Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL nr. 142/2009
Ședința public de la 21 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de ctre pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S ÎN NUME ȘI ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z împotriva sentinței civile nr. 1688/2008 pronunțat de Tribunalul S laj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite tax de prim înmatriculare.
La apelul nominal fcut în ședința public se constat lipsa prților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c este primul termen de judecat pentru care procedura de citare este legal îndeplinit, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. recursul este declarat înuntrul termenului legal, la data de 20 ianuarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare, din partea intimateii, prin care se solicit respingerea recursului.
Curtea constat c este legal investit iar acțiunea introductiv este legal timbrat și la fond.
Curtea, faț de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, apreciaz c la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și, în temeiul art. 150.pr.civ. declar închise dezbaterile și reține cauza spre pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrrilor din dosar, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr. 1.688 din data de 19.09.2008 pronunțat de Tribunalul S laj în dosarul nr- s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z și DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S, iar pe cale de consecinț, a fost anulat decizia nr. 9.433/2008 emis de Administrația Finanțelor Publice și decizia nr. 49/2008 a Direcției General a Finanțelor Publice S, pârâtele fiind obligate s-i restituie reclamantei suma de 5.770 lei reprezentând taxa de prim înmatriculare împreun cu dobânda legal calculat din ziua plții, 14 iunie 2007, pân la achitare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanț a reținut c:
Taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal (art. 214¹-214³) prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și ea se datoreaz cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul comercial (cu anumite excepții, dup modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006).
Esențial este îns faptul c taxa special nu este perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar începând cu data de 01 ianuarie 2007, fiind perceput îns pentru autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, dup aducerea acestora în țar.
Rezult așadar cu puterea evidenței c diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea European în scopul reînmatriculrii lor în România.
Drept urmare, s-a observat c noua reglementare intern introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 respectiv art. 214¹-214³, contravine în mod vdit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunitții Europene nici un stat membru, nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur, mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția General a Finanțelor Publice a județului S, în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice Z, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamanta.
În motivarea recursului se arat c sentința pronunțat este criticabil prin prisma art. 304 punct 9 Cod Procedur Civil și în considerarea dispozițiilor art. 3041, deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 2141din Legea nr. 571/2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea deciziilor nr. nr. 49/2008 și nr. 9.432/2008, respectiv restituirea ctre reclamant a sumei de 5.770 lei împreun cu dobânda legal aferent, de la data încasrii și pân la data restituirii.
Se arat c, departe de a se data eficienț art. 2141- 2143(în prezent abrogate de nr.OUG 50/2008) din Legea nr. 571/2002, instanța a adugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale; nu a fcut nici o referire la incidența art. 725 alin. 1.pr.civ. și nu a luat în considerare cele cu privire la prevederile aplicabile, la dispozițiile nr.OUG 50/2008, la procedura și dobânda aplicabil.
Rspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, fundamentat pe aceea c în cauz sunt relevante dispozițiile art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunitților Europene și jurisprudența Curții Europene de Justiție (cazurile și din Ungaria și din Polonia).
Examinând recursul, Curtea reține urmtoarele:
Pe fond, Curtea reține c sentința tribunalului este legal și temeinic. Recurenta susține c acțiunea reclamantului este în mod vdit netemeinic și nelegal și deci trebuia respins ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a, c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența, atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexat și unde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru și c valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatori prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanț de fond, nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Nu poate fi reținut susținerea pârâtei c s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotrî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real c singura competent în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunitților Europene, dar în speța de faț nu se pune problema interpretrii dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, acestea fiind foarte clare, ci a aplicrii directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real c în lipsa unei armonizri la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie s contravin dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminrii sau a principiului liberei circulații a mrfurilor, așa cum este cazul de faț.
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtei se vdește a fi nefondat, așa încât, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmeaz a fi respins ca atare
Cu referire la incidența în speț a prevederilor nr.OUG 50/2008 antamate de recurent, Curtea reține urmtoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamanta-intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre ère danois des impts accisesprecum și cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de nr.OUG 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008. A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea nr.OUG 50/2008 și a altor prevederi adoptate ulterior, nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente, așa cum înțelege recurenta a argumenta din perspectiva Codului d e procedur.
Declanșarea procedurii de sesizare a Curții de Justiție cu o cerere de interpretare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunitții Europene a fost respins, Curtea apreciind c aceste dispoziții nu sunt susceptibile de interpretare, nefiind necesar ca aceast instanț s statueze asupra chestiunii în discuție.
Pornind de la teoria actului clar, Curtea împrtșește teza conform creia taxa intern impus autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat.
Curtea și-a îndeplinit astfel misiunea trasat de Tratat, precum și de Curtea de
Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal2 din anul 1978).
Dobânzile acordare de prima instanț reprezint o modalitate de reparare integral a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Aprarea conform creia perceperea dobânzii legale nu era admisibil, nu este pertinent, cât vreme aceast obligație se circumscrie sferei rspunderii civile delictuale derivând din înclcarea de ctre autoritțile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înltura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitar, asumat de România ca stat membru, justific angajarea rspunderii autoritților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor crora Ii s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai artat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autorittile fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și pentru de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z împotriva sentinței civile nr. 1.688 din 19 septembrie 2008, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului S laj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.
dact. /2 ex./26.01.2009.
jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța, Floarea Tămaș
