Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1347/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1347
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - Com SRL, cu sediul în Târgoviște,- județul D și pârâtaDirecția Finanțelor Publice D-Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul D, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 503 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta - COM SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, anularea Deciziei nr. 46/11.08.2008 emisă de D în soluționarea contestației înregistrată sub nr. 22161/4.07.2008 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin raportul de inspecție fiscală din 16.05.2008, organele de specialitate ale Târgoviște au stabilit în sarcina societății o serie de obligații fiscale considerate a fi datorate statului, urmare unor pretinse încălcări ale Normelor financiar - fiscale stabilite prin Legea nr. 571/2003 modificată.
În dezvoltarea acestui motiv, reclamanta susține că, prin raportul menționat, referitor la impozitul pe profit, s-a reținut că, în perioada verificată 1.01.2005 - 31.12.2007, societatea nu a avut cheltuieli legate de achiziționarea echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate, respectiv în sumă de 60.497 lei, încălcând condiția prevăzută de art. 38 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, astfel că, în raport de încetarea calității de unitate protejată,
are obligația virării impozitului pe profit, în sumă de 80.662 lei, cu majorări și penalități în sumă de 46.903 lei, conform art. 119 - 121 din OG nr. 92/2003, republicată.
Mai arată reclamanta că aceste obligații de plată au fost stabilite în funcție
de profitul impozabil înregistrat la 31.12.2005, respectiv la 31.12.2006 și față de pierderea fiscală înregistrată la 31.12.2007, astfel că față de valoarea totală a impozitului pe profit de 80.662 lei societatea avea obligația ca minim 75 % din sumele obținute prin scutire ( 80.662 x 75 % ), să fie folosit conform art. 38 alin. 6 citat.
Totodată, prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut că reclamanta a repartizat din profitul net pentru anul 2005 suma de 15.000 lei și pentru anul 2006 suma de 34.314 lei, în loc de 45.573 lei, în contul 106.7 ( rezerve investiții scutire, iar în luna decembrie 2006 făcut înregistrarea contabilă 441 = 106,8 cu suma de 90.129,88 lei fără să prezinte justificarea acesteia, respectiv proces verbal de recepție și punere în funcțiune în cazul unei investiții sau proces verbal din care să rezulte achizițiile efectuate din sumele ce trebuiau reinvestite.
Și cum, din luna aprilie 2007, societatea nu a mai îndeplinit criteriile de încadrare în categoria unităților protejate, conform Ordinului nr- și Ordinului nr. 60/2007, s-a apreciat că beneficiul scutirii de plata impozitului pe profit a încetat să mai subziste, în contextul nerespectării art. 38 alin. 6 evocat, dispunându-se, prin decizie de impunere, ca reclamanta să plătească impozitul pe profit în sumă de 80.662 lei, cât și majorările și penalitățile aferente de 46.903 lei.
Reclamanta consideră nelegală această măsură întrucât, potrivit Autorizației de construcție nr. 132/14.05.2003, general și Certificatului constatator emis de D, ea a îndeplinit condiția impusă de art. 38 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 înființând un punct de lucru corespunzător investiției imobiliare, în perioada în care era în regim de unitate protejată.
În acest scop, potrivit situației achizițiilor efectuate în perioada 2005 - aprilie 2007, pentru dotarea și amenajarea locurilor de muncă protejate, reclamanta a achiziționat în anul 2005 echipament tehnologic în valoare de 13.197,575 lei și a achitat cu titlu de capital auto suma de 44.159,90 lei, suma totală investită fiind de 57.357,475 lei, în același mod procedând în cursul anului 2006, astfel că până în luna aprilie 2007 suma totală cu caracter de investiție este de 48.912,86 lei.
Tot nelegală este apreciată motivarea deciziei atacate, în sensul că suma reinvestită în fiecare an în parte are la bază impozitul pe profit calculat anual, pentru ca scutirea de plata impozitului pe profit să se facă tot anual, în contextul în care nu există o reglementare de natură a impune efectuarea unei investiții într-un anumit interval de timp, organul de control constatând că reclamanta a recepționat, în anul 2006, o construcție în valoare de 81.027,8 lei, care, ca și investiție în sumă de 79.185 lei, a fost înregistrată ca imobilizare corporală încă din anul 2003.
Prin precizările depuse la termenul din 19.03.2009, reclamanta a arătat că înțelege să conteste și raportul de inspecție fiscală din 16.05.2008, cât și decizia de impunere nr. 263/19.05.2008, pentru aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie invocate prin acțiune.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, a formulat întâmpinare
prin care a arătat că, într-adevăr, în anii 2003 și 2004, reclamanta a înregistrat investiții în curs ( construcție clădire ), dar pentru perioada 2005 - 2006 nu a prezentat documente pentru efectuarea unor investiții care să acopere în fiecare an în parte condiția de reinvestire a 75 % din suma scutită reprezentând impozitul pe profit anual.
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să verifice dacă, în perioada 1.01.2005 - 31.12.2007 verificată, reclamanta a achiziționat echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate, care este valoarea lor totală și dacă acoperă sumele prevăzute a fi reinvestite, dacă plățile reprezentând ratele dintr-un contract de leasing sunt considerate plăți destinate achizițiilor de bunuri, care este valoarea actuală a sumelor ce pot fi reinvestite și, dacă ele acoperă o eventuală nevoie de reinvestire, care este temeiul legal privind termenul până la care se pot face cheltuieli de reinvestire.
Prin sentința nr. 503 din 20 iulie 2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea și a dispus anularea Deciziei nr. 46/11.08.2008 emisă de pârâtă, cât și Decizia de impunere nr. 263/19.05.2008 și Cap. III pct. 1 din Raportul de inspecție fiscală nr. 1263/19 mai 2008, ale Administrației Finanțelor Publice Târgoviște, obligând pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.000 lei, din onorariile expertizei și avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, din actele dosarului și față de concluziile expertizei, care a răspuns în mod documentat și judicios obiectivelor stabilite, instanța reține că reclamanta a respectat prevederile art. 38 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora unitățile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin OUG nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată prin Legea nr. 519/2002, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75 % din sumele obținute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziției de echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și /sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate.
Astfel cum a constatat expertiza, în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2006, reclamanta a achiziționat mijloace fixe ( mașini, echipamente, utilaje ), obiecte de inventar și diverse materiale necesare amenajării locurilor de muncă, precum și materiale de construcție necesare finalizării obiectivului de investiții - clădire spațiu producție, parțial pusă în funcțiune în anul 2006.Nu se face nici o referire în textul legii că achizițiile să fie destinate utilizării lor în procesul tehnologic, cum pretinde pârâta, rezultând că aceste achiziții cuprind o sferă mai largă decât pct. 2.1. din privind clasificarea mijloacelor fixe.
Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a reinvestit, potrivit art. 38 alin. 6 citat, suma de 83.655,67 lei, sumă ce acoperă și depășește valoarea de 60.497 lei impusă de lege pentru a fi reinvestită, instanța va admite acțiunea de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta,cât și pârâta.
În susținerea recursului, reclamanta arată că instanța de fond nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 274 alin. 1 și 2 pr.civ, în sensul că nu i-a acordat în
totalitate cheltuielile de judecată, și anume suma de 3000 lei pe care a plătit-o cu titlu de
onorariu expert consilier.
De aceea, solicită reclamanta modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște critică sentința instanței de fond pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie și solicită modificarea în tot a sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În susținerea recursului, pârâta arată că, din actele depuse la dosar rezultă că, în anii 2003 și 2004, reclamanta, ca unitate protejată, a înregistrat investiții în curs
(construcție clădire), ceea ce i-a adus scutire de la plata impozitului pe profit. Pentru anul 2005-2006 reclamanta nu a depus acte, documente, din care să rezulte că mai îndeplinește condiția de scutire de la impozitul pe profit, conform art. 38 alin. 6 din Legea 571/2003, ceea ce a dus la obligarea sa la plata acestui impozit, așa cum s-a stabilit prin actele de control fiscal.
Procesul- verbal de recepție, încheiat în data de 01.07.2006, din care rezultă că, în anul 2006, a fost receptionată o construcție la valoarea de 81.027.80 lei, nu poate fi reținut ca făcând dovada reinvestirii unei cote de 75% din impozitul pe profit datorat așa cum conditionează dispozițiile art. 38 alin 6 din legea 571/2003, deoarece, o cotă parte din valoare, respectiv 79.027,80 lei, a fost înregistrata în evidența societății ca imobilizare corporala în curs, încă din anul 2003.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor recurentelor, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursul pârâtei este întemeiat, urmând a fi admis, iar cel declarat de reclamantă constatând că este nefondat, urmând a fi respins pe acest considerent.
Cu privire la recursul pârâtei, se reține ca fiind întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu autorizația nr. 25/22.07.2003, societatea-reclamantă - Com SRL a funcționat ca unitate protejată, având posibilitatea de a beneficia de scutire la plata impozitului pe profit, conform art, 38 alin 6 din Codul Fiscal, coroborat cu prevederile OUG 102/1999 cu modificarile și completarile ulterioare.
Art. 38 alin. 6 din Codul Fiscal prevede că - Unitățile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificari și completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificarile ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit, dacă minimum 75% din sumele obținute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziției de echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate.
Reclamanta, în calitate de unitate protejată, a fost verificată din punct de vedere fiscal dacă îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile legale sus-citate pentru a beneficia de scutire de la plata impozitului pe profit.
Prin raportul de inspecție fiscală, încheiat la data de 19.05.2008, sub nr 11263, s-a stabilit că, din verificarea documentelor, societate beneficiază de scutirea de la impozitul pe profit pentru perioada 2003- 2004, deoarece a înregistrat investiții în curs în cota de 75% din suma scutită, investiții reprezentate de o construcție aflată în curs de
executare.
În ceea ce privește perioada 2005- 2006 societatea însa nu a prezentat
documente din care să rezulte că mai poate beneficia de facilitățile dispuse prin art. 38 alin. 6 din Codul Fiscal, fiind obligata astfel la plata impozitului pe profit, în cuantum de 80.662 lei și accesoriile aferente în sumă de 46.903 lei.
Instanța de fond, prin sentința recurată, având în vedere expertiza dispusă în cauză, a dispus anularea deciziei de impunere emisă în sarcina reclamantei prin care se stabilea obligația plății impozitului pe profit.
Instanța de fond însă, față de probele administrate în cauză, a pronunțat o hotărâre netemeinică și cu aplicarea greșită a legii.
Expertiza dispusă în cauză verifică documentele societății și înregistrările contabile și constată că, în perioada 2005-2006, societatea reclamantă a facut achiziții în valoare de 83.655,67 lei, constând în obiecte și materiale de birou, precum calculator împreuna cu monitor, stik memorie, aspirator, folie, linoleum, cuptor microunde, clește, materiale investiții fără a fi denumite și rata capital auto.
Dar, aceste achiziții nu pot fi caracterizate ca investiții, așa cum sunt denumite de art. 38 alin. 6 din Codul Fiscal, care sa la scutiri de la plata impozitului pe profit, deoarece nu s-a facut dovada ca au fost folosite la amenajarea locurilor de munca protejate.
În lipsa unor asemenea dovezi concludente, care este și condiția esențială facilităților fiscale regementate de art. 38 alin. 6, în sensul îmbunatățirii locurilor de muncă a persoanelor cu handicap, decizia de impunere emisă de organul fiscal în baza raportului de inspecție fiscală este una legală, motiv pentru care sentința pronunțată de instanța de fond urmează ca, în conformitate cu art. 312 alin. 3 Pr.Civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 din același act normativ, să fie modificata în tot, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, având în vedere admiterea recursului pârâtei, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii promovată de aceasta, în cauză nu se mai regăsesc condițiile impuse de art. 274 Cod proc. civ.în vederea acordării cheltuielilor de judecată,deoarece pârâtei nu i se mai poate reține vreo culpă procesuală
Față de toate considerentele reținute în prezenta decizie, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Finanțelor Publice D- Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166 județul D, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței nr. 503 din
20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta - Com SRL, cu sediul în Târgoviște,- județul D și, în consecință:
Modifică în tot sentința nr. 503 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și, pe fond, respinge acțiunea reclamantei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - Com SRL, cu sediul în Târgoviște,- județul D, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red AU
tehnored. MC/AU
4 ex/ 02.11.2009
f- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță, Maria Pohoață
