Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1432
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă C împotriva sentinței civile nr. 405/19.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, având ca obiect anulare act de control și impozite.
La apelul nominal făcut în sedință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța din oficiu invocă excepția netimbrării și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2008, sub nr. de dosar -, reclamanta Cac hemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice C -S, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 36/24.07.2008, prin care pârâta a respins contestația împotriva deciziei de stabilire a sumelor de 199.931 lei reprezentând diferență de impozit pe profit și majorări.
În subsidiar, solicită admiterea contestației asupra sumei de 81.051 lei, reprezentând majorări de întârziere și a sumei de 1874 lei, penalități de întârziere.
Prin sentința civila nr.405/19.05.2009 Tribunalul CSa respins acțiunea formulata.
In motivarea sentinței s-a reținut ca organele de inspecție fiscală au efectuat inspecția fiscală generală la societatea reclamantă, întocmind raportul de inspecție fiscală nr. 1644/28.05.2008, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 309/29.05.2008 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei.
Se menționează in considerentele sentinței ca din constatările organelor de inspecție fiscală, pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2007 a rezultat că reclamanta a calculat, declarat și achitat incorect impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, conform opțiunii exprimate prin declarația fiscală, întrucât, conform prevederilor art. 104 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, persoanele juridice care desfășoară activități în domeniul bancar nu pot opta pentru sistemul de impunere al microîntreprinderilor.
Se arata ca in urma acestor constatări, organele de inspecție fiscală au calculat impozitul pe profit, în raport de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, declarat și plătit de reclamantă în perioada ianuarie 2004 - decembrie 2007, rezultând o diferență suplimentară de plată pentru impozitul pe profit de 117.006 lei; s-au calculat și majorările de întârziere aferente acestei diferențe, în sumă de 81.051 lei, precum și penalizări de întârziere în cuantum de 1874 lei.
Se precizează ca in baza acestui raport de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 309/29.05.2008, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei, obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 199.931 lei. Reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 36/24.07.2008 de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
În cauză, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ale cărei concluzii nu pot fi luate în considerare întrucât sunt rezultatul unei interpretări eronate a legii.
Astfel, instanța retine ca expertul consideră că societatea reclamantă intra în categoria microîntreprinderilor, prin urmare s-a conformat obligației de a calcula, declara și plăti impozit pe venitul microîntreprinderilor, acest fapt fiind constatat și prin controlul fiscal efectuat în perioada 20.03.2003-26.03.2003 și finalizat prin procesul verbal de control nr. 510/01.04.2003.
Instanța a apreciat că reclamanta nu îndeplinea condițiile pentru a putea opta pentru plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor, în perioada supusă analizei, 01.01.2004-31.12.2007.
Astfel, la 01.01.2004 a intrat în vigoare Codul fiscal-Legea nr. 571/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 298 pct. 25 din Codul fiscal, la data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 24/2001, privind impunerea microîntreprinderilor.
Așadar, începând cu data de 01.01.2004, sunt aplicabile dispozițiile art. 103-112 din Codul fiscal, referitoare la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
Se `retine ca potrivit dispozițiilor art. 104 al 2. fiscal, microîntreprinderile plătitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscale următor, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 103 și dacă nu au mai fost plătitoare de impozit de veniturile microîntreprinderilor.
Expertul concluzionează că societatea reclamantă trebuia să plătească în continuare impozitul pe venitul microîntreprinderilor deoarece nu se afla în situația prevăzută de art. 104 al 2.fiscal, în sensul că în perioada anului 2003 fost încadrată de organele fiscale în categoria microîntreprinderilor și a fost plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor.
Instanța constată că art. 104 al 5 lit. a fiscal cuprinde o dispoziție specială, potrivit căreia nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu (pentru impozitul pe venitul microîntreprinderilor), persoanele juridice române care desfășoară activități în domeniul bancar. Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal-art. 104 pct. 8 lit. a (HG 44/2004) prevăd că persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt persoanele juridice care se organizează și funcționează potrivit legilor speciale de organizare și funcționare din sistemul bancar ( băncile, casele de schimb valutar, societățile de credit ipotecar, cooperativele de credit, etc.).
Așadar, se retine ca indiferent dacă până la 01.01.2004 s-a plătit sau nu impozitul pe venitul microîntreprinderilor, de la această dată persoanele juridice care desfășoară activități în domeniul bancar, printre care și casele de schimb valutar, nu mai pot opta pentru plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor, în loc de plata celui pe profit.
Se menționează ca dispozițiile art. 104 al 2 nu se pot interpreta în sensul că, dacă până la 01.01.2004 o casă de schimb valutar a plătit impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, ea trebuie să continue să plătească acest impozit, deoarece excepția prevăzută la art. 104 al 5 se referă la toate persoanele juridice cu acest obiect de activitate, indiferent de modul cum au fost impuse în anul fiscal precedent. O interpretare contrară ar conduce la aplicarea unui tratament discriminatoriu între persoanele juridice care au plătit anterior impozitul pe venitul microîntreprinderilor și cele care au plătit impozitul pe profit ori care s-au înființat ulterior intrării în vigoare a Codului fiscal, în sensul că primele ar fi îndreptățite să plătească impozitul pe venitul microîntreprinderilor, în timp ce celelalte nu ar putea opta pentru acest impozit ci ar trebui să plătească impozitul pe profit.
