Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1455
Ședința publică din 22 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M, împotriva Sentinței civile nr. 4075 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat - - reprezentat de Automobil Clubul Român Filiala M - Agenția B-M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fondul cauzei este insuficient timbrat lipsind 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimatul, o dată cu citația.
Se mai constată că reclamantul -, deși a fost legal citat pentru acest termen de judecată cu mențiunea achitării diferenței la taxa judiciară de timbru aferentă fondului cauzei, nu s-a prezentat și nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații de plată astfel încât Curtea, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, va dispune darea în debit a acestuia.
În dimineața acestei zile, 22 aprilie 2009, înainte de începerea dezbaterilor, au sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, concluzii scrise din partea reclamantului intimat -, prin intermediul cărora solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș pentru a administra probațiunea necesară unei juste soluționări a cauzei, însoțite de împuternicirea avocațială a domnului avocat -. pentru redactarea concluziilor scrise în recurs.
Curtea, din oficiu, ridică excepția lipsei calității procesuale active în recurs a Administrației Finanțelor Publice a municipiului B-M și, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4075 pronunțată la data de 17.11.2008 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință și exercițiu a Filiala M - Agenția BMf ormulată de către pârâta DGFP M în nume propriu și pentru pârâta B M în contradictoriu cu reclamanta; admisă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor DGFP M și B M și în consecință s-a constatat nesoluționarea de către DGFP M în temeiul legal a contestației formulate de reclamantă împotriva actului administrativ fiscal nr.18084/25.06.2008; constatată nelegalitatea încasării la bugetul statului a sumei de 3341 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța TS 3A nr.-/19.07.2007; obligată pârâta B M să restituie reclamantei suma de 3341 lei cu dobânda legală de 0,1 % pe zi de întârziere calculată începând cu data de 08.08.2008 și până la achitarea integrală; obligate pârâtele la plata către mandatarul reclamantei Filiala M la suma de 1004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit artr.2141-2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
In ceea ce privește prevederile OUG 50/2008, instanța constată că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Intr-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate in temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din aceasta perspectiva, nu se poate retine justificat ca Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasata ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze in parte cu o alta taxa ce urmează a fi perceputa in temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal in baza căruia s-a încasat nelegal taxa speciala.
Noua taxa instituita de OUG nr. 50/2008 este stabilita pe alte principii decât taxa speciala anterioara, are alt mod de calcul si alta destinație. Așa fiind, instanța apreciază ca nu este posibila, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legala taxa speciala încasata sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidentei si efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de alta parte nici nu se poate respinge acțiunea cu consecința îndrumării reclamantului sa urmeze procedura anevoioasa si plina de riscuri in scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite aceasta teza ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului sa nu fie integrala si eficace, de vreme ce parata in continuare ca taxa speciala s-a perceput in baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, se retine ca restituirea doar a diferenței între taxa speciala încasata anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 si taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ si pentru trecut, respectiv taxa speciala încasata ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiva a unui alt act normativ inactiv la data nașterii si consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din aceasta perspectiva, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului si nici nu poate pune sub semnul indoielii legalitatea si temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse in prezentele considerente.
Pe de alta parte se constata ca OUG 50/2008 abrogă art. 214^1 - 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nicio dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța constată că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu se mai încasează.
Intrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Acțiunea va fi admisă cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitată înaintea intrării în vigoare a OUG 50/2008.
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, instanța va admite și capătul de cerere privind acordarea dobânzilor solicitate la nivelul celor prevăzute de art.120 alin.7 raportat la art.124 alin.2 pr. Fiscală începând cu a 45 -a zi de la data când reclamantul a solicitat restituirea taxei încasată nedatorat ( aceasta fiind 16.06.2008) respectiv de la data de 01.08.2008.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevăzute de art.7 din legea 554/2004, instanța constată că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal, și nu în baza unui act administrativ.
În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art.7 ind.1 din legea 554/2004care arată că în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulata oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M- Agenția B M, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge pentru următoarele argumente:
Nu se observă că -Filiala M nu a oferit nici o consultanță și nu a angajat nici un proces ci a angajat un avocat pentru promovarea unui proces.
În ce privește exercitarea acestui drept, persoana poate să și-l exercite atât în mod direct, prin adresare personală organului de justiție3 competent, cât și prin intermediul altei persoane, pe care o mandatează în acest sens (a se vedea și dispozițiile art.67-72 Cod procedură civilă).
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1533 alin.1 Cod civil, mandatul poate fi expres sau tacit.
În cazul de față prin comunicatul filialei M, a învederat posibilitatea automobiliștilor interesați de a mandata această filială să angajeze o casă de avocatură pentru promovarea acțiunii în justiție în vederea recuperării taxei de primă înmatriculare, achitate nelegal și nedatorat.
