Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1380/2009
Ședința publică din data de 13 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C N, împotriva sentinței civile nr. 15 din 13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 08.04.2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1194, pronunțată la data de 20 iunie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, iar pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 5728 lei și dobânzile legale aferente până la data restituirii sumei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 321 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second hand în anul 2007 din Germania, iar cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 5728 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Trezoreria mun. C-N cu chitanța seria - nr. -/21.06.2007. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. 6339/26.03.2008.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea formulată și a dispus în consecință. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.124 pr.fiscală, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 5728 lei calculată până la data restituirii acesteia.
Apreciind că dispozitivul sentinței civile amintite anterior nu este lămurit cu privire la înțelesul și aplicarea acestuia, părțile au solicitat instanței lămurirea.
Astfel, pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N a solicitat instanței ca în contradictoriu cu reclamantul, instanța să stabilească împrejurarea că dobânda legală acordată de către instanță este dobânda legală calculată conform dispozițiilor cuprinse în OG nr.9/2000.
În motivarea cererii, pârâta a arătat că de fapt prevederile OG nr.9/2000 au fost indicate ca temei juridic și de către reclamant iar temeiul juridic menționat de către instanță nu este aplicabil întrucât vizează restituirea unor diferențe de impozit rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice.
Reclamantul, prin cererea formulată a solicitat instanței ca în dispozitivul hotărârii să se menționeze expres că dobânda legală este calculată conform art.124 alin.2 și art.120 alin.7 pr.fiscală, adică 0,1% pentru fiecare zi de întârziere de la data plății taxei și până la data restituirii efective.
Prin încheierea civilă nr.15, pronunțată la data de 13 ianuarie 2009, s-a respins cererea de lămurire a înțelesului și a aplicării dispozitivului sentinței civile nr.1194/2008 formulată de pârâtă și s-a admis cererea formulată de reclamant, instanța de fond statuând că dobânda legală este acordată în temeiul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că dispozițiile Codului d e procedură fiscală este legea specială în materie și exclude de la aplicare OG nr.9/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulată de C-N, lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1194 din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în ceea ce privește dobânda legală în sensul menționării exprese în dispozitiv a obligării pârâtei la dobânda legală calculată conform dispozițiilor speciale de acordare a dobânzii legale pentru obligații bănești cuprinse în OG nr. 9/2000 și respingerea cererii formulată de reclamantul ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de fond a reținut fără nici un temei, mai precis fără ca acest demers legal să fie indicat de reclamant, ca în conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 5728 lei, calculată până la data restituirii acesteia.
Cu toate că cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1194/20 iunie 2008 formulată de reclamantul acest reclamant justifica că ar fi solicitat plata dobânzii legale "așa cum este aceasta determinată potrivit Codului d e procedură fiscală" iar în fața instanței a "reiterat oral această solicitare" nu are nici o susținere.
În acest sens, critica vizând incidența dispozițiilor pct. 6 al art. 304 Cod procedură civilă "instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut" se identifică întru totul cu starea de fapt creată de sentința civilă nr. 15/13 ianuarie 2009.
Prin cererea de lămurire reclamantul a solicitat dobânda precizată în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere, calculată de la data plății și până la data restituirii, acest petit fiind întrutotul nou față de petitele inițiale din acțiune.
Punctul 9 al art 304 Cod procedură civilă care vizează "hotărârea este dată cu încălcarea legii" precum și incidența art. 3041Cod procedură civilă rezultă din următoarele rațiuni de fapt și de drept:reclamantul nu a solicitat nici în acțiunea introductivă, nici pe calea vreunei precizări de acțiune și nici în motivele de recurs aplicarea dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală, iar pe de altă parte, față de obiectul acțiunii, aplicarea acestui articol 124 este imposibilă întrucât privește un alt obiect, o altă instituție de drept fiscal, un alt impozit, respectiv în accepțiunea art. 124 "sume de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice", astfel cum este înscris expres la art. 117 alin 2 din OG nr. 92/2003 și respectiv "nesoluționarea în termenul de 45 de zile de la înregistrare a unei cereri", astfel cum este înscris expres la art. 70 din OG nr. 92/2003 articole la care face referire art. 124.
