Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 136/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 136
Ședința din camera de Consiliu de la 5 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu Judecător
Grefier -- -
XXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 26 mai 2008, privind acțiunea formulată de reclamanta " " SRL C, în contradictoriu cu pârâtele DGFP D și ANAF
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 26 mai 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 4 octombrie 2007, reclamanta -" SRL C solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și ANAF B, anularea deciziei nr.165 din 22 iunie 2007, emisă de ANAF, precum și a procesului verbal FN din 31 martie 2005, raportului de inspecție fiscală nr.2003/31.03.2005 și deciziei de impunere nr.2003 din 31.03.2005, emise de DGFP
A motivat că în perioada septembrie - decembrie 2003 achiziționat uleiuri minerale neaccizate de la comercianți en gross autorizați de Ministerul Finanțelor Publice, pe care le-a revândut cu amănuntul prin punctul de lucru din comuna, Județul D, potrivit destinației de solvent sau degresant către diferite persoane fizice sau pentru utilizarea acestora în scop industrial.
A mai arătat că în perioada februarie - noiembrie 2004 achiziționat de la -" SA B punct de lucru Rafinăria P diferite uleiuri minerale neaccizate care au fost prelucrate prin amestec, la același punct de lucru din, obținându-se compuși noi, care se utilizează în scopuri industriale, ambalarea acestora efectuându-se la sticle de 5 litri sau în recipienți metalici de 20, 30 sau 50, ori în autocisterne.
A precizat reclamanta că în urma controlului efectuat și care a cuprins perioada septembrie 2003 - decembrie 2004, prin actele contestate, s-a dispus virarea la bugetul statului a sumei de 70.243.016.289 lei, reprezentând accize, TVA, impozit pe venitul microîntreprinderilor, impozit pe profit, impozit pe venitul din salarii, contribuții de asigurări sociale ale unității și ale salariaților, fond boli profesionale și accidente de muncă, contribuții pentru asigurări de șomaj ale unității și salariaților, contribuții de asigurări de sănătate ale unității și salariaților, fondul pentru învățământ și fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, cu dobânzile și penalitățile aferente.
Cu privire la creanțele fiscale stabilite în sarcina sa, reclamanta a susținut că organul de control a reținut o stare eronată, deoarece produsele achiziționate în perioada septembrie - decembrie 2003, reprezentând uleiuri minerale neaccizate, au fost comercializate cu amănuntul către persoane care aveau calitatea de utilizator final sau care le foloseau în activitățile gospodărești proprii potrivit destinației, iar cele achiziționate în perioada februarie - noiembrie 2004 au fost prelucrate și apoi revândute către persoane fizice sau juridice care le utilizau în scop industrial, potrivit destinației lor.
Cu privire la activitatea de comercializare a uleiurilor minerale, reclamanta mai susținut că produsele respective nu erau vândute drept combustibil sau carburant și ca atare nu erau supuse accizelor.
A arătat de asemenea că, organul de control a interpretat și a aplicat greșit prevederile art.201 alin.1 lit.l din Codul fiscal, precum și prevederile art.240 alin.1 din același act normativ, coroborate cu prevederile alin.9 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reținând nerespectarea acestor prevederi în activitatea desfășurată.
Referitor la TVA, a precizat că în mod greșit a fost modificată baza de impozitare prin includerea accizelor aferente produselor comercializate, iar cu privire la celelalte impozite și contribuții reținute în sarcina sa a invocat interpretarea eronată de către organul de control a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
La 3 decembrie 2007 reclamanta a formulat și cerere de suspendare a executării actelor administrative contestate, motivând că a început executarea acestora, fiind emisă somația de plată nr.2003 din 4 aprilie 2005 și titlul executoriu nr.2003/2005, instituindu-se măsuri asiguratorii împotriva societății prin înființarea de popriri asupra conturilor bancare ale acesteia.
