Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1349/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 1349/CA/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul - EXPERT " " împotriva sentinței nr. 1003/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 2008, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.12.2008, încheierea de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub r- reclamantul - EXPERT a chemat în judecată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea deciziei nr.6/29.01.2007;
- anularea actului de control nr.6543/27.02.2006 întocmit de Administrația Finanțelor Publice a municipiului A I;
- să fie exonerat de plata diferențelor de impozit pe venitul anual în baza deciziilor de impunere aferente anilor 2000-2004 în sumă de 7.336 lei
pentru următoarele motive:
1)Pentru anul 2000 conform deciziei de impunere i s-a stabilit un impozit de 587 lei prin decizia de impunere nr.-/07.09.2006 pentru următoarele considerente:
- suma de 221 lei impozit pe venit fost achitat cu OP nr.1,2,6,7/2000;
- valoarea pieselor de schimb auto din registrul jurnal de 120 lei la care s-a aplicat cota de impozit rezultând 26 lei impozit;
- eroarea de adunare a cheltuielilor strecurată în anexa 1 din raportul de inspecție fiscală;
2) Pentru anul 2001 i s-a stabilit în baza deciziei de impunere anuală nr.-/07.09.2006 un impozit de 1729 lei pe care o contestă pentru următoarele motive:
- a trecut în venituri impozabile suma de 4000 lei rezultată din vânzarea autoturismului și suma de 600 lei rezultată din vânzarea "epavei" VW PASSAT, rezultând un impozit suplimentar de 1086 lei;
- nu s-a luat în considerare impozitul achitat cu OP 8,9 și 10/2001 în sumă de 337 lei;
- nu s- luat în considerare contractul de comodat încheiat cu proprietarul imobilului unde-și desfășoară activitatea cu toate că este înregistrat și vizat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A I, rezultând o diminuare a impozitului de 293 lei;
- 5778 lei - impozit aferent valorii neamortizate deductibilă din punct de vedere fiscal.
Total pierdere fiscală pe anul 2001 =5775 lei (7504-1729).
3) Pentru anul 2002 i s-a stabilit în baza deciziei de impunere anuală nr.-/07.09.2006 un impozit în valoare de 2.489 lei fără ca organul fiscal să ia în considerare că din această sumă trebuiau diminuate:
- 5.775 lei pierdere fiscală reportată și înregistrată pe anul 2001;
- 77 lei cheltuieli cu telefonul;
- 293 lei cheltuieli de întreținere imobil;
- 170 lei achitată ca impozit cu OP 10 (fila 26).
Total pierdere fiscală pe anul 2002 =2746 lei;
4) Pentru anul 2003 i s-a stabilit în baza deciziei de impunere anuală nr.-/08.09.2006 un impozit în valoare de 1.486 lei (fila 7):
- 2746 lei - pierdere fiscală;
- 270 lei-impozit aferent cheltuielilor de întreținere necuprinse (fila 16).
Total pierdere fiscală 990 lei.
4) Pentru anul 2004 i s-a stabilit în baza deciziei de impunere anuală nr.-/08.09.2006 un impozit în valoare de 1.045 lei (fila 8):
- 990 lei pierdere fiscală;
- 365 lei impozit aferent cheltuielilor de întreținere nerecuperat
Total pierdere fiscală 310 lei.
Suma pe care reclamantul o datorează cu titlu de impozit suplimentar este de 580 lei și nu de 7336 lei așa cum eronat a calculat organul de control.
În drept s-au invocat dispozițiile OG nr.92/2003.
Prin sentința civilă nr.1115/CA/2007 instanța a dispus anularea ca netimbrată a acțiunii întrucât reclamantul nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei
Prin decizia civilă nr.539/CA/2007 instanța de recurs a admis recursul reclamantului și a casat sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pe considerentul că nu au fost respectate dispozițiile art.258 alin.1 Cod procedură civilă respectiv nu a fost semnată minuta hotărârii de către un judecător din completul de judecată,fapt ce atrage nulitatea hotărârii potrivit art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
După casare cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr-.
