Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act control taxe și impozite -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1305
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - I SRL S, cu sediul în municipiul S, nr. 35, județul S, împotriva sentinței nr. 381 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recurenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente cererii și că a fost depusă delegație.
Instanța constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul părții prezente - prin avocat.
Avocat pentru reclamanta recurentă precizat că recursul vizează două aspecte: primul - respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere referitor la impozitul suplimentar reținut prin decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, iar cel de al doilea referitor la respingerea capătului de cerere privind anularea deciziei nr. 89/2008. A apreciat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, dată cu aplicarea greșită a legii, motivat de faptul că instanța a reținut că nu a fost contestată decizia de impunere suplimentară, decizie care însă a reluat constatările din raportul de inspecție fiscală generală și prima decizie de impunere; a mai motivat faptul că, fiind contestate primele acte de control, recurenta nu a mai formulat plângere și împotriva celui de al doilea raport, apreciind că s-ar tergiversa inutil soluționarea contestației și având în vedere că nimeni nu poate fi obligat să se adreseze la nesfârșit aceleiași autorități. A depus la dosar practica judiciară - sentința nr. 2504/21.09.2006 a Tribunalului Suceava și decizia nr. 664/17.05.2007 a Curții de APEL SUCEAVA. Cu referire la cel de-al doilea capăt de cerere a apreciat că în mod greșit a fost reținută motivarea că sumele cheltuite de reclamantă nu sunt deductibile, întrucât deplasările efectuate în străinătate au fost parțial făcute sub egida Camerei de Comerț și Industrie S, parte sub egida Organizației a, că din facturile depuse la dosarul cauzei rezultă cu certitudine că a participat la diferite misiuni economice, târguri internaționale, în vederea îmbunătățirii activității societății. A mai arătat că organele fiscale dau o interpretare restrictivă "cheltuielilor deductibile" și a depus la dosar puncte de vedere exprimate de renumiți profesori universitari, apreciind că și în practica românească trebuie aplicate reguli cu caracter de principiu, adaptate după modelul altor state europene, reguli care conferă contribuabilului (comerciantului) dreptul de a angaja acele cheltuieli pe care le consideră necesare în vederea reușitei afacerii sale. A solicitat admiterea recursului casarea sentinței și trimitere pentru primul capăt de cerere și admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea celui de al doilea capăt de cerere, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr-, reclamanta - I SRL S - prin administrator I, în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGFP S, a solicitat anularea Deciziei nr. 89 din 29.09.2008, a Deciziei de impunere nr. 35279 din 21.07.2008 privind obligații suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 50422 din 23.10.2008.
În motivarea cererii s-au arătat următoarele:
S-a reținut prin actele administrative că în anul 2005 au fost efectuate modernizări la imobilul în care societatea desfășoară activități economice în valoare de 18.766 lei pe care le-a înregistrat direct pe cheltuieli în contul 6 - "Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile" în loc să majoreze valoarea mijloacelor fixe respective.
Ca urmare a contestației formulate împotriva acestor acte administrativ fiscale prin Decizia nr. 89 din 29.09.2008 s-a desființat Decizia de impunere nr. 35279 din 21.07.2008 pentru suma de 10.527 lei impozit pe profit și s-a respins contestația pentru suma de 7.870 lei impozit pe profit.
Prin Raportul de inspecție parțială și Decizia de impunere privind obligații suplimentare de plată înregistrate sub nr. 50422 din 23.10.2008 au fost menținute constatările primei echipe de control.
Din categoriile de lucrări nominalizate la poz. 1-9 din anexa nr. 2 la raport rezultă că acestea au fost efectuate la câteva porțiuni de șarpantă, la o parte din geamuri, la pardoseli și la o cabină de duș, iar scopul acestor lucrări nu a fost să majoreze valoarea mijloacelor fixe asupra cărora au fost executate, ci readucerea în starea de funcționare normală a acestora.
În mod greșit inspectorii fiscali au considerat că sumele aferente cheltuielilor efectuate cu reparațiile la mijloacele fixe ar reprezenta investiții și modernizare.
Pentru a fi considerate investiții cheltuielile de reparații efectuate ar fi trebuit să îmbunătățească parametri tehnici inițiali și să conducă la obținerea de beneficii economice viitoare, conform art. 24 al. 3 lit. d din Legea 571/2003 și să fi fost efectuate în acest scop.
Cu privire la cheltuielile de deplasare externe s-au arătat următoarele:
S-a reținut că în perioada 2005-2007 a fost înregistrată pe cheltuieli privind deplasările suma de 49.190 lei reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate de agenții de turism privind diferite destinații turistice efectuate în favoarea asociaților societății.
Din documentele prezentate la control rezultă că aceste cheltuieli au fost înregistrate în contabilitate pe baza facturilor legal emise de diferite agenții de turism pe numele societății, pentru participarea la diferite misiuni economice, unele desfășurate sub patronajul Camerei de Comerț și Industrie, al a din România sau din inițiativa societății.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția inadmisibilității privitor la capătul de cerere prin care s-a contestat raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 50422/23.10.2008, arătând că reclamantul contestată și decizia de impunere 50422 din 23.10.2008, dată ca urmare a verificării agentului economic dispusă prin Decizia nr. 89/29.09.2008, decizie prin care s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr. 35279 din 21.07.2008 privind suma de 10.527 lei, din care 2596 lei impozit pe profit și 7571 lei majorări de întârziere, iar decizia de impunere 50422/23.10.2008 nu a fost contestată pe calea procedurii administrativ prealabile, instituite de OG nr. 92/2003 Cod procedură fiscală.
S-a mai menționat referitor la excepție că actul administrativ fiscal trebuia să fie atacat pe cale administrativă fiind un act revocabil spre deosebire de actul jurisdicțional care este un act irevocabil.
Privitor la legalitatea Deciziei nr. 89 din 29.09.2008 s-a arătat că prin această decizie s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr. 35279 din 21.07.2003 privind suma totală de 10527 lei și a fost respinsă contestația privind suma de 7870 lei impozit pe profit, constatându-se în urma controlului că suma de 49.190 lei reprezintă contravaloare misiune diplomatică în, și pachet servicii -Turcia și cum sunt efectuate în favoarea asociați
,lor nu sunt astfel deductibile fiscal.
Prin sentința nr. 381/2009 Tribunalul Suceavaa respins ca inadmisibil capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală parțial și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală ambele cu nr. 50422 din 23.10.2008 și ca nefondat capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 89 din 29.09.2008.
În motivarea soluției, s-au reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 89 din 29.09.2008, DGFP Sad esființat Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 35279 din 21.07.2008 privind suma totală de 10527 lei, din care 2956 lei impozit pe profit și 7571 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și reanalizarea situației de fapt strict pentru aceleași obligații bugetare, s-a respins contestația privitor la suma de 7870 lei impozit pe profit ca neîntemeiată și privitor la suma de 260 lei impozit pe profit ca nemotivată ( filele 44-58).
Pentru a dispune astfel pârâta a reținut că contestatoarea a depus documente noi care nu au fost prezentate organului de control cu ocazia calculării impozitului pe profit suplimentar în sumă de 2956 lei și 7571 lei majorări de întârziere, iar cheltuielile în sumă de 49.190 lei privind deplasările în străinătate nu sunt deductibile, nefiind cheltuieli în interesul afacerii și astfel se datorează impozit suplimentar în sumă de 7870 lei.
A mai reținut prima instanță că legea organică în sensul art. 52 alin. 2 din Constituție este Legea nr. 554/2004, care la art. 7 stabilește că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoanele în cauză trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ.
Astfel, instanța de contencios administrativ sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ înainte de a soluționa pe fond cauza trebuie să examineze efectuarea procedurii prealabile.
Instanța a constatat că în speță reclamanta s-a adresat direct tribunalului, fără a îndeplini procedura prealabilă.
Astfel, Decizia de impunere 50422 din 23.10.2008 și Raportul fiscal cu același număr, emise ca urmare a verificării agentului economic nu au fost contestate la organul emitent și nu s-a solicitat anularea acestora.
Instanța a apreciat că parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contencios administrativ.
Relativ la suma de 7870 lei menționată în decizia nr. 89/2008 s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 21 al. 4 lit. e din legea nr. 573/2001 privind Codul fiscal nu sunt deductibile cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile presate contribuabilului la prețul de piață pentru aceste sume, iar potrivit disp. art. 43 lit. b din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanților bunurile, mărfurile și serviciile acordate participanților, precum și lucrările executate în favoarea acestora.
Rezultă din dispozițiile legale menționate mai sus că sunt deductibile doar cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților pentru plăți privind bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii, iar cheltuielile în sumă de 49190 lei nu se încadrează în această categorie.
Din lecturarea facturilor fiscale nr. 37654 din 28.02.2007, 558 din 16.07.2007, 557 din 16.07.2007, - din 29.05.2007, - din 19.12.2006, - din 7.11.2006 și - din 1.11. 2007 se constată că acestea au fost emise de firme de turism pentru țări precum, Turcia, fără ca reclamanta să dovedească că este vorba de un serviciu prestat în folosul societății adică a contribuabilului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta învederând următoarele:
-i-se să conteste din nou raportul și decizia din 23.10.2008, se încalcă art. 6 din CEDO, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei sale. Așadar în mod nelegal a fost respins un capăt de cerere ca inadmisibil.
Relativ la capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 89/2008 s-a arătat că din facturile fiscale nr. -/28.02.2008 emisă de - SRL (86); nr. - din 7.11.2006 emisă de - TURISM SRL (91); nr. -/5.11.2005 de - SRL (92); nr.-/29.05.2007 de - TURISM SRL (89); nr.558/16.07.2007 de - INTERNAȚIONAL SRL (88) rezultă, cumpărător a fost - I SRL, ca persoană juridică și nu asociații ei, pentru participarea la diferite misiuni economice, unele desfășurate sub patronajul Camerei de Comerț și Industrie S, al Organizației a.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Codul Fiscal pentru determinarea profitului sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
De asemenea, conform art. 21 alin. 2 sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și:
-lit. e - cheltuieli de transport și de cazare în țară și în străinătate, efectuate pentru salariați și administratori, precum și pentru alte persoane asimilate acestora stabilite prin norme.
-lit. j - cheltuieli pentru marketing, studiul pieții, promovarea pe piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii.
Față de aceste dispoziții legale, în mod vădit nelegal a reținut prima instanță că aceste cheltuieli nu sunt deductibile.
Faptul că în practică, sunt multe situații în care determinarea cheltuielilor "afectate" realizării veniturilor este controversată, fiind o multitudine de cheltuieli care contribuie în mod efectiv la realizarea de venituri și aparent între acestea nu există o legătură economică, juridică sau comercială, în doctrină, se conturează pregnant teoria potrivit căreia este necesar ca și în practica românească să se aplice în mod constant reguli cu caracter de principiu, adaptate după modelul altor state europene, cum este cazul celui francez. Ideea fundamentală constă în aceea că principiul libertății de gestiune conferă contribuabilului dreptul de a angaja acele cheltuieli pe care le consideră necesare în vederea reușitei afacerii sale (citat din și "Codul Fiscal, Ed., 2008, pag. 242-244).
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul este întemeiat sub următoarele aspecte:
Relativ la contestarea raportului de inspecție fiscală nr. 35279/2008 și decizia nr. 89/2008 în ceea ce privește plata sumei de 7870 lei reprezentând impozit pe profit decurgând din cheltuieli cu deplasările în străinătate, instanța reține că sunt necesare administrarea de noi probe pentru a se stabili dacă respectivele cheltuieli au fost efectuate în interesul afacerii societății sau în interesul personal al asociaților.
Din cuprinsul facturilor depuse la dosar (87-92), rezultă că serviciile de turism au avut scop economic ( menționat expres). În plus, se susține de către recurent că unele deplasări au fost desfășurate sub patronajul Camerei de Comerț și Industrie și Organizației a. Aceste aspecte nu au fost verificate de către instanța de fond, astfel încât cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în ceea ce privește capătul de cerere respins ca nefondat de prima instanță.
În ceea ce privește capătul de cerere respins de prima instanță ca inadmisibil, soluția este legală și temeinică.
Decizia de impunere nr. 50422/2008 și raportul fiscal cu același număr, nu au fost contestate la organul emitent potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală; art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 205 al. 1 Cod procedură fiscală, contestația este o cale administrativă de atac. Prin decizia nr. 409/2004, Curtea Constituțională a reținut că prin reglementarea unei proceduri administrative prealabile nu se aduce atingere dispozițiilor art. 21 din Constituția României, iar prin decizia nr. 411/2003 s-a reținut că în măsura în care o astfel de procedură prealabilă este prevăzută de lege ca obligatorie, acesta trebuie urmată în temeiul art. 1 al. 5 din Constituția României. Prin această ultimă decizie Curtea a mai reținut că existența unei proceduri prealabile este acceptată și în jurisprudența CEDO - cauza "Le, Leuwen și De Meyere contra Belgiei 1981".
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1,2,3,5 Cod procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - I SRL S, cu sediul în municipiul S, nr. 35, județul S, împotriva sentinței nr. 381 din 3 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Casează în parte sentința 381/3.03.2009 în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei 89/29.09.2008 și raportul de inspecție fiscală 35279/2008 și trimite cauza spre rejudecare.
Menține celelalte prevederi ale sentinței 381/2009 referitoare la raportul de inspecție fiscală 50422/23.10.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. judecător eliberată din
funcție ca urmare a pensionării
semnează președintele instanței.
Red.
2ex/06.07.2009
jud. fond.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
