului verbal de control bnr.11730/21.06.2004 a fost respinsă prin decizia nr.58/27.07.2004 dată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B conform art.179,al.1,lit.a din Codul d e procedură fiscală.
În motivarea deciziei s-a reținut că, în speță sunt aplicabile prevederile art.61,al.1 și 3 din Legea 1412/1997, că încadrarea tarifară corectă a mărfurilor este la poziția 2103.90.90 și că importatorul răspunde pentru corectitudinea încadrărilor tarifare făcute prin declarațiile vamale de import întocmite de comisionarii vamali.
Din examinarea probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că încadrarea tarifară corectă a celor 117 importuri este la poziția 2103.90.90. astfel cum s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit de experții specialiști în industrie alimentară - și
Compoziția și scopul în care sunt utilizate produsele importate ( și ) au fost stabilite de experți pe baza actelor prezentate de reclamantă, respectiv pe baza foilor de producție transmise de producătorul din Ungaria și a certificatelor de conformitate emise de.
Conținutul procentual mare în sare (63,87%), precum și conținutul de potențatori de aromă, substanța de aromă și condimente, conferă celor două produse caracteristicile unor preparate destinate îmbunătățirii gustului mâncărurilor.
În raport de compoziția și scopul în care sunt folosite cele două produse, având în vedere Regulile generale și Notele explicative de interpretare a Sistemului armonizat, experții au constatat că produsele se clasifică la poziția 21.03 (compoziții din condimente și produse de asezonare), codul tarifar 2103.90.90.
Produsele " și "nu pot fi clasificate la poziția 21.04 deoarece nu îndeplinesc prevederile acestei poziții, respectiv nu sunt preparate pentru supe, ciorbe, care necesită numai adăugare de apă sau lapte; sau supe, ciorbe pentru consum după o simplă reîncălzire.
Experții au apreciat că varianta înscrisă de producător pe ansamblul produsului ", de întrebuințare în mod separat și pentru supe, prin adăugare de orez sau tăiței, nu determină încadrarea produsului în categoria supelor "instant", la care se referă poziția tarifară 21.04, deoarece pentru prepararea supei din " ar fi obligatorie adăugarea și a altor ingrediente.
Instanța nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul, respectiv a raportului de expertiză (extrajudiciară) comunicat de expertul, concluzii în care cei doi experți au considerat că produsul poate fi încadrat la poziția tarifară 2103.90.90. iar produsul la poziția 2104.10.10.
Încadrarea tarifară diferită a celor două produse nu se justifică deoarece, așa cum s-a constatat raportul de expertiză întocmit de experții și G, nu există diferențe esențiale între compozițiile celor două produse, denumirea de "amestec de mirodenii și legume" fiind păstrată de producător pentru ambele, iar laboratorul le denumește pe amândouă "condimente".
Totodată, producătorul din Ungaria, prin adresa transmisă reclamantei în data de 10.01.2006 și depusă la dosar, a confirmat că, produsul este identic cu fostul său produs.
Prin urmare, clasificarea corectă a produselor importate este la poziția 2103.90.90, ca și în cazul produsului cu denumirea comercială "" și nu la poziția 2104.10.10. cum au fost greșit încadrate la data efectuării importurilor.
S-a apreciat că, este nefondată susținerea reclamantei că nu răspunde pentru greșita clasificare tarifară făcută de comisionarii vamali.
Potrivit dispozițiilor legislației vamale, comisionarii vamali declară mărfurile importate în numele importatorului, importatorul sau comisionarii în vamă fiind obligați să înscrie în declarația vamală încadrarea tarifară, valoarea în vamă și cuantumul taxelor vamale.
În concluziile de fond, reclamanta a mai susținut că nu ar datora diferențele stabilite de controlul ulterior deoarece Notele explicative publicate în Monitorul oficial nr.75 bis/05.02.2003 și adresa nr.31.903/01.06.2004 a Autorității Naționale a Vămilor produc efecte numai pentru viitor.
Și această apărare a fost înlăturată ca nefondată, deoarece prin adresa nr.31.-903/01.06.2004 a B și prin publicarea în Monitorul Oficial nr.75 bis/2003 a explicative ediția III (2002) nu se aduc modificări pozițiilor tarifare 2103.90.90, respectiv 2104.10.10, astfel cum erau prevăzute în tariful vamal de import al României la data efectuării importurilor din litigiu, în raport de prevederile vamal de import și de regulile generale și Notele explicative de interpretare a Sistemului armonizat, aflate în vigoare la data importurilor, clasificarea tarifară corectă a mărfurilor era la poziția stabilită de controlul vamal ulterior (2103.90.90), poziție care ar fi trebuit să se regăsească în declarațiile vamale de import ale reclamantei.
