Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 134/
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 3: Mirena
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1229/03.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de Administrația Finanțelor Publice în termenul prevăzut de lege și scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997. În cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare într-un singur exemplar. În cuprinsul întâmpinării s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Din studiul întâmpinării depuse la dosar, instanța constată că nu sunt invocate chestiuni noi, nu se propun probe și în consecință nu se impune comunicarea ei.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor depuse la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1229/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C, ca urmare, a fost respinsă acțiunea reclamantului față de această pârâtă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice și, în consecință, pârâta Sf. a fost obligată să restituie reclamantului suma de 6.052,39 lei, achitată la Trezoreria Sf. cu chitanța seria ts2 nr.-/17.12.2007 cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare în România a autoturismului marca Opel, produs în anul 2001, importat din Olanda, cu număr de identificare -, cu dobânda legală prevăzută de Codul d e procedură fiscală, calculată de la data încasării și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul - a achitat cu chitanța seria ts2 nr.- suma de 6.052,39 lei cu titlul de taxă specială pentru autovehicule, așa-numita taxă de primă înmatriculare, la reînmatricularea în România a autoturismului marca Opel, produs în anul 2001, importat din Olanda, cu număr de identificare -.
A solicitat Administrației Finanțelor Publice Sf.G restituirea acestei taxe, dar pârâta, prin adresa nr.-/24.08.2009, a refuzat restituirea sumei.
S-a reținut că taxa de primă înmatriculare achitată de reclamantă s-a perceput de către organul fiscal în baza prevederilor art.214^1 Cod fiscal. Practica instanțelor de judecată a stabilit că dispozițiile art.214^1 - 214^3 din Codul fiscal încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene întrucât taxa în discuție era percepută doar pentru autoturismele achiziționate din statele comunitare și înmatriculate pentru prima dată în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România.
Faptul că taxa de primă înmatriculare era percepută nelegal este confirmat de împrejurarea că prin OUG nr.50/2008 această taxă a fost abrogată începând cu data de 1 iulie 2008, fiind înlocuită cu taxa pe poluare pentru autovehicule.
Prin normele de aplicare aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.686/2008, se instituie o procedură de restituite a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și noua taxă de poluare.
Însă, tribunalul a apreciat că dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008 nu sunt incidente în speță pentru considerentele ce urmează:
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeana a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
În acest context, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială, iar noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, s-a apreciat că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008. Să se fi admis această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident, contravine principiului neretroactivității legii consacrat prin art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Avand in vedere aceste considerente, instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat o taxă de înmatriculare nelegală, deci nedatorată, ca urmare, în temeiul art 18 alin. 1 pct 1 din Legea nr. 554/2004, a admis cererea de chemare în judecată față de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf. G și a recunoscut reclamantului dreptul de a obține restituirea integrală a sumei achitate cu respectivul titlu.
Referitor la petitul privind "anularea actelor administrativ fiscale emise cu prilejul achitării taxei de primă înmatriculare", tribunalul a respins această pretenție a reclamantului având în vedere că adresa nr.-/24.08.2009 emisă de Sf.G nu are caracterul de act administrativ de natură a da naștere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Ci reprezintă o simplă adresă de corespondență a pârâtei, cu caracter informativ, prin care s-a răspuns cererii reclamantei de restituire a taxelor. Așadar, și ontestația formulată de reclamant împotriva acestei adrese de refuz este inutilă.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantului prin imposibilitatea folosirii sumei, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, dobândă prevăzută de art.124 Cod proc.fiscală, în speță fiind vorba de un raport juridic fiscal. Dobândas-a dispus a fi calculată de la data plății taxei și până la restituirea efectivă având în vedere că plata de către reclamant a taxei de primă înmatriculare nu poate fi considerată ca un act benevol atâta timp cât înmatricularea vehicului depindea de această plată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a arătat care este actul administrativ prin care reclamantul a fost vătămat in dreptul său, i s-a răspuns la cererea de restituire că nu se poate da curs acesteia, s-a considerat greșit că reclamantului i se poate restitui întreaga sumă și nu doar diferența dintre taxa plătită și cea datorată ca taxă de poluare față de intrarea în vigoare a Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Fără plata taxei autovehiculul nu poate fi înmatriculat. Plata taxei se realizează și pentru autoturismele noi produse în România la prima înmatriculare.
Taxa s- plătit în temeiul unui act normativ în vigoare, care avea caracter imperativ și este una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Taxa de primă înmatriculare a fost percepută conform Codului fiscal art. 214/1 cu ocazia primei înmatriculări în România atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar. Plata taxei se realizează și pentru autoturismele noi produse în România la prima înmatriculare. Comisia Europeană nu este împotriva perceperii acestei taxe ci doar cu privire la modul de stabilire a acesteia. Principiul " poluatorul plătește" este acceptat la nivelul Uniunea Europeană.
Armonizarea legislației interne cu legislația comunitară revine exclusiv Parlamentului și nu instanțelor judecătorești. Nu există temei pentru restituirea taxei achitată
Solicită ca instanța să aibă în vedere dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule precum și HG 686/2008 privind normele metodologice. Prin art. 11 s-a instituit temeiul pentru restituirea unei părți din suma achitată ca taxă de primă înmatriculare specială. Expertul a menționat că prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50 sunt conforme cu reglementările comunitare. S-a dispus și plata dobânzii legale fără a se indica temeiul de drept.
Intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului, se impune respectare dreptului comunitar în materie.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este parțial fondat.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei achitate ca taxă de primă înmatriculare la Administrația Finanțelor Publice G în data de 20.08.2009 iar această sumă nu i-a fost restituită menționându-se că aceasta s-a achitat în baza unui act normativ în vigoare, iar cererea sa nu se încadrează în dispozițiile art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003.
Plata sumei de bani constând în taxa de primă înmatriculare este o operațiune prealabilă înmatriculării. S-a pus în discuție nelegalitatea taxei percepute.
În mod corect, instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplica în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectau prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei, aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Faptul că a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare și nici restituirea în parte a sumelor plătite cu acest titlu. Nu este posibilă nici compensarea între cele două taxe pentru a se restitui doar diferența. Nu este stabilită o creanță a recurentei având ca obiect taxa de poluare față de reclamant.
Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu pot retroactiva, iar prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantului este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nu a făcut dovada că deține o creanță față de acesta.
Nu s-a analizat legalitatea taxei de mediu instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și nici compatibilitatea acesteia cu dreptul comunitar.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, precizându-se că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior. În consecință acțiunea reclamantului nu este inadmisibilă așa cum se susține. Am arătat că judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar iar acesta a constatat că taxa achitată este nelegală și corect s-a dispus restituirea ei, aceasta fiind o plată nedatorată.
Referitor la critica privind acordarea dobânzii legale Curtea constată că aceasta este parțial fondată.
Prima instanță a dispus restituirea taxei achitate integral, cu dobânda legală de la data încasării și până la data plății efective.
Potrivit art. 1084 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi "pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit". În speță reclamanta are dreptul să i se restituie suma achitată ca taxă de primă înmatriculare integral (taxă nelegală conform celor arătate anterior) și dobânda legală la aceasta, dar de la data la care a solicitat restituirea acesteia conform prevederilor art. 1088 cod civil (20.08.2009 - cererea de restituire depusă la Administrația Finanțelor Publice G ).
Conform art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Deci reclamantul nu este ținut să justifice vreo pagubă, iar acordarea dobânzii legale nu echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză. Acestea pot fi acordate doar din momentul formulării cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare (20.08.2009 ). Aceasta este data de când pârâta Administrația Finanțelor Publice G este pusă în întârziere. Și art. 117 din Ordonanța de Guvern 92/2003 prevede că sumele plătite ca urmare a unor aplicări eronate a prevederilor legale se restituie la cerere.
Se constată deci că doar petitul privind data de la care curge dobânda este întemeiat, toate celelalte motive de recurs sunt nefondate. Suma de bani a fost plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice G și în consecință să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul că va acorda dobânda legală la suma ce s-a dispus a fi restituită doar începând cu data de 20.08.2009 și va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice G împotriva Sentinței civile nr. 1229/3.12.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în parte în sensul că dobânda legală se va plăti începând cu data de 20.08.2009 și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, --- - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. MC 17.02.2010/dact.VP 25.02.2010/5 ex./jud.fond -
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