Se arata ca potrivit dispozițiilor art. 109 din Codul fiscal și ale pct. 16 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, opțiunea privind regimul fiscal al impozitării (pe profit sau pe venituri) se comunică organului fiscal prin depunerea declarației de venituri.
Instanța a constatat ca opțiunea de a plăti impozit pe veniturile microîntreprinderilor reprezintă, așa cum arată însuși termenul folosit, aptitudinea persoanei juridice de a opta pentru un impozit sau altul, opțiune concretizată în declarația de mențiuni, declarație care în momentul depunerii la organul fiscal nu este verificată de către acesta, ci doar comunicată acestuia în vederea înregistrării. Potrivit dispozițiilor art. 82 al 3.pr.fiscală, contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și cu bună credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Întrucât situația sa fiscală o încadra, începând cu 01.01.2004, în categoria persoanelor juridice exceptate de la posibilitatea plății impozitului pe venitul microîntreprinderii, reclamanta trebuia să menționeze că este o persoană care desfășoară activități în domeniul bancar, plătitoare de impozit pe profit.
Verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, precum și a corectitudinii și a exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili etc. constituie obiectul inspecției fiscale, conform art. 94 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, inspecție ce se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, potrivit art. 98 alin. 1 din același cod.
În speța de față, instanța a constatat ca verificarea legalității și conformității declarației reclamantei s-a făcut prin efectuarea inspecției generale fiscale în data de 24.04.2008 - 26.04.2008 pentru perioada 01.01.2003 - 31.12.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă C solicitând admiterea recursului, casarea sentința atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond să se dispună anularea deciziei nr. 36/24.07.2008.
În motivarea recursului se critică soluția instanței de fond care vizează prioritar modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor Codului fiscal R, în raport cu modificările sale repetate și diferite valorificate, inclusiv de către specialiștii din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S care în fapt au recomandat, îndrumat și însușit, procedura sa de plată a obligațiilor fiscale.
În acest sens, susține buna sa credință ca parte în raporturile juridice cu Statul prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S care prin personalul său de specialitate a acceptat cu aceeași bună credință, pe toată perioada 2004 - 2007 ca această societate să fie încadrată în categoria microîntreprinderilor.
Referitor la încadrarea microîntreprinderilor în perioada aferentă anului fiscal 2004 arată că aceasta s-a efectuat în baza Titlului VI "Impozitul pe venitul microîntreprinderilor" din Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003 cu modificările până la data de 31.12.2004, așa cum este definită prin art. 103, fiind impozitată prin aplicarea cotei de impunere prevăzută de art. 107 în condițiile art. 105 din Legea nr. 571/2003 cu modificările aflate în vigoare la data respectivă, respectiv asupra tuturor veniturilor obținute de microîntreprindere din orice sursă, cu excepțiile prevăzute de art. 108.
Operațiunile de schimb valutar cu numerar și substituite de numerar pentru persoane fizice pe teritoriul României pot fi efectuate numai de categorii de entități - intermediari, cu îndeplinirea condițiilor legale aplicabile.
Astfel că deși activitatea derulată de contestatoare este supusă autorizării BNR nu poate fi considerată o activitate bancară, deoarece o atare activitate este definită de articolul 8 litera h din Legea nr. 58/1998, definiție ce nu poate fi extinsă și caselor de schimb valutar care nu fac operațiuni de plăți și încasări în valută în contul propriu sau contul clienților.
Ori, așa cum rezultă din cap. I art. 1, litera b din Norma Băncii Naționale a României nr. 4, SC funcționează în baza legii generale de înființare a societăților comerciale, respectiv Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, având ca obiect principal de activitate schimbul valutar cu numerar și substituite de numerar pentru persoane fizice, așa cum rezultă din Certificatul de înmatriculare și Statutul societății comerciale.
În consecință, consideră că în perioada fiscală 2004 societatea a fost încadrată în mod corect și legal în categoria microîntreprinderilor, așa cum este definit în Codul fiscal aflat în vigoare la data respectivă.
Ca atare solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond dispunerea anulării deciziei nr. 36/24.07.2008, prin care pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a respins contestația împotriva deciziei de stabilire a sumelor de 199.931 RON reprezentând diferența pe profit și majorări.
Legal citata parata-intimata nu a formulat întâmpinare.
În ședința din data de 19.11.2009 Curtea a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului formulat.
Examinând recursul de prin raportare la excepția netimbrării cererii de recurs, Curtea constata următoarele:
Curtea retine ca s-a dispus prin rezoluția judecătorului ca reclamanta recurenta sa achita taxa judiciară de timbru de 4 lei si timbru judiciar de 0,3 lei, in acord cu dispozițiile art. art. 11 din legea nr.146/1997, conform cărora cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din - taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.
Totodată in acord cu dispozițiile art. art. 20 din actul normativ mai sus menționat taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Conform prevederilor alineatului 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constata ca reclamanta-recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței deși a fost legal citata, pentru termenul din 19.11.2009 cu mențiunea expresa de a achita taxele judiciare de timbru mai sus menționate.
de aceasta împrejurare, Curtea va admite excepția netimbrării si va anula recursul formulat ca netimbrat.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 405/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -, ca netimbrat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./7.12.2009
Tehnodact /2 ex/07.12.2009
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