Astfel, s-a reținut că, reclamanta datorează bugetului de stat diferențele de taxe vamale în sumă de 763.024.335 lei (ROL) și de taxă pe valoare adăugată în sumă de 146.936.712 lei (ROL), calculate de controlul vamal ulterior ca urmare a încadrării la poziția tarifară corectă.
Instanța a constatat însă că, reclamanta nu poate fi sancționată prin obligarea la majorări/dobânzi și penalități de întârziere calculate prin procesul verbal de control până la data de 05.07.2004.
Astfel, deși clarificarea tarifară greșită s-a făcut prin declarațiile vamale depuse de comisionari în numele și pentru reclamanta importatoare, exista și obligația expresă a autorității vamale, potrivit art.72 din regulamentul vamal și art.13 din vamal de import, de a verifica la data importurilor clasificarea tarifară a mărfurilor importate.
Autoritatea vamală nu a sesizat clasificarea tarifară incorectă la data importurilor și nici cu ocazia unui control ulterior efectuat conform notei de constatare nr.1443/07.02.2003, constatând clasificarea greșită numai la data de 28.06.2004, când a efectuat controlul din litigiu, ca urmare a adresei nr.31903/01.06.2004 (prin care s-a sesizat încadrarea tarifară eronată pentru produsul similar cu denumirea comercială "").
Raportat la modul de îndeplinire a obligațiilor de reclamanta importatoare și de autoritatea vamală, privind clasificarea tarifară a importurilor, s-a apreciat că, nu se poate reține o culpă exclusivă în sarcina reclamantei pentru incorecta stabilire și neplata obligațiilor vamale de la data importurilor și până la data stabilirii diferențelor de obligații fiscale de către controlul ulterior, având în vedere și prevederile art.61,al.3 din Legea 141/1997, astfel cum au fost în vigoare până la data de 01.01.2004, și ale art.109,al.2 din OG92/2003, instanța apreciiind că obligațiile fiscale stabilite de controlul ulterior erau scadente la plată după comunicarea procesului verbal de control și în consecință, reclamanta nu datorează penalitățile și majorările/dobânzile calculate de organul de control până la această dată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, atât reclamant -" COM"SRL, cât și pârâtele Direcția Regională Vamală C, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, precum și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin recursul formulat, -" COM"SRL a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurenta a arătat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că, față de ea sunt aplicabile prevederile art.61 din Legea nr.141/1997, ignorând dispozițiile imperative ale art.56,57,71 și 72 din Regulamentul Vamal aprobat prin HG nr.1114/2001 și al art.2,19 sau 32 din Codul vamal, dispoziții care reglementează clar responsabilitățile organelor vamale.
A mai arătat recurenta că prima instanță a pierdut din vedere faptul că, în vamă nimica nu se mișcă și nici un act nu se completează decât așa cum dispun vameșii, refuzând să lămurească acest aspect, că dacă problema încadrării tarifare a produselor importate a fost atât de simplă și clară, de ce a fost nevoie de adresa nr.31903 din 1 iunie 2004 și că notele explicative de interpretare a sistemului armonizat sunt acte normative apărute în data de 5 februarie 2003, ele neputând fi aplicabile retroactiv.
De asemenea, recurenta a mai învederat instanței că, în luna iunie 2004 s-a efectuat un control abuziv, întrucât nici un control ulterior nu se poate extinde perioadei controlate tot printr-un control ulterior și referitor la cele afirmate se impune a se arăta că ea a fost controlată în februarie 2003, obiectul controlului constituindu-l verificarea activității de import în perioada februarie 1999 - ianuarie 2003 așa cum reiese din nota de constatare nr.1443/7.02.2003, astfel că această perioadă nu se mai putea controla în iunie 2004.
Nu în ultimul rând recurenta a subliniat că, instanța de fond a greșit și cu privire la faptul că nu i-a acordat cheltuielile de judecată solicitate.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Direcția Regională Vamală C, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale Vamale Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a precizat că, potrivit art.141 alin.1 din Legea nr.141/1997, în cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale, așa încât contrar susținerilor primei instanțe, obligațiile accesorii au fost calculate corect de către lucrătorul vamal.
S-a arătat de către recurentă că, încadrarea cerută pentru toate importurile efectuate în perioada 1999 - 2004, este la poziția tarifară 2103.90.90, cu taxa vamală de 22 % acest lucru stabilindu-se în baza art.72 din Legea nr.141/1997 și că, încadrarea tarifară a acestui produs este obligatorie în toate țările care au aderat la convenția Sistemului armonizat.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recurenta a menționat că, hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică, pentru că în raport cu dispozițiile art.141 alin.1 din Legea nr.141/1997, nu se susține menținerea celei din urmă, în sensul că, obligațiile vamale stabilite de controlul ulterior, erau scadente la plată după comunicarea procesului - verbal de control.