Urgența măsurii a mai fost justificată și prin invocarea motivului că în situația deposedării de sumele de bani pentru care s-a început executarea societatea ar fi grav prejudiciată, având în vedere că ar fi în imposibilitate de a respecta contractele aflate în derulare, respectiv contracte de credit și contracte de leasing.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, Secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării actelor administrativ contestate.
La cererea reclamantei s-a admis efectuarea în cauză a două expertize judiciare, una contabilă și alta tehnică, pentru a se verifica dacă uleiurile minerale neaccizabile, achiziționate de societate au fost vândute drept combustibil sau carburanți, dacă puteau fi vândute cu această destinație și dacă societatea îndeplinea prevederile legale pentru comercializare.
Împotriva celor două expertize întocmite, părțile nu au formulat obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal și raportul de inspecție fiscală încheiate la 31.03.2005, care au stat la baza deciziei de impunere nr.2003/31.03.2005, s-a constatat că reclamanta a efectuat comerț cu ridicata și cu amănuntul de produse petroliere - uleiuri minerale, comercializând uleiuri minerale accizate, cât și uleiuri minerale neaccizate.
Cu privire la uleiurile minerale neaccizate, s-a reținut că aveau destinația declarată de societate pentru a fi consumate industrial, însă au fost comercializate sub denumirea de "solvent degresant și solvent anticoroziv " la prețuri inferioare celor practicate pentru uleiurile minerale aprovizionate, fiind utilizate drept carburant, în condițiile legii.
Astfel, în perioada septembrie 2003 - noiembrie 2004, societatea a comercializat 5 milioane litri de produse neaccizate, din care 3.900.000 litri au fost livrați en-gross cu autocisterne către societăți "fantomă" din județele P, C și municipiul
Aspectele reținute s-au întemeiat și pe faptul că societatea reclamantă nu a putut face dovada cu documente justificative legale că a utilizat uleiurile minerale neaccizate în scopuri industriale și nici că le-a comercializat către utilizatorii finali, stabilindu-se în sarcina acesteia accize de plată în sumă de 5.076.386 lei,dobânzi în sumă de 564.637 lei și penalități de întârziere în sumă totală de 167.014 lei.
De asemenea, tot în sarcina societății reclamante s-au stabilit cu titlu de TVA, impozit pe venit microîntreprinderi, impozit pe profit, impozit pe salarii, contribuții pentru asigurări de șomaj ale unității și salariaților, contribuții asigurări de sănătate ale societății și salariaților, diferende pentru fondul special pentru persoanele cu handicap și fondul pentru învățământ, cu dobânzile și penalitățile aferente, suma totală de plată de 1.116.241 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva actelor fiscale prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei totale de 7.074.302 lei a fost admisă în parte de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin decizia nr.144/28.07.2005
Astfel, prin această decizie, s- dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma totală de 7.018.693 lei, reprezentând accize și TVA cu dobânzile și penalitățile aferente, în baza art.183 alin.1 lit.a din OUG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, ca urmare a sesizării IPJ P prin adresa nr.1605/16.01.2005, pentru înaintarea documentelor privind relația societății reclamante cu -" IMPORT EXPORT"SRL și cu alte societăți neidentificabile.
Au fost anulate obligațiile fiscale în sumă totală de 5559 lei, reprezentând dobânzi și penalități pentru celelalte creanțe stabilite în sarcina sa.
S-a respins ca fără obiect contestația pentru suma de 50 lei, reprezentând impozit pe salarii și ca neîntemeiată pentru cererea de suspendare a executării pentru suma totală de 7.018.693 lei.
Împotriva deciziei sus menționate și a celorlalte acte fiscale emise, societatea a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ și fiscal, care a fost admisă în parte de Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr.460/03 noiembrie 2005, rămasă irevocabilă, în sensul că a fost anulată decizia ANAF nr.144/28 iunie 2005 și a fost obligat emitentul să soluționeze pe fond contestația privind accize, TVA, cu majorări și penalități de întârziere aferente și a fost respinsă cererea de suspendare a executării actelor fiscale contestate.