Prin sentința civilă nr.1003/CAF/2008 Tribunalul Albaa respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele A și A
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că impozitul pe venit anual suplimentar stabilit de organele de control fiscal în sarcina reclamantului este datorat de acesta, întrucât pentru anul 2000 organele de control au avut în vedere aspectele menționate de reclamant și sumele achitate în cursul anului 2000. Pentru anul 2001 s-a apreciat că în mod corect sumele rezultate din vânzarea autoturismelor VW Passat și Renault au fost înregistrate ca venituri conform art.16 alin.3 din nr.OG73/1999, neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art.16 alin.1 pct.5 din nr.HG1066/1999. Pentru cheltuielile de întreținere reglementate de contractul de comodat s-a apreciat că valoarea bunurilor achiziționate în anul 2001 ( încălzire centrală, boiler apă caldă) și 2003 (colțar ), precum și cheltuieli cu întreținerea spațiului nu sunt deductibile decât de la data înregistrării contractului de comodat la.A, 14.10.2004.
Pentru obiectele de inventar - scaun ergonomic, mașină de scris, corp cu trei sertare, măsuță și birou cu un corp nu s-a calculat amortizarea, deoarece acestea nu sunt mijloace fixe, iar pentru mijlocul fix calculator cu imprimantă amortizarea a fost considerată deductibilă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul - EXPERT " " solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii și anularea actelor fiscale atacate, cu exonerarea de la plata sumelor stabilite în sarcina reclamantului. Cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului se invocă art.304 pct.9 și 304/1 Cod pr.civilă, constând în greșita interpretare și aplicare a legii, în înlăturarea greșită a concluziilor expertizei contabile efectuată în cauză. Totodată, reclamantul a reluat în argumentarea opiniei privind caracterul justificat al acțiunii sale, toate apărările expuse pe larg în acțiune, la instanța de fond.
La termenul din 24 noiembrie 2008 reclamantul a invocat ca motive de ordine publică încălcarea dispozițiilor art.183 alin.1 din nr.OG92/2003, constând în nesoluționarea pe fond a contestației de către organul administrativ pentru anul 2000, acesta analizând doar apărarea reclamantului privind prescrierea dreptului de a stabili obligații bugetare.
S-a invocat și nulitatea hotărârii instanței de fond atrasă de nemotivarea înlăturării apărărilor reclamantului, respectiv a concluziilor expertizei contabile conform art.261 pct.5 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare, Aas olicitat respingerea recursului, apreciind că instanța de fond a interpretat corect probele dosarului și prevederile legale, nefiind motive de modificare. Cu privire la motivele de ordine publică nu a fost formulată întâmpinare.
Recursul reclamantului este nefondat.
Instanța va analiza prioritar motivele invocate de reclamant ca motive de ordine publică.
În ce privește critica vizând nerespectarea prevederilor art.183 alin.1 din nr.OG92/2003 de către organul de soluționare a contestației se apreciază că această critică nu constituie motiv de ordine publică, aceasta ar fi trebuit eventual să constituie un argument al acțiunii în anularea actului de soluționare a contestației, însă reclamantul nu l-a invocat în acțiunea sa, astfel încât instanța de recurs nu poate analiza un motiv cu care nu a fost sesizată instanța de fond potrivit principiului "tantum devolutum, quantum iudicatum" aplicabil în recurs potrivit art.316 Cod pr.civilă și art.294 Cod pr.civilă.
Chiar dacă s-ar putea analiza, acest motiv este nefondat, întrucât prin contestația sa împotriva actului fiscal, reclamantul a arătat pentru anul 2000 că pretențiile sunt prescrise, astfel încât contestația sa a fost analizată în limitele criticilor aduse raportului de control fiscal.
În ce privește al doilea motiv de ordine publică, instanța reține că nu este fondat, hotărârea primei instanțe este motivată în fapt și drept și chiar dacă nu face trimitere expresă la raportul de expertiză contabilă, analizează fiecare motiv invocat în acțiunea reclamantului, în fapt și drept, rezultând în mod clar de ce parțial sunt înlăturate concluziile expertului și de ce în ce privește cheltuielile pretinse a fi deductibile în baza contractului de comodat nu sunt deductibile în concordanță cu opinia expertului verificator și a organului fiscal de control.
Prin urmare, nu este incident motivul de nulitate a hotărârii pentru nerespectarea prevederilor art.261 pct.5 Cod pr.civilă.
Pe fond, instanța apreciază că hotărârea este dată cu interpretarea corectă a probelor dosarului și a legislației ce reglementează impozitul pe venit în perioada ce a făcut obiectul controlului fiscal 2000 - 2004.