De asemenea, recurenta a mai învederat că, în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond ca temei de drept în ceea ce privește calculul accesoriilor, prevederile art.61 alin.3 din legea privind Codul Vamal al României, prevederi ce au fost abrogate la data controlului.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Examinând recursurile formulate, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, instanța a reținut următoarele:
Recursul formulat de reclamanta -" COM"SRL este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins, în baza art.312 Cod procedură civilă.
Ținând cont de starea de fapt, corect reținută de instanța de fond și văzând probele de la dosar, pe bună dreptate s-a stabilit că, cele 117 importuri de preparate uscate pentru supe și ciorbe cu denumirea de și se încadrează la poziția tarifară 2103 90.90 cu taxe vamale și suprataxe între 20 - 24% și nu la poziția tarifară 2104.10.10 cu taxe vamale de 4 % și suprataxe între 0 - 4 %.
Astfel, așa cum a arătat și prima instanță, din raportul de expertiză întocmit de experții și G, reiese clar că, în raport de compoziția și scopul în care sunt utilizate cele două produse, având în vedere Regulile Generale și Notele de interpretare a Sistemului armonizat, produsele importate și, se clasifică la poziția tarifară 21 03 - compoziții din condimente și produse de asezonare, cod tarifar 21 03 90.
În ceea ce privește expertizele întocmite de experții și, acestea nu vor putea fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Concluzia acestora că, produsul poate fi încadrat la poziția tarifară 21.03 90.90, în timp ce produsul la poziția 21.04.10.10 este eronată, întrucât între cele două produse nu sunt deosebiri esențiale care să justifice o încadrare tarifară diferită, astfel cum au stabilit experții și G prin lucrarea de expertiză însușită de către instanță.
Pe de altă parte, produsul nu poate fi încadrat la poziția tarifară 21.04.10.10, câtă vreme încadrarea nu este în concordanță cu prevederile notelor explicative, aferente acestei poziții, punctele 1 și 2, respectiv: preparate pentru supe, ciorbe, supe creme sau consomme care necesită numai adăugarea de lapte, apă etc. și supele, ciorbele și supele cremă pentru consum după o simplă încălzire.
De altfel, constatările expertului din lucrarea sa de expertiză, potrivit cărora produsul este folosit pentru prepararea supelor prin adăugarea de orez sau tăiței, contravine prevederilor notelor explicative aferente acestei poziții, prevederi la care s-a făcut mai sus referire și care se referă la supe instant.
Susținerile recurentei reclamante legate de ignorarea dispozițiilor imperative ale art.56,57,71 și 72 din HG nr.1114/2001 și ale art.2,19 și 32 din Codul vamal nu au nici o legătură cu dreptul autorității vamale de a efectua control vamal ulterior într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă conform art.61 din Legea nr.141/997.
În același context, se mai impune a se arăta că deși societatea reclamantă a fost supusă unui control vizând activitatea de import, conform notei de constatare nr.1443 din 7 februarie 2003, autoritatea vamală poate să efectueze controlul ulterior reglementat de art.61 din Legea nr.141/1997.
De asemenea, faptul că adresa nr.31.903 din 1 iunie 2004 Autorității Naționale Vamale a stat la baza controlului ulterior care a avut ca finalitate încheierea procesului - verbal de control nr.11730 din 28 iunie 2004, vizând-o pe reclamantă, nu are nici o relevanță, câtă vreme acest control este conform prevederilor legale - art.61 din Legea nr.141/1997.
Referitor la notele explicative publicate în Monitorul Oficial nr.75 bis/5.02.2003, este de menționat că acestea au reliefat doar dreptul de a aduce unele clarificări privind realizarea încadrării tarifare, ele neaducând modificări pozițiilor tarifare în discuție, pentru a se putea pune problema aplicării lor retroactive.
Nu în ultimul rând, se impune a se arăta că, nu sunt fondate nici observațiile recurentei legate de modul de stabilire a cheltuielilor de judecată de către tribunal, având în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte - art.276 Cod procedură civilă.
Și recursurile formulate de Direcția Regională Vamală C, în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale Vamale B, precum și recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice B vor fi respinse potrivit art.312 Cod procedură civilă.
Astfel, punctul de vedere al primei instanțe conform căruia se poate reține o culpă exclusivă în sarcina recurentei reclamante în privința stabilirii obligațiilor vamale până la data stabilirii diferențelor de obligații fiscale prin controlul ulterior al autorității vamale, va fi însușit și de instanța de recurs.
În acest context, în mod justificat s-a apreciat că, obligațiile fiscale stabilite ulterior au devenit scadente doar după comunicarea procesului - verbal de control, aspecte față de care criticile recurentelor pârâte sunt nefondate.
Deoarece, recursul reclamantei a fost respins, nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de aceasta.
Instanța va lua act că, recurentele pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de - " COM" SRL, M, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, în nume propriușiîn reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,împotriva sentinței nr.157/CA din 3 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - O, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 09.04.2008
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 09.04.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