În baza sentinței sus menționate, procedând la soluționarea pe fond a punctului 1 din decizia 144 /2005, pârâta ANAF, printr-o decizie ulterioară nr.165/22.06.2007, respins ca neîntemeiată contestația pentru suma totală de 112.787 lei, reprezentând accize stabilite suplimentar pe perioada octombrie - decembrie 2003 și TVA, cu dobânzile și penalitățile aferente și a desființat decizia de impunere nr.2003/31.03.2005 a DGFP D pentru suma totală de 6.905.906 lei, reprezentând accize stabilite suplimentar pentru anul 2004 și TVA cu accesoriile aferente.
Cum, pentru creanța fiscală în sumă de 6.905.906 lei, care privește perioada februarie - noiembrie 2004, organul de soluționare a contestaților a dispus desființarea actului administrativ fiscal atacat conform dispozițiilor art.186 alin.3 Cod pr.fiscală și cum se va încheia un nou act administrativ fiscal ce va avea în vedere strict considerentele din decizia de soluționare, se constată că acest aspect nu poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.
Aceasta deoarece, o dată ce actul administrativ fiscal a fost desființat de însăși organul fiscal în procedura administrativă, instanța nu mai poate verifica legalitatea acestuia.
Numai în măsura în care apreciază că există motive de nelegalitate ale actului administrativ ce urmează să fie întocmit, reclamanta îl poate contesta iarăși, în condițiile prevăzute de art.205 Cod pr.fiscală, adică mai întâi pe cale administrativă și apoi în instanță.
Cu privire la sumele ce reprezintă contribuții, respectiv impozitul pe venit microîntreprinderi, impozit pe profit, impozit pe salarii, CAS, fond pentru boli profesionale și accidente de muncă, contribuții pentru șomaj, contribuții asigurări de sănătate, fond pentru persoane cu handicap cu dobânzi și penalități aferente, se constată că accesoriile stabilite au fost desființate în procedura administrativă, iar obligațiile inițiale nu au fost contestate de reclamantă la instanța de contencios administrativ, așa cum rezultă din fila 4 sentinței nr.460/03.11.2005 a Curții de Apel Craiova, în care se reține că prin precizarea depusă, societatea reclamantă a înțeles să conteste numai punctul 1 al deciziei ANAF, referitor la suspendarea soluționării cauzei, în privința accizelor și TVA, cu dobânzile și penalitățile aferente.
În raport de cele reținute, se constată că instanța este investită să analizeze doar legalitatea punctului 1 din decizia nr.165/22.06.2007, referitoare la suma de 112.787 lei, reprezentând accize, cu dobânzi și penalități, pe perioada octombrie - decembrie 2003, precum și TVA cu dobânzile și penalitățile corespunzătoare, pe aceeași perioadă.
În legătură cu această perioadă organele de inspecție fiscală au constatat că -""SRL a achiziționat de la -" SERV"SRL din P, cu factura nr.-/18.12.2003 cantitatea de 21.456 litri solvent ușor tip I și cu facturile nr.-/04.09.2004, nr. -/15.09.2004 și nr.-/09.10.2004 cantitatea de 30565 litri benzină de extracție, iar de la societatea -" SRL din Bam ai achiziționat cu factura nr.-/13.09.2003 cantitatea de 4589 litri benzină de extracție.
Cu privire la aceste produse, s-a constatat că au fost revândute prin pompele de vânzare cu amănuntul ale stației de distribuție a produselor petroliere din localitatea, Județul D,către diverse persoane, și în consecință societatea nu a putut face dovada cu documente justificative legale că a utilizat uleiurile minerale neaccizate achiziționate în scop industrial sau că aceste uleiuri le-a comercializat către utilizatori finali.
Argumentele reclamantei că activitatea de comercializare a uleiurilor minerale, respectiv benzina de extracție și solvent ușor tip.I s-a desfășurat legal, în sensul că au fost vândute cu amânuntul, ambalate în recipienți de plastic tip sau metalici, către persoane care le-au folosit potrivit destinației și întrucât nu au fost vândute drept combustibil sau carburanți, nu sunt supuse accizelor și nici nu fac parte din categoria uleiurilor supuse accizării, sunt nefondate.