În materia restituirii de sume de la buget sunt aplicabile principiile instituite în Codul d e procedură fiscală care arată că se acordă dobânzi în condițiile Codului d e procedură fiscală doar în cazul în care nu sunt soluționate în termen, cererile de restituire întemeiate pe titluri emise de organele administrative sau judecătorești.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la data de 8 aprilie 2009 solicită respingerea recursului declarat, în principal ca inadmisibil și în subsidiar ca nefondat, fără cheltuieli de judecată (10-11).
În dezvoltarea motivelor din întâmpinare, intimatul arată că, prin recursul declarat de C critică în fapt o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă, mai precis recurenta este nemulțumită de faptul că în cuprinsul acestei hotărâri irevocabile s-a menționat corect, că temeiul juridic al dobânzilor acordate de instanță îl constituie dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
Raportat la faptul că există deja o hotărâre irevocabilă prin care s-a tranșat chestiunea referitoare la obligația C-N de a plăti dobânzi și la temeiul juridic al acordării și determinării acestor dobânzi, atât cererea de lămurire a C-N, cât și prezentul recurs, sunt inadmisibile.
Din moment ce s-a stabilit printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat că determinarea dobânzii se va face prin aplicarea procentului de dobândă prevăzut de art. 124 Cod procedură fiscală, este inadmisibilă o cerere de "lămurire" prin care se tinde la modificarea acestei hotărâri, în sensul de a se stabili că dobânda trebuie calculată prin raportare la dispozițiile OG nr. 9/2000.
Dobânzile au fost acordate prin sentința nr. 1194 din 20 iunie 2008, hotărârea recurată fără succes de C-N motiv pentru care nu mai poate pretinde că nu s-a respectat dreptul recurentei de a contesta modul de determinare a dobânzilor și temeiul juridic de acordare a acestor dobânzi.
Prin încheierea menționată instanța doar a lămurit în cuprinsul dispozitivului ceea ce era deja menționat în considerente, faptul că dobânda va fi determinată potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
Analizând recursul declarat de pârâta C-N prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.281/1 pr.civ. în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Se poate observa, așadar, că legiuitorul a stabilit că formularea unei cereri de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii este posibil a fi formulată oricând și împotriva oricărei hotărâri judecătorești, autoritatea de lucru judecat sau puterea lucrului judecat nefiind afectat de exercitarea acestui drept de către părți, astfel că excepția inadmisibilității cererii invocată de către reclamant urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale și incidența în speță a dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, Curtea reține următoarele:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul d e procedură fiscalăn măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Pe de altă parte, dacă am accepta teza contrară s-ar eluda însăși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care statuează obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 1.088 civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi calculate potrivit OG nr.9/2000 de la data efectuării plății și până la achitarea efectivă, cunoscut fiind că potrivit art.2 din actul normativ amintit anterior, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de pârâta C-N ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art. 2811.pr.civ. îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite cererea de lămurire a înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr.1194 din 20 iunie 2008 formulată de pârâtă, va respinge cererea reclamantului și va stabili că dobânda legală este calculată conform dispozițiilor OG nr.9/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N împotriva sentinței civile nr. 15 din 13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că, admite cererea de lămurire cu privire la înțelesul și aplicarea dispozitivului sentinței civile. nr. 1194/20.06.2008 pronunțată în dosar nr- formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N în sensul că dobânda legală este calculată conform dispozițiilor Nr.OG9/2000.
Respinge cererea de lămurire formulată de reclamant în ceea ce privește aceiași hotărâre.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - G - - -
Red./
3 ex./05 mai 2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