Astfel, în ce privește impozitul pe anul 2000 din Decizia de impunere anuală pentru anul 2000, rezultă că reclamantului i s-a luat în calcul suma de 221 lei plătită cu titlu de impozit pe venit în anul 2000.
Deși în expertiza contabilă efectuată de expertul contabil la obiectivul 4 privind calcularea corectă a sumelor cu titlu de impozit pe venit pe anii 2000 - 2004 acesta răspunde că reclamantul și-a determinat corect impozitul pe venit datorat, nu sunt demonstrate diferențe de abordare a cheltuielilor deductibile, decât cele care provin din recunoașterea efectelor contractului de comodat (aspect neînsușit de auditorul de calitate ce a verificat expertiza) fără a se face trimitere la modul în care în anexa 1 s-au calculat cheltuielile, nefiind evidențiată o greșeală de calcul a acestora.
În ce privește impozitul pe anul 2001, diferențele de abordare provin de la aprecierile părților privind regimul juridic al celor două autoturisme.
Astfel, reclamantul susține că autoturismele sunt bunurile persoanei fizice, fiind împrumutate comerciantului Expert contabil autorizat, însă așa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare din 05.05.1997, autoturismul Renault a fost achiziționat de persoana juridică "Cabinet de Expertiză ", iar apoi a fost revândut de aceeași persoană (filele 63 - 64) în 26.09.2001.
La fel, în ce privește autoturismul Volkswagen Passat -, în procesul verbal de cercetare la fața locului din dosarul penal nr.29/P/17.09.2000 s-a reținut că acest bun este proprietatea "Cabinetului de Expertiză ".
Prin urmare, în speță nu sunt aplicabile prevederile art.5 lit.i din nr.OG73/1999 care exceptează de la impozitare veniturile obținute din transferul dreptului de proprietate pentru bunurile imobile și mobile ale persoanelor fizice ci art.16 din nr.OG73/1999 privind veniturile obținute din activități independente și pct.2 din Normele de aplicare a nr.OG73/1999 aprobate prin nr.HG1066/1999 "Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu: valoarea rămasă neamortizată a bunurilor și drepturilor amortizabile înstrăinate, determinată prin deducerea din prețul de cumpărare a amortizării incluse pe costuri în cursul exploatării, în limita venitului realizat din înstrăinare."
În ce privește apărarea reclamantului privind reevaluarea acestor bunuri, reclamantul nu a demonstrat cu evidența sa contabilă că a procedat la reevaluarea mijloacelor fixe din patrimoniul său în funcție de indicele de inflație în temeiul nr.HG403/2000.
Cheltuielile de întreținere a spațiului și amortizarea cazanului și boilerului în baza contractului de comodat în mod corect nu au fost luate în calcul, cât timp contractul de comodat nu a fost înregistrat la.A I, în acest sens fiind și părerea auditorului de calitate care a supervizat raportul de expertiză contabilă.
În ce privește impozitul pe anul 2003 în mod corect nu s-au dedus cheltuielile cu amortizarea pe acest an a cazanului și boilerului pentru motivele expuse mai sus, colțarul pentru care deși exista chitanța de achiziționare, nu a fost prezentat organelor fiscale la data controlului, nefiind inclus în mobilierul spațiului afectat activității de contabilitate, iar donațiile în anul 2003 conform art.16 alin.4 lit.b din nr.OG7/2001 nu au fost considerate cheltuieli deductibile.
Cât privește obiectele de inventar măsuță și birou, corp cu trei sertare, mașină de scris, scaun ergonomic, organele fiscale au dedus cheltuielile cu achiziționarea lor în anul achiziției, acestea nu sunt mijloace fixe conform art.3 alin.2 din Legea nr.15/1994 pentru a li se aplica regimul privind amortizarea. Este eronat ce susține reclamantul că nu au fost considerate cheltuieli deductibile cele cu achiziționarea lor, însă nu li s-a recunoscut amortizarea anuală.
În concluzie, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele dosarului și legislația incidentă, astfel încât nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii conform art.304/1, 304 pct.9 Cod pr.civilă, 306 alin.2 Cod pr.civilă, astfel că potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - Expert Contabil Autorizat "u " împotriva sentinței administrative nr.1003/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.FM
Dact./ex.2/06.01.2009
Jud.fond.
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