Prin depunerea de către cei interesați a actelor menționate în acest comunicat, aceștia au făcut dovada că au mandatat filiala M să facă acest demers.
De asemenea, prin executarea de către -Filiala Maa cestui mandat s-a făcut dovada primirii mandatului ca și primirea mandatului.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs DGFP M în nume propriu și pentru BMs olicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea celor solicitate se susține în esență că în mod greșit au fost respinse excepția prescripției și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu în condițiile în care nu s-a luat în considerare cele prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, lipsa plângerii prealabile, și faptul că filialele nu au personalitate juridică.
Totodată se susține de recurentă că instanța de fond reține în mod eronat că perceperea taxei de primă înmatriculare creează o discriminare în raport cu autoturismele rulate aduse din import, deși potrivit art. 2141-2143din Codul fiscal, această taxă specială de înmatriculare se percepe indiferent de proveniența autovehiculului, (din import sau de proveniență românească) și se raportează la operațiunea de înmatriculare-punerea în circulație pe teritoriul României și intrarea în parcul auto național a autovehiculului respectiv.
De asemenea se arată că sentința recurată a fost pronunțată cu depășirea puterii judecătorești, că instanța de fond a interpretat greșit acul juridic dedus judecății acesteia, că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Față de cele relevate și raportat la cele rezultate din actele dosarului la data de 22.04.2009 Curtea a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active B
În acest context se reține că din conținutul acțiunii introductive rezultă că intimatul reprezentat de Filiala M - Agenția B M în contradictoriu cu DGFP M și B Sprie au solicitat instanței a constatat nulitatea absolută a actului administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice B Sprie privind soluționarea contestației formulate și înregistrate la acest organ fiscal sub nr.19745 din 12.08.2008; să constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.2141-2142.fiscal în cuantum de 5052 lei achitată la trezoreria orașului B Sprie cu chitanța seria - nr.- din 21.01.2008; să oblige pârâta B Sprie să restituie reclamantului suma de 5052 lei cu dobânda de 0,1% cu începere de la data de 20.10.2008 până la achitarea integrală a sumei; să fie obligate pârâtele la plata către cabinetul de avocatură a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în cursul anului 2008 achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism Ford Focus fabricat în anul 2001 pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România și să achite la Trezoreria B Sprie taxa specială pentru autoturisme și autovehicule dar aceasta nu este comparativă cu dispozițiile Tratatului.
Din conținutul cererii introductive rezultă că demersul s-a dorit a fi în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice B Sprie în contextul justificării plății prin trezoreria B Sprie entitate aparținând de B Sprie respectiv a justificării identității acestei entități B Sprie că titularul obligației restituirii. În cauză demersul în fața instanței de recurs a fost inițiat de DGFP pentru B M în condițiile în care aceasta din urmă enitate nu s-a relevat a fi împrocesuată de reclamant și în situația în care este cunoscut ca o condiție esențială. A exercitării demersului procesual constituie calitatea procesuală ce presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului între pârât și titularul obligației din raportul juridic dedus judecății, calitate ce se relevă a fi justificată inclusiv în calea de atac întrucât o persoană ce nu este parte nu are calitate de a declara recurs. Verificările din perspectiva părților dorite a fi împrocesuate în contextul justificării intimatului prin demersul introductiv relevă că administrația B M nu are calitate iar din această perspectivă excepția lipsei calității procesuale active fiind întemeiat recursul promovat de DGFP B urmează a fi respins.
Trecând așadar la examinarea recursului DGFP M în nume propriu prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamantul, reprezentat de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art.2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei.
În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art.90 din Tratatul CE.
Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate, însă, deși s-a încercat suplimentarea probațiunii în acest sens de către instanța de recurs acest lucru nu a fost posibil.
S-a reușit suplimentarea probațiunii scrise prin depunerea Statutului, a copiei carnetului de membru al reclamantului și a unei chitanțe despre care se susține că ar dovedi cheltuielile de judecată ocazionate.
Însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantului ( care nu a fost citat niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm respectiv cea a recursului.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr.1217/86)
În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât este necesară administrarea de noi probe.
Cu prilejul rejudecării cauzei instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți inclusiv prin recursul promovat iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate va păși la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantului către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat iar dacă a fost dat cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a Filiala M pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant. De aceea, se va solicita reclamantului să facă dovada incidenței prevederilor art.90 din Tratatul CE prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre UE anterior momentului achiziționării sale de către reclamant.
Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantului cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul -. a susținut că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art.274 pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurispudența constantă a CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu împotriva sentinței civile nr.4075 din 17.11.2008, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M pentru Administrația Finanțelor Publice B M, ca urmare a lipsei calității procesuale active.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./07.05.2009
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu