Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1325/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1325
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul,
împotriva sentinței numărul 192 din data de 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru intimata pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală a Finanțelor Publice O, lipsind recentul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302
S-a arătat că intimata pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe fond;
Consilier juridic pentru intimata pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală a Finanțelor Publice O, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
După strigarea dosarului, înainte de închiderea dezbaterilor se prezintă recurentul reclamant care depune taxa de timbru și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.192 din 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr-, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 370 din 17.12.2007 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice O, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a deciziei, în sensul diminuării obligațiilor de plată stabilite prin prezenta decizie cu suma de 12.432, 48 lei RON, așa cum rezultă din Ordonanța pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina la data de 12 iunie 2007 în dosarul nr. 822/P/2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.370 din 17.12.2007 s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva măsurilor dispuse prin decizia nr. 211 din 27.08.2007 prin care s-a dispus angajarea răspunderii solidare a acestuia, alături de actualii asociați și administratori ai SC SRL, constatându-se că nu a fost depusă în termenul legal de 30 de zile potrivit dispozițiilor art. 207 al.1 din OG nr.92/2003.
Decizia a fost transmisă contestatorului prin poștă cu scrisoarea recomandată nr.5022 din 3.09.2007 dar, întrucât nu s-a remis confirmarea de primire a acesteia, organul fiscal a trecut la aplicarea dispozițiilor art. 44 al.3 din OG 92/2003, prin afișarea concomitent la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Direcției Generale a Finanțelor Publice O, a anunțului individual nr.22772 din 28.09.2007, care se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, respectiv la 15.10.2007.
Având în vedere că reclamantul a formulat contestație și a depus-o la Direcția Generală a Finanțelor Publice O, fiind înregistrată sub nr.26932 din 21.11.2007, s-a reținut că reclamantul a depășit termenul legal de 30 de zile, nefiind îndeplinită condiția procedurală de depunere în termen a contestației, sens în care a fost respinsă contestația și nu s-a mai procedat la analiza pe fond a cauzei.
S-a constata că pârâta a procedat în mod corect la comunicarea actului administrativ fiscal conform prevederilor art. 44(2) pct.c și d. și art. 44 (3) din OG nr.92/2003 privind codul d e procedură fiscală, iar reclamantul nu a depus în termen legal contestația conform art. 207 (1) din OG 92/2003, decizia contestată este legală și temeinică, sens în care contestația formulată la instanța de contencios administrativ, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul O l t, în termen legal reclamantul a formulat recurs criticând-o sub aspectul legalității în sensul că, procedura prin afișare este o procedură specială și se aplică numai în situația în care nu se cunoaște domiciliul contribuabilului, ori în situația dedusă judecății se cunoștea domiciliul său.
Recurentul a motivat că în mod abuziv s-a recurs la această procedură de excepție, având în vedere că domiciliul său era cunoscut, astfel că, potrivit normelor Codului d e procedură fiscală trebuiau aplicate regulile codului d e procedură civilă, respectiv dispozițiile art.951.
Mai susține recurentul și faptul că intimata putea recurge și la alte mijloace de comunicare a actului fiscal prevăzute de art.44 din OG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală și nu la procedura afișare pe internet, întrucât aceasta nu este accesibilă tuturor, existând și localități unde nu se poate vorbi despre existența acestui mijloc de comunicare.
Intimata DGFP O, a formulat întîmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat menționând că, s-a procedat la acest mijloc de comunicare special după ce s-a încercat îndeplinirea celorlalte proceduri de comunicare iar recurentul reclamant a dat dovadă de rea credință, neprezentându-se la organul fiscal cu ocazia invitațiilor anterior făcute, refuzând și primirea scrisorilor recomandate.
De asemenea, se arată că dispozițiile, legale nu condiționează îndeplinirea procedurii de publicitate de realizarea sau nerealizarea celorlalte modalități prevăzute la alin.2 lit.a-c, invocând și faptul că, în mod corect s-a constatat tardivitatea formulării contestației la DGFP
Curtea analizând recursul formulat în raport de motivele invocate cât și de actele și lucrările existente la dosarul cauzei, apreciază recursul formulat ca fiind fondat avându-se în vedere considerentele ce urmează a fi expuse.
Deși intimata pârâtă susține, că a comunicat prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, neconfirmată de destinatar, decizia nr.211/27.08.2007 privind atragerea răspunderii solidare a recurentului reclamant alături de alte persoane responsabile față de debitoarea SC SRL, în baza art.27 și 28 din OG 92/2003, acest fapt nu se confirmă neexistând nicio dovadă în acest sens la dosarul cauzei.
În mod greșit instanța de fond a apreciat corectă îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate a deciziei nr.211/27.08.2007 iar ulterior în raport de această dată s-a constatat ca fiind nedepusă în termen contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, și în consecință a statuat ca fiind legală și temeinică decizia nr.370/17.12.2007 emisă de pârâtă.
Este adevărat că dispozițiile art. 44 alin. 2 lit. d și alin. 3 din OG 92/2003 privind proc. fisc. cu modificările și completările ulterioare prevăd faptul că se poate realiza procedura de comunicare și "prin publicitatea care se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de Internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de Internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de Internet proprii, publicitatea se face pe pagina de Internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului".
Aceste dispoziții menționate anterior, însă, nu trebuie interpretate rupte de contextul legislativ prevăzut de întregul art. 44 din al cărui conținut rezultă că este necesar ca actul administrativ fiscal să ajungă la destinatar care trebuie să certifice prin semnătură data comunicării.
Deci, ceea ce este important este efectiva luare la cunoștință despre actul administrativ-fiscal fie prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului sub semnătură, fie prin poștă cu confirmare de primire precum și prin alte mijloace, cât și prin publicitate.
Publicitatea nu înseamnă conform alin. 3 doar publicarea pe pagina de Internet ci și afișarea concomitentă a actului administrativ la sediul organului fiscal emitent, fapt care nu a fost dovedit de intimata pârâtă.
De asemenea, interpretarea dată de instanța de fond cu privire la comunicarea actului administrativ-fiscal este restrictivă și îngrădește dreptul efectiv de acces la o instanță garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantului trebuia, în mod rezonabil să-i fie comunicată decizia administrativă adoptată împotriva sa și nu era obligat să urmărească în timp procedurile de comunicare afișate pe pagina de Internet a DGFP O, care oricum au o perioadă de timp limitată în ceea ce privește afișarea, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a acestei proceduri, potrivit căruia afișarea pe pagina de Internet a anunțului nr. 22722 s-a realizat începând cu 1.10.2007, fiind retras la 15.10.2007 (fila 13 dosar fond).
Prin urmare, reclamantului nu îi este imputabilă pierderea termenului pentru introducerea contestației împotriva Decizie din 27.08.2007, întrucât așa cum s-a menționat anterior, neclaritățile privind modalitatea de comunicare a actelor administrative-fiscale în ceea ce îl privește pe acesta reprezintă obstacole pentru realizarea unui acces efectiv la instanță, care sunt de natură să afecteze dreptul reclamantului de a se apăra în ceea ce privește nevinovăția sa.
Astfel, faptele cauzei au fost de natură să determine o încălcare a dreptului de acces la justiție enunțat de primul paragraf al art. 6 din Convenția, care asigură pe de o parte garanții privind drepturile materiale și pe de altă parte garanții referitoare la drepturile de natură procedurală, menite să confere eficiență celor din prima categorie.
Avându-se în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că nu se poate face dovada comunicării conform exigențelor menționate a actului administrativ-fiscal astfel că, în caz contrar, contestația acestuia împotriva deciziei nr. 211/2007 este considerată ca fiind formulată în termenul legal prevăzut de art. 207 alin. 1 din OG 92/2003.
În consecință, ținând seama de cele menționate anterior cât și de dispozițiile 312, 316 CPC, se va admite recursul recurentului reclamant și se va modifica sentința în sensul admiterii acțiunii acestuia, urmând să se dispună anularea deciziei nr. 370 din 17.12.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, S, O, prin care a fost respinsă contestația reclamantului ca nedepusă în termen.
Întrucât, pentru a fi exercitată cenzura instanței de contencios administrativ asupra unui act administrativ-fiscal, conforma art. 218 alin. 2 din OG 92/2003, este necesară soluționarea plângerii prealabile de către organul prevăzut de legiuitor cu această competență potrivit art. 209 din același act normativ, se va dispune și obligarea pârâtei ANFP-DGFP O, să soluționeze contestația reclamantului pe fond privind decizia nr. 211 din 27.08.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 192 din data de 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Admite acțiunea formulată de reclamantul.
Anulează decizia nr.370/17.12.2007 și obligă pârâta DGFP O să soluționeze contestația reclamantului pe fond, privind decizia 211/27.08.2007.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu |
Grefier, |
Red.
Tehnored SI 2 ex./08.07.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
