Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1348/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1348/2009

Ședința publică din 09 Aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac

JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul prin - Filiala M - Agenția BMî mpotriva sentinței civile nr. 4183 din 26.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxa de prima înmatriculare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, că la data de 25 februarie intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar la data de 7 aprilie recurentul a depus concluzii scrise, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.

Se constată că recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, aferente fondului cauzei, sub sancțiunea dării în debit, însă acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 4183 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității și capacității procesuale a AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - B M, pentru reprezentarea reclamantului, invocate din oficiu și, în consecință, a fost respinsă atât pe excepție cât și pe fond acțiunea formulată de reclamantul reprezentat de AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M - BMî mpotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în principiu, că excepțiile invocate de pârâtă nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Reprezentarea reclamantului de către Automobil Clubul Român Filiala M - Agenția BMe ste nelegală pentru trei motive:

1. În materie procesuală nu se aplică prevederile art. 1533 cod civil care reglementează instituția mandatului tacit, ci se aplică prevederile art.68(1) cod procedură civilă potrivit căreia "procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris". în acest context,în primul rând,existența unei împuterniciri scrise de la persoana fizică contribuabil către Filiala B M în vederea acționării în judecată pârâților. Existența împuterniciri avocatului dată de este subsecventă și nu este de natură să acopere lipsa primei împuterniciri.

2. Persoanele juridice au o capacitate procesuală de exercițiu determinată de obiectul lor de activitate. Această împrejurare rezultă fără echivoc din conținutul prevederilor art.34 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice potrivit căreia:"persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei,stabilit prin lege,actul de înființare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul"

Rezolvarea problemelor de contencios fiscal a unor cetățeni sau chiar persoane juridice,nu corespunde cu scopul prevăzut de Statutul.

3. Potrivit art.4 din OG. 26/2000 modificată privind asociațiile și fundațiile." Asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz"

Reclamanta nu este membru situație în care asociația nu poate reprezenta interesele reclamantei.

Faptul că Filiala M a emis un "comunicat" depus în copie la dosar, prin care anunța că cei interesați "pot mandata" R - Filiala M, să le reprezinte în demersurile judiciare necesare pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, nu înseamnă că această mandatare poate fi făcută altfel decât cu respectarea condițiilor cerute de lege.

Având în vedere cele de mai sus tribunalul va reține lipsa capacitații procesuală de folosință și de exercițiu pentru Filiala R M,în calitatea de reprezentant al reclamantei și va respinge acțiunea pe excepție.

Considerând însă că prevederile art. 137 Cod procedură civilă nu împiedică instanța să analizeze și pe fond acțiunea formulată de reclamant va trece și la judecata pe fond a acțiunii.

Nu va exista "plus petit" dacă instanța, pe lângă excepții, examinează și fondul, textul de lege creează pentru instanța fondului un regim de favoare în a examina sau nu și fondul cauzei, după ce în prealabil a admis excepții care fac de prisos o astfel de cercetare, de care instanța poate sau nu să profite.

Acțiunea nu este întemeiată, pe fond, pentru următoarele considerente:

Susținerea reclamantului în sensul că prin adoptarea OUG. 50/2008 nu a avut loc o abrogare a prevederilor art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal deoarece abrogarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale din acest cod,adică prin lege și începând cu anul bugetar 2009,implicit,dispozițiile abrogate ar fi în vigoare, nu este întemeiată.

Aceiași susținere a fost formulată de autorul excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 214/1-214/3 Cod fiscal, soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 948/23.09.2008, publicată în Of. nr. 706/17.10.2008.

Pentru motivele arătate în considerentele deciziei s-a reținut că abrogarea prevederilor art-214/1-214/3 din Codul Fiscal este efectivă și nicidecum aparentă cum a susținut autorul excepției.

În condițiile de mai sus, considerentele reclamantului care au vizat încălcarea art. 90 din Tratatul d l Roma pentru instituirea Comunității Europene nu mai sunt de actualitate cu privire la taxa de populare.

Taxa de primă înmatriculare nu mai există,prin efectul OUG nr. 50/2008 aceasta taxă a fost transformată din momentul plății ei de către contribuabil în taxă pe poluare. Întrucât modalitatea de calcul celor două taxe a fost diferită Ordonanța a prevăzut restituirea sumelor încasate în plus,peste cuantumul taxei pe poluare independent de data când a fost plătită taxa de primă înmatriculare. Evident se au în vedere plățile făcute în perioada 1.01.2007 -1.07.2008 când prevederile din Codul fiscal,menționate mai sus au fost în vigoare.

Tribunalul nu poate scoate din vigoare OUG nr.50/2008 pe considerentul că ar încălca principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 din Constituție,această competență revenind în exclusivitate Curții Constituționale.

În conformitate cu prevederile art.115 (5) din Constituția României republicată, Ordonanța de Urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Aceste cerințe legale sunt îndeplinite, motiv pentru care tribunalul nu poate înlătura din motivarea sentinței dispozițiile Ordonanței respective.

Problema esențială pentru soluționarea cauzei este de a stabili dacă se poate pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/2 Cod Fiscal, în prezent abrogate începând din 1 iulie 2008 și taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 care a abrogat prevederile din Codul fiscal privind taxa deprimă înmatriculare.

Tribunalul a considerat că nu este în discuție una și aceeași taxă, sub denumiri diferite, chiar dacă adoptarea taxei de poluare a fost determinată de criticile aduse cu privire la aplicarea taxei de primă înmatriculare.

Împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina acelora care le-au dobândit cu începere din 1 ianuarie 2007, de când a intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, chiar dacă apare discriminativă, nu constituie în sine un argument pentru a asimila taxa de primă înmatriculare cu taxa de poluare.

Prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este inclus la capitolul 2 intitulat "Dispoziții fiscale". Textul prevede că: "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".

În expunerea de motive ale OUG nr. 50/2008 publicată în Of. nr. 327/25.04.2008 se arată că, actul normativ a fost adoptat în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzută de legislația comunitară în acest domeniu. A fost avută în vedere și necesitatea adoptării de măsuri pentru asigurarea respectării normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței curții de Justiție a Comunităților Europene.

ce în art. 11 din Ordonanță se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea Ordonanței, nu se poate susține că legiuitorul nu a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită. Faptul că s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încălcare a drepturilor contribuabilului. Faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxă de poluare, s-a stabilit retroactiv, cu începere din 1 ianuarie 2007 nu face ca prevederile art. 11. din OUG nr. 50/2008 să fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.

Tribunalul nu poate da curs susținerii pârâtei din finalul întâmpinării, în sensul că acțiunea să fie admisă în parte, la nivelul diferenței de taxă prevăzută de OUG 50/2008 deoarece, dacă ar proceda în acest mod ar încălca obiectul acțiunii și implicit prevederile art. 129 (6)

Excepția de prematuritate nu este întemeiată.

Având în vedere cele de mai sus, acțiunea a fost respinsă atât pe motive de excepție cât și pe fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, obligarea intimatelor la 3.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond în soluționarea excepției cât și a fondului cauzei este nelegală. Astfel, se afirmă că în speță este vorba de greșita aplicare a legii în materia dreptului de a se adresa justiției prevăzut de art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de la amendată prin Protocoalele nr. 3/1970. 5/1971 și 8/1990 și completată prin Protocolul nr. 2 din 1970 cât și de art. 21 din Constituția României.

Analizând recursul declarat de către reclamantul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:

Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantul, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN - FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art. 2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.

Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către - Filiala

Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a - Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art.90 din Tratatul.

Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate, însă, deși s-a încercat suplimentarea probațiunii în acest sens de către instanța de recurs acest lucru nu a fost posibil.

S-a reușit suplimentarea probațiunii scrise prin depunerea Statutului, a copiei carnetului de membru al reclamantului și a unei chitanțe despre care se susține că ar dovedi cheltuielile de judecată ocazionate.

Însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantului (care nu a fost citat niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm respectiv cea a recursului.

În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr. 1.217/86)

În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât este necesară administrarea de noi probe.

Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți inclusiv prin recursul promovat iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate va păși la soluționarea fondului cauzei.

Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantului către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat iar dacă a fost dat cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a - Filiala M pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.

Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant. De aceea, se va solicita reclamantului să facă dovada incidenței prevederilor art. 90 din Tratatul prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre anterior momentului achiziționării sale de către reclamant.

Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul Tr. a susținut că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art. 274.pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.

Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurispudența constantă a Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).

De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către recurentul ca fiind fondat, iar în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

În temeiul art.20 alin 5 din Legea nr. 146/1997, recurentul va fi obligat să plătească suma de 39 lei cu titlu de diferență la taxa judiciară de timbru aferentă fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.4183 in 26.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Obligă reclamantul să plătească suma de 39 lei cu titlu de diferență la taxa judiciară de timbru aferentă fondului cauzei.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red. U/dact.

3 ex./14.04.2009.

jud.fond..

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

CĂTRE

ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S

Conform art. 20, alin. 5, din Legea nr. 146/1997 vă comunicăm Decizia civilă nr. 1348 din data de 09.04.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Curții de Apel Cluj, privind pe reclamantul, cu domiciliul în sat Nănești nr.81, comuna, Jud. M, având -, în vederea executării silite a creanței de 39 lei (treizecișinouă lei), reprezentând diferența la taxa judiciară de timbru aferentă judecării fondului cauzei, stabilită în sarcina reclamantului.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Vă rugăm să confirmați primirea, completând în partea de jos a imprimatului, pe care o veți detașa și trimite instanței.

.

(denumirea unității)

Către

CURTEA DE APEL CLUJ

La dosar nr.

Confirmăm primirea adresei Curții de Apel Cluj, prin care ni s-a comunicat Decizia civilă nr. 1348 din data de 09.04.2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Curții de Apel Cluj, privind pe reclamantul, cu domiciliul în sat Nănești nr.81, comuna, Jud. M, având -, în vederea executării silite a creanței de 39 lei (treizecișinouă lei), reprezentând diferența la taxa judiciară de timbru aferentă judecării fondului cauzei, stabilită în sarcina reclamantului.

.

(semnătura)

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1348/2009. Curtea de Apel Cluj