Din actele depuse la dosar rezultă că uleiurile minerale neaccizate, achiziționate în perioada septembrie - decembrie 2003 de la comercianți en-gros au fost revândute, prin pompele de vânzare cu amănuntul montate și contorizate, fiind utilizate de cumpărători în amestec cu carburanți pentru mijloacele de transport.
Astfel la inspecția inopinată efectuată împreună cu organele de poliție la stația de distribuție la data 06.11.2004,s-a observat cum cumpărătorii bidoanelor de cinci litri care conțineau amestec solvent degresant le goleau direct în rezervorul autoturismelor proprii fiind folosit ca substitut de carburant.
de uleiuri neaccizate, fără a avea în preț incluse accize, impune condiția utilizării lor în regim industrial de către utilizatorii finali, conform art.28 din OUG nr.158/2001 republicată.
Astfel, benzina de extracție, solventul ușor tip I și white spirt rafinat se utilizează în producția de lacuri și vopsele, prelucrarea cauciucului, ca dizolvant în industria chimică și farmaceutică, iar uleiul nerafinat tip 3 este utilizat ca anticoroziv pentru obiecte metalice și ansamble ale utilajelor.
Din expertizele judiciare efectuate în cauză nu rezultă că societatea reclamantă a utilizat uleiurile minerale neaccizate în scop industrial și nici faptul că le-a comercializat către utilizatorii finali.
Reținerea de către expertul tehnic că uleiurile minerale achiziționate au fost utilizate "în scop industrial" întrucât au intrat într-un proces tehnologic de preparare al unor solvenți cu destinație în industria lacurilor și vopselelor sau degresanți pentru industria mașinilor unelte (fila 61 dosar) este contrazisă de experta contabilă, care constată că, pentru perioada respectivă produsele achiziționate - benzina de extracție 65/80 și solventul ușor tip I au fost puse în vânzare ca marfă cu aceeași denumire și destinație, pe bonurile fiscale emise de casa de marcat fiind menționat "benzină de extracție" și "solvent ușor tip I", aspect ce rezultă chiar și din nota de constatare din 28.10.2003, încheiată de Garda Financiară
Același expert tehnic reține eronat că reclamanta avea calitatea de utilizator final, deși uleiurile achiziționate erau revândute către persoane (fizice sau juridice) cu privire la care nu s-a făcut dovada că au aceeași calitate de utilizator final.
Prin urmare, uleiurile nu au fost folosite în scop industrial și nici nu s-a făcut dovada că au fost comercializate către utilizatori finali.
Susținerea de către expert că uleiurile comercializate aveau punctul de inflamabilitate mai mic de 85% nu poate fi primită, având în vedere imposibilitatea verificării unor uleiuri vândute în anul 2003, iar faptul că în prezent -la momentul efectuării expertizei - uleiurile comercializate de reclamantă au un punct de inflamabilitate de 85 C este lipsit de relevanță.
În consecință, în mod legal s-a calculat în sarcina reclamantei accize suplimentare, cu dobânzi și penalități aferente pentru uleiurile achiziționate în perioada septembrie - decembrie 2003, conform prevederilor art.26 alin.4 din OUG 158/2001.
Urmare a modificării bazei de impozitare, generată de accizele stabilite suplimentar, tot în mod legal organul fiscal a determinat suplimentar, pentru aceeași perioadă, conform art.18 alin.2 lit.a din legea 345/2002 TVA de plată, în sumă de 136.396.328 lei, cu dobânzi în sumă de 34.651.812 lei și penalități de întârziere în sumă de 9.031.687 lei.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.18 din legea 554/2004, se va respinge contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta " " SRL C, în contradictoriu cu pârâtele DGFP D și ANAF
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 5 iunie 2008
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 5 ex/09.07.2008
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